1,065 matches
-
Francisco Javier Fumero se apropie de doică și-o Întrebă dacă putea să-i transmită Penélopei ceva din partea lui. CÎnd Jacinta Îl Întrebă despre ce era vorba, băiatul scoase o basma În care Înfășurase ceva ce părea să fie o figurină sculptată În lemn de pin. Jacinta o recunoscu În ea pe Penélope și simți un fior. Înainte să poată spună ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceva ce părea să fie o figurină sculptată În lemn de pin. Jacinta o recunoscu În ea pe Penélope și simți un fior. Înainte să poată spună ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi fost vorba de un hoit Împuțit. Nu o dată, Jacinta avea să se trezească În zori, acoperită de sudoare, urmărită de coșmaruri În care băiatul acela cu privirea tulbure se năpustea asupra Penélopei cu brutalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
preamărește binecuvântările păcii instaurate de Augustus se află în imediata apropiere. CAPITOLUL XI Mare tâmpenie și larii ăștia! suspină Iulius Herodes Agrippa, uitându-se la Germanicus cum aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt? Probabil zeii cărora ei le zic penați! Suspină ostenit. La romani, totul este confuz. Un cult se asimilează cu altul și se înglobează reciproc, într-o învălmășeală totală. Observă pe altar, alături de grupul format din cei trei, alte două figurine. Tot lari și penați? Nu prea seamănă. Războinici mai degrabă. Dar au stele în jurul capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se pare că și cei doi penați dansează. Surâde întristat. Simbolul unei vieți vesele și facile, adică exact contrariul atmosferei din casa asta. Mai ales bietul Germanicus, alături de nobila și virtuoasa lui consoartă. Observă că de gâtul a două dintre figurine este atârnată câte o bilă din aur. Fiecare dedicată în ziua în care un fiu al familiei a îmbrăcat toga virilă. Strivește o lacrimă între pleoape. A lui Germanicus este la Tibur. Înghite în sec. Atunci s-a decis cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ales niște necunoscuți, dar cred că se găsește și gata preparată, ca extractele de alge. Pe urmă pui totul Într-un vas și lași să se macereze timp de patruzeci de zile și Încet, Încet, vezi cum se formează o figurină, un fătuleț, care după alte două luni devine un homunculus supergrațios, iese de-acolo și intră În serviciul tău - cred că nu mor niciodată, auzi că-ți pun și flori pe mormânt după ce-ai murit!” „Și ce mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
având În față răcoritoare proaspete și multă cafea. Alcoolul interzis până seara. De pe terasă se vedea Bricco, iar sub mica lui culme, un edificiu mare fără nici o podoabă, cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui.” „Groaznic”, zise Diotallevi. „Nu mi-ar plăcea așa ceva. Trebuie să cari mereu vasul după tine și să găsești bălegar din ăla În toate locurile unde te duci. Vara ce faci? Îi lași la portar?” „Dar poate sunt doar niște figurine de porțelan, niște diavoli cartezieni”, conchise Agliè. „Sau niște automate”. „Drace, drace”, zicea Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se poate distra cu Duncan, Începu să strîngă bucăți de ceară rămase; Duncan Îl urmări cum Începe să le preseze modelîndu-le și dîndu-le forma unui chip de femeie. Lucra cu multă pricepere, Încrețindu-și concentrat fruntea și răsfirîndu-și buza inferioară. Figurina deveni mai netedă și mai rotundă În mîinile lui. Îi făcu piept și șolduri supradimensionate, și păr ondulat. I-o arătă mai Întîi lui Duncan. — E doamna Alexander. Apoi se răzgîndi și strigă spre una dintre fetele care stătea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
piept și șolduri supradimensionate, și păr ondulat. I-o arătă mai Întîi lui Duncan. — E doamna Alexander. Apoi se răzgîndi și strigă spre una dintre fetele care stătea ceva mai departe, În fața bancului: Winnie! Asta ești tu, uită-te! Ținu figurina În sus și o făcu să meargă legănîndu-și șoldurile. Winnie țipă. Avea o față cu o diformitate, un nas turtit, o gură țuguiată și vocea foanfă. Uite ce-a făcut! le spuse ea colegelor. Celelalte fete văzură și se puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el prostindu-se. Apoi strigă spre Winnie: Așa mergi tu cînd ești cu Champion! Domnul Champion era maistrul fabricii, un om delicat, pe care fetele Îl cam terorizau. Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Așa faci tu. Te-am auzit! Și așa face domnul Champion. Puse figurina pe Încheietura brațului și o sărută pasional, iar apoi Își duse unghia Între picioarele ei, prefăcîndu-se c-o gîdilă. Winnie țipă din nou. Len continuă să gîdile figurina, rîzÎnd, pînă cînd o femeie mai În vîrstă Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi spuse tăios să Înceteze. Atunci, rîsul lui se transformă În chicot și-i făcu cu ochiul lui Duncan. — Ar vrea să fie ea În locul ei! zise el pe un ton prea scăzut ca femeia să prindă ceva. Apoi turti figurina, readucînd-o la starea informă, și o aruncă În căruciorul cu resturi. Mereu i se lăuda lui Duncan cu fetele pe care le cucerea. Numai despre asta discuta. — Aș fi putut s-o am pe Winnie Mason, dac-aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
place? Cunosc o groază de fete. Mari, mici. Ți-aș putea aranja o trampă cît ai zice pește! Len pocni din degete. Duncan nu știa ce să zică. Încercă să-și imagineze o turmă de fete. Dar fiecare semăna cu figurina din ceară pe care Len o făcuse Înainte, cu linii curbe și proeminente, păr vălurit și față inexpresivă. Clătină din cap și dădu să zîmbească. Len părea dezgustat. — Nici nu știi ce pierzi, Îți jur pe Dumnezeu. Fata-i trăsnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
digul din spatele cîrciumii Îi văzuseră pe băieți și Începuseră să le strige cuvinte de Încurajare. Băieții Începură să stropească acum cu noroi În loc de apă; unul dintre ei căzu acolo și se ridică acoperit de un strat negru, de parcă era o figurină de lut - un fel de manechin ciudat făcut pentru o paradă de stradă. Păși mai adînc În apă, se aruncă Înainte și ieși curat din nou, scuturîndu-și apa din păr. Fraser rîse și se aplecă Înainte. Își puse mîna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fie, băi pulă, o aranjează amicu’ ăl mai bun, ha ha. Duncan Închise ochii. Cine oare mai era treaz, se gîndi el, În toată clădirea? Poate că doar ofițerii. Îi auzeai cum treceau: Înainte și Înapoi la fiecare oră, ca figurinele dintr-un ceas străvechi. Aveau pantofi moi, dar făceau să sune culoarul din metal: un sunet rece, care te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lectură V. Alecsandri, mobilierul, băncile, pupitrele au fost scoase din clase mai înainte, fiindcă localul gimnaziului a servit ca spital, vesela, scaunele, biroul, aparatele de gimnastică, aparatele de stiinte fizicochimice, tablourile de științe naturale, muzeul mineral și arheologic, obiectele și figurinele geometrice pentru desen, toate au fost devastate și n-au mai rămas decât resturi ce s-au adunat târziu încoace după revenirea populației în oraș din refugiu.” Aceste distrugeri au creat o situație dificilă în învățământul gimnazial. Primarul din Târgu
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
a făcut conștient că-i lipsesc unele calități. Tactul de exemplu. Reținerea. Se pare că este mai indicat să nu-i pună nici o întrebare lui Bridgeman. Un negustor ambulant face tot felul de manevre prin fața lor cu un coș cu figurine de lemn. Îi fac semn să plece și el se duce să-l deranjeze pe Bridgeman. — Doriți păpuși, domnule? Jonathan se uită la păpușile sculptate. Sunt englezi, mici coloni pictați în uniforme albe, cu topi-uri umflate pe cap. Trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ziar pe care îl împături și îl ținu în mâna stângă astfel încât să-i ascundă cele două degete. O porni apoi din nou către est, oprindu-se de fiecare dată să privească sticlele, paharele și farfuriile, jucăriile făcute de mână, figurinele de cristal sau compact discurile. Un polițist privi direct la el, dar apoi se întoarse și privi în altă parte. Malerick deja ajunsese în jumătatea de est a târgului. Scările care coborau pe Broadway erau de aproximativ 30 de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse ridicându-se și aranjându-și plastronul. Apoi privi peisajul, scrutându-l parcă până în străfundul ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii înlăcrimați. Grosspeil pălea, luând culoarea apei. Ciupitu stătea cu carnețelul în mână, își luase notițe, și își mai scărpina uneori obrazul bolnav pe care frigul îl umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acela al lui Udi, privește cum cade ploaia, ochii lui mirați pătrund albul sclipitor al goliciunii mele, pâlpâind ca o lumânare de Hanuka, la fereastra ultimului etaj al acelei clădiri, îngheț sub privirile lui, ca și cum aș fi fost electrocutată, o figurină din carton în vizorul diabolic al întâmplării, are o privire la fel de precisă ca mâna unui trăgător de elită care nu ratează niciodată. Este Udi, care se grăbește spre casă, dornic să se joace puțin cu Noga, Udi, cu o plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
promoție de moșnegi de 70 de ani pe care-i primeau sărbătorește moșnegii din promoția ce, la momentul acela, tocmai atinsese suta. Pe lângă micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tine. Tomși Saul s-au rostogolit și ei pe saltea și ne-am croit drum spre fundul sticlei cu suc de portocale, amețindu-ne treptat și mai tare, proiecțiile, care până acum erau niște fantezii generate pe computer, în care figurine argintii săreau și se împrăștiau în mijlocul peisajelor postapocaliptice, au început să se lege pentru mine și nu mai eram în stare să întreb nici o chestie mai complicată decât când pleacă ultimul metrou de la Highbury și Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în vol. V. Voiculescu interpretat de... 1981, p.25). Despre V. Voiculescu la Radio sunt mărturii numeroase. Iată cum își amintește de el, funcționarul , George Sbârcea ajuns la el cu o poezie: „Mărunt, subțire, cu trăsăturile fine ale unei nobile figurine de Tanagra, el dispărea pentru ore întregi între maldărele de cărți, reviste și manuscrise de pe masa de lucru dintr-o încăpere scundă, cu geamurile dând spre o curte fără lumină. Răsărea de după mormanele de hârtie, la intrarea vizitatorilor, cu ochii
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
orice scâncet înceta. Am petrecut o iarnă grea, deși Crăciunul l-am sărbătorit mai deplin ca în alte dăți. Gery a adus un brad minunat din pădure și a făcut rost, nu se știe de unde, de biscuiți în forme de figurine și de câteva fire de beteală. Am găsit chiar și cadouri sub ramurile lui : un pulover și un pantalon tricotate de mână din lână albă pentru Minodora, o carte ponosită în limba franceză pentru Marina Pavlova și un capot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]