1,926 matches
-
documentată. Fără îndrăzneli. Același autor comentează scrisoarea etică și își pune întrebări asupra condițiilor plăcerii pure la Epicur într-o culegere de texte intitulată DĂmocrite, Epicure et Lucrèce. La vărită du minuscule, Encre Marine, 1998. Două comentarii precise, exegeză riguroasă, filologică: Jean Bollack, Mayotte Bollack, Heinz Wismann, La Lettre d'Epicure, Ed. de Minuit, 1971 îcomentariu al Scrisorii către Herodot), și Jean Bollack, La Pensăe du plaisir, Ed. de Minuit, 1975 îcomentariu al Scrisorii către Meneceu). A se vedea, în același
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obiecții „științifice” și „metodologice” i se pot aduce azi de specialiști, versiunea Alecsandri a poeziilor populare rămâne clasică și operantă în conștiința noastră, așa cum Șeherezada lui Galland rămâne epocală pentru Europa, indiferent de alte versiuni mai recente și mai exacte filologic. În ciuda memorabilei sentințe „Românul e născut poet” (care ne-a făcut destul rău, fiind una dintre acele „iluzii ale grandomaniei” pe care le denunța Ralea), Alecsandri a devenit ca folclorist ceea ce funciarmente îi era refuzat să fie: o conștiință genială
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Mediu italian vorbește în mai multe rânduri și cu referiri diverse de „poetică”). Scrierile luă Dante: Vita nuova, Convivio și De vulgari eloquentia sunt, mai ales, ultimele două, și niște meditații teoretice asupra poeziei și elocinței, pe lângă conținutul lor filozofic, filologic și politic. O altă poetică a Evului Mediu a fost cea a școlii provensale (gaya scienza), a trubadurilor și a acelor cours d’amour cavalerești, care practicau o poezie hermetică (trobar clus) cu profund și riguros sens criptic (ca de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de scrieri interactive, întăritoare, documentare. Desigur, ochiul trebuie să fugă de la o „serie” la alta. Niciodată în cărțile mele nu mi s-a întâmplat, ca în acest volum de scrieri jurnalistice, să pretind din partea cititorului un atât de necesar entuziasm filologic - de altfel, tipul de entuziasm cel mai puțin răspândit la momentul actual. Desigur, cititorul poate face trimitere și la altceva decât la „seria” de scrieri conținute în volum. De exemplu, la textele interlocutorilor cu care polemizez sau cărora le răspund
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pachet de corespondențe de dragoste dintre Salvatore Di Giacomo 2 și Elisa Avigliano, viitoarea lui soție. Enzo Siciliano 3, ajuns în posesia acestui manuscris voluminos, l-a publicat - precedându-l de o introducere meticulos alcătuită, în care dezacordul dintre teza filologică (un pic impersonală) și un real interes, deloc nepersonalizat, față de erotismul lui Di Giacomo produce poticniri aproape stridente, în ciuda eleganței rafinate. Cantitatea de lucruri pe care nu le știm este imensă, practic nelimitată. Din ea obișnuim să decupăm o cantitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe acesta din urmă, la fel de firesc, fascist. Dar - apropo de violența necesară, chiar evanghelică - finanțatorii și colaboratorii de la Il Popolo să fie atenți: exact în piața din Templu își vând ei mărfurile și cuvintele. Cele sfinte 1tc "Cele sfinte1" Problema filologică a Imitației lui Hristos constă tocmai în a afla cine este autorul său și când a fost scrisă. „Codicele” sunt în număr de două sute cincizeci. Asupra tuturor au întâietate codicele bibliotecii regale din Bruxelles din 1441 și codicele din Arona
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
face mai fascinantă. Ceea ce probabil îi stătea la inimă lui Elémire Zolla 2, care a scris o mică prefață plină de îngâmfare (afirmând, printre altele, că respectiva carte „impune să nu fie căutat cel care a scris-o”; orice cercetare filologică este deci demnă de suficiență sau de dispreț). Eu aș tinde să-i atribui acelei cărți o epocă mai târzie și aș fi cu siguranță de partea lui Pohl. Această Imitație a lui Hristos nu mi se pare o carte
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
dintr-o familie de profesori (tatăl preda istoria, iar mama limba și literatura română). Primii ani ai vieții îi petrece la Chișinău, după care se stabilește cu părinții la Bacău, unde a absolvit, în 1936, Liceul „Ferdinand I”. Face studii filologice (1936-1940) la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași, în timpul cărora participă la înființarea, de către G. Călinescu, a „Noii Junimi” și publică în paginile „Jurnalului literar”. Ulterior funcționează ca profesor de limba și literatura română la Iași, Câmpulung
ALECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
luni înainte, arată intenția redactorilor, realizată în mare parte în cele cinci tomuri apărute, de a scoate o publicație pentru românii din toate provinciile, care să stimuleze cunoașterea și studierea istoriei naționale. Reflectând concepția lui Bălcescu despre istorie, precum și preocupările filologice și arheologice ale lui A.T. Laurian, fiecare tom e alcătuit din mai multe secțiuni. Acestea cuprind cronici din Țara Românească și Moldova (ale lui Radu Greceanu, Radu Popescu, cronici anonime), editate aici pentru prima dată, cu o atentă grijă
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
și arheologice ale lui A.T. Laurian, fiecare tom e alcătuit din mai multe secțiuni. Acestea cuprind cronici din Țara Românească și Moldova (ale lui Radu Greceanu, Radu Popescu, cronici anonime), editate aici pentru prima dată, cu o atentă grijă filologică, acte, hrisoave și scrisori oficiale, traduceri din cronici sau lucrări istorice străine referitoare la români, inscripții de pe monumente vechi, ca și prezentări critice ale celor mai însemnate cărți sau colecții de documente. Revista îmbină editarea izvoarelor istorice cu publicarea unor
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
Rezervă din Slănic Prahova, luând parte la bătălia de la Păuliș. Își ia licența în litere în 1946, și din anul următor până în 1953 funcționează ca profesor secundar la Baia de Aramă și Turnu Severin. Din 1955 devine cercetător la Societatea de Științe Filologice din București. În 1958 va fi arestat, înscenându-i-se un proces politic. Este condamnat pentru închipuite delicte de „huliganism politic” și „uneltire contra orânduirii socialiste”. Eliberat în 1962, va lucra câțiva ani ca muncitor pe un șantier de construcții
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
Chișinău, 1921 (în colaborare cu Nicolae Dunăreanu). Repere bibliografice: Loghin, Ist. lit. Bucov., 225; Predescu, Encicl., 525-526; Victor Morariu, N. Tcaciuc-Albu, D. Moldovanu, [Liviu Marian], „Revista Bucovinei”, 1943, 1; Eugen Dimitriu, Petru Froicu, Liviu Marian. 1883-1942, „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1983, 95-97; Satco-Pânzar, Dicționar, 135. V.D.
MARIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288020_a_289349]
-
sunt modelate de fluctuațiile contextuale. SCRIERI: Permanență și modernitate, București, 1977; Originile conștiinței critice în cultura română, București, 1981; Critica și modelul, București, 1986; E. Lovinescu. Critic și istoric literar, București, 1998. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 47; Ion Vlad, Studii filologice, TR, 1978, 35; Mircea Braga, „Permanență și modernitate”, T, 1979, 1; Maria Vodă - Căpușan, Criticon, RL, 1982, 36; Andreea Vlădescu, „Originile conștiinței critice în cultura română”, LL, 1983, 1; Al. Piru, Critica și modelul, FLC, 1984, 38; Al. Călinescu, Interpretări
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
ales membru corespondent al Societății Academice Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar, mai ales, ca folclorist și etnograf. Lucrările sale istorice și filologice au fost însuflețite de ideea latinității limbii și poporului român. A debutat cu versuri în „Amicul poporului” (1848). Prin colaborările foarte numeroase la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Telegraful român”, „Amicul școalei”, „Concordia”, „Aurora română” ( Pesta ), „Albina”, „Transilvania”, „Familia
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Ovidiu Bârlea, București, 1971. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 183-184; Aron Densușianu, Cercetări literare, Iași, 1887, 166-218; Ioan Lupaș, Luptători pentru lumină, Arad, 1916, 70-83; Suciu, Lit. băn, 100-109; Breazu, Studii, I, 47-51; Ovidiu Bârlea, Atanasie Marienescu folclorist, AUT, științe filologice, t. I, 1963; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, îngr. și introd. Ion Taloș, I, București, 1971, 145-156; Vrabie, Folcloristica, 118-126; Ist. lit., III, 821-822; Bârlea, Ist. folc., 134-154; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 66-73; Dicț. lit. 1900
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
într-o măsură importantă, redactarea unui plan coerent de traduceri ale cărților cele mai semnificative din literatura de limbă engleză, în special a celei moderne. A contribuit la materializarea acestui program printr-un număr impresionant de transpuneri, remarcabile prin fidelitatea filologică față de original și printr-o expresivitate nuanțată. Cu excepția unui volum de însemnări de călătorie - scris în colaborare cu O. Manițiu - întreaga sa activitate a fost consacrată tălmăcirilor și s-a impus, astfel, ca unul dintre cei mai importanți traducători moderni
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
filologie comparativă ario-europea, publicat în 1875), apoi, din 1876 funcționează și ca director al Arhivelor Statului (până în 1900), iar în anul 1877 este ales membru al Societății Academice Române (după ce în 1869 îi fusese respinsă candidatura). Își editează principalele opere filologice: Cuvente den bătrâni (I-III, 1878-1881) și Etymologicum Magnum Romaniae (I-IV, 1886-1898). Activitatea savantului („omul care știa mai mult decât toți românii laolaltă” - B. Delavrancea) justifică notorietatea în medii academice europene. Lăsase mult în urmă preocupările și aspirațiile literare
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
și format, Î.i. este asemănătoare revistei „Viața românească”, de care e legată prin colaboratori și, în general, prin aspectele tratate. Publicația beneficiază de un grup statornic de susținători, în mare parte universitari ieșeni. Rubricile obișnuite sunt „Cronică literară”, „Cronică filologica”, „Cronică școlară”, „Cronică externă”, „Note”. După transferarea „Vieții românești” la București, scriitorii ieșeni au simțit nevoia să se regrupeze în jurul lui M. Sadoveanu, pentru a oferi publicului un instrument cultural care să însemne totodată respingerea directă a unor tendințe politice
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
al teoriei antiștiințifice despre două limbi și două culturi de sine stătătoare, moldovenească și română, și romanistul Andrei Borșci (1952-1958), care a promovat ideea unității moldo-române de limbă și a încurajat acțiunile de valorificare a moștenirii literare. Din 1958 cercetările filologice se desfășoară în cadrul Institutului de Limbă și Literatură, ai cărui directori au fost istoricul literar Iosif Vartician (1958-1961), adept declarat al ideologiei oficiale în problemele științei și culturii, urmat de lingvistul Nicolae Corlăteanu (1961-1969), de istoricii literari Simion Cibotaru (1969-1984
INSTITUTUL DE LITERATURA SI FOLCLOR AL ACADEMIEI DE STIINŢE A REPUBLICII MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
ședințelor de comunicări de luni și apoi de marți seara, pe care le organizau muzeiștii. De unde și transformarea revistei „Dacoromania” (1920-1940, 1943-1948), unde se publicau textele dezbătute, dintr-o publicație de strictă specialitate, într-una cu profil de largă dezbatere filologică, istorico-literară, etnografică și folcloristică, istorică și de istoria culturii. Muzeul Limbii Române a reprezentat școala la care s-au format și s-au afirmat nu numai lingviști și filologi precum Vasile Bogrea, George Giuglea, G. Kisch, G.D. Serra, Al. Procopovici
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
dedicate literaturii franceze și relațiilor literare franco-române: dicționarul Scriitori francezi (1978), Histoire de la littérature française (I-III, 1981), dicționarul cronologic Literatura franceză (1982), La Littérature française dans l’espace culturel roumain (1984). Din 1981 este vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România, membră a colegiului de redacție al revistei „Limbile moderne în școală”. Se pensionează din învățământul de stat în 1993. Începând din 1981 I. se ocupă de ediția completă a operelor lui Balzac în traducere românească, pentru care va
ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287576_a_288905]
-
vieții. Și-a susținut doctoratul în filologie (1936), cu teza Cântecul popular istroroman, la Universitatea din Cernăuți. Este membru fondator al Societății Academice Române, înființată în 1957 la Romă. A colaborat la „Arhiva”, „Archivum romanicum”, „Bollettino del Centro di Studi Filologici e Linguistici Siciliani”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Celebes”, „Cetatea Moldovei”, „Codrul Cosminului”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar”, „Ethnos”, „Ephemeris dacoromâna”, „Făt-Frumos”, „Folklore”, „Fond și forma”, „Giornale di politică e di letteratura”, „Giornale di Sicilia”, „Italica”, „Îndreptar”, „Junimea literară”, „La cultura nel mondo
IROAIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
Universitatea din Iași și apoi la cea din București (1961-1966). Lucrează în calitate de cercetător științific (din 1966), secretar științific (din 1991) și director (din 1997) la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” din București. Și-a luat doctoratul în științe filologice la Universitatea din București, cu teza Raporturi între literatura apocrifă, cărțile populare și folclor. Ciclul solomonian în cultura română (1979). Este secretar de redacție al „Revistei de etnografie și folclor” (din 1986) și membru în colegiul de redacție al „Anuarului
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
1986) și membru în colegiul de redacție al „Anuarului Institutului de Etnografie și Folclor”. Colaborează și la „Academica”, „Acta Ethnografica Hungarica”, „Albina”, „Anuarul Arhivei de Folclor”, „Contemporanul”, „Dacoromania”, „Datini”, „Ethnologia Balcanica”, „Literatorul”, „Memoriile Comisiei de Folclor”, „Memoriile Secției de Științe Filologice, Literatură și Arte”, „Steaua”, „Studii și comunicări”, „Vestitorul ortodoxiei românești” ș. a. I. s-a specializat în mai multe domenii ale cercetării folclorului : teoria și practica culegerii folclorului, editarea textului folcloric, utilizarea metodei istorico-geografice în cercetarea folclorului, principii de tipologie folclorică
ISPAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287626_a_288955]
-
a unui tezaur lingvistic popular memorabil și practicantă a unor cutume străvechi). Dense sunt și paginile referitoare la prezențele unor profesori care i-au marcat destinul: fără A. Philippide - notează I. - „n-aș fi însemnat nimic în mișcarea lingvistică și filologică a țării noastre”, iar de la Ibrăileanu crede că a moștenit tot ceea ce „exista în ființa mea mai bun și mai frumos din punct de vedere uman”. Publicându-și memoriile, I. știa că își asumă un risc, între altele din cauză că unora
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]