6,379 matches
-
O clipă de istorie m-aș vrea, / Prin vreme să străbat nemuritor, / Că n-am rămas acestui timp dator. Mă vreau și-o picătură de rubin, / Pe care s-o ridic și s-o închin, / Pătruns de cel mai omenesc fior, / Pentru al țării mele viitor.“ (Dorință) „Picătura de rubin“ este probabil un pahar cu vin roșu. Dacă însă patria i-ar îndeplini dorința autorului și l-ar transforma într-o „picătură de rubin“, cum ar mai reuși el să ridice
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rezultă „ceai“ - sunt puerile (le foloseam cu toții în școală) și n-au nici o semnificație literară. Cugetarea pe tema „celulelor decedate“ rămâne obscură. Iar metafora „un pachet cu perechi de palme“, vag umoristică, nu este deloc în măsură să provoace un fior liric. Și atunci? Prin ce mai este Daniela înger și succesoare ilustră a lui Vlad țepeș? Să luăm și alt exemplu: „(Re)Creem ca și El: / universul, natura, oameni; / dar noi fără nerușinare / îi lăsăm fără personalitate. // Stelelor le luăm
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel de chiote, nu poezie. Cele mai avântate și hilare sunt declarațiile de dragoste: ‹ „Sunt o mare de flăcări, / O cavalcadă de vreri, / Ochii ei / Prevestitori de furtună / Și totuși / Vibrante emoții / Mă cheamă / Nopțile...“ (Stare) „Tu ești nemărginirea / Minunato! / Fiorii tăi mi-aduc / Șoapte de vecernii... Tu ești presimțirea / Eleganto!“ (În vineții zori) „Tu țipai în noapte / Un hohot ancestral / Și răstignit pe spate / Te visam astral“ (Cuprindere) etc. În schimb, versurile imnice închinate lui Nicolae Ceaușescu, așa caraghioase cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar atunci se întâmplă altceva dezagreabil și anume devine vizibilă educația lui estetică precară. Imagistica la care recurge aparține poeziei minore de acum un secol: „Sunetul vocii tale / A fisurat / Marea de licurici a nopții.“ „Umbrele și penumbrele / ochilor tăi - / Fiorul mugurelui de magnolie în martie“ etc. Poate să se supere spiritul lui Bodhidharma, dar trebuie spus că adeptul lui din România nu are talent. Banal itat ´ i A trecut vremea când un autor se simțea dator să transmită cititorilor ceva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să nu-l citească noaptea, întrucât riscă să facă un atac de cord. Autorul se referă frecvent la putrefacție, la otravă, la moarte, așa cum poeții de altădată se refereau la lună și la stele. Cu un calm care îți dă fiori, o anunță pe iubită, în limbajul unui ucigaș plătit, că îi va explora trupul ca o lamă de cuțit: „cu o plăcere sadică / reiau călătoria prin / trupul tău precum o / lamă de cuțit pe vena care / dă în clocot“. Dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Creier ca al lui Radu nu se găsește pe toate drumurile. Important este să asculte de părinți»“ etc. Referirea la creierul lui Radu, care nu se găsește pe toate drumurile, dar... s-ar putea găsi, ne face să simțim un fior de groază. Este vorba însă de o emoție pe care autorul ne-o provoacă involuntar. În general frazele sale ne lasă indiferenți și, după un timp, ne plictisesc, printr-o minuție prozaică, prin incapacitatea de a selecta faptele și de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ne închipuim, cu groază, că înaintea ceasului de seară a fost și un ceas când castanele ochilor lunecau. Cum? Ca niște bile?! Mai bine să nu aflăm. Oricum, autorul are grijă să ne bombardeze cu încă o veste dătătoare de fiori: „Aerul e un fier vechi“ etc. Dacă află asta cei care trăiesc din strângerea fierului vechi, s-a terminat cu noi. intalnire „destinala“ „Poeme declamative și eliptice“ - așa ar putea fi subintitulat volumul Aplauze publicat de Iuliana Petrian (Mirador, Arad
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în dinți / Presimțirea.“ (Neliniște) „Sprijineam cu privirile aerul / Care plutea emoționat / În jurul meu, / Și încercam să îndrept / Curcubeul.“ (Încercare) „Mă trec fiorii / Cu gândul la hoții / De suflete. / Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez: / Eram eu!“ (Eram eu) În ultimul fragment de poezie citat se remarcă versurile „Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez“, al căror echivoc ne lasă visători. Adevărul este că Beatrice Silvia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
recunoscători femeilor care îi sărută nu numai pe gură, ci și în alte... locuri ale corpului: „Femeia care-ți face cadou săruturi delicate în zone catifelate ale trupului tău statuar nu mai beneficiază de sărutul tău pe buze, chiar dacă savurezi fiorul, o consideri maculată, deși este logic că ține la igiena perfectă a cuplului.“ „Ideea“ este reluată în diferite formulări, de unde reiese că o obsedează pe Gabriela Zăvălaș Anghel: „Dacă sărutări delicate, ce nu le respingi, și-ți fac plăcere în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din mine Valea aceea a unei Mării, iată, de neuitat prin Însuși numele firului domol de apă galbenă. Petrecusem vreo șapte veri mai mult pe malurile și prin nămolurile ei decît acasă. O singură adiere de gînd mi-a dat fiori după, ce mai!, o viață de om... Pe Ionel Caița nu-l mai Întîlnisem de vreo patruzeci de ani. Îl căutasem În cîteva rînduri traversînd În mașină Răteștii cînd spre Sătmar, cînd de acolo Înapoi spre sud, dar nu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe Ulița Mare și poate că și de cealaltă parte a bisericii s-or fi trezit alți creștini la Înălțimea glasului. Să se ducă pînă acolo? La gîndul de a trece la acel ceas prin fața ușii bisericii, Îl luă cu fiori. Dădu să Înjure, dar se opri În ultima clipă. Nu lătra nici un cîine. Norii lunecau spre sud mai mult ascunzînd decît dezvelind stelele. O tăcere de Început de lume, o necuvîntare de cer În așteptare se boltea peste fire. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să mănânce și cuvintele s-au stins fără rost pe buze și fiecare a plecat de la ospăț parcă furișându-se, afară, în întunericul care căzuse brusc, ca o piatră... "Ca o piatră de mormânt" îi veni în minte și simiți fiori de gheață-n spate... Chiar se făcuse frig. Acum, sora ei stătea, așa, cu ochii țintă nu mai plângea, doar suspina din când în când... "De parcă i s-ar desprinde sufletul" își spuse. O mângâie ușor pe păr... părul, mândria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Îmbrățișez cu mult drag. Să ne vedem sănătoși sâmbătă seară. Acum să vezi tu numai ce ochi o să Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de să-l treacă fiorii! ― Și nu te poți plânge că nu ai „recuzită”. Mustăți, slavă Domnului. Sprâncene, cât cuprinde. Privire de vultur, să nu fie de deochi... Iar pălăria de haiduc completează imaginea de vechi cercetaș! ― Să știi că m-ai făcut să mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
echipamentul de camuflaj. Cei doi ruși se desenau pe albul omătului ca tușul negru pe hârtie... noastră. Pășea cu atenție sporită, dar gârla părea fără sfârșit. „Să rămânem pe loc, pentru a vedea ce fac” - am hotărât eu... ― Eu am fiori - a șoptit Despina către Maria. ― Eu tremur de când a Început povestea - a răspuns Maria. Petrică a continuat: ― După scurtă vreme, cei doi militari au pornit undeva spre dreapta. Am Înaintat puțin, cât să-i avem În câmpul vizual. Din câte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi avut un Încărcător cu cinci sute de cartușe, le putea trage Într-un singur minut! Încărcătorul la purtător conținea șaptezeci de cartușe. Era mai bine să nu te afli În bătaia lui! Ai Înțeles, Despi? ― Deși m-au trecut fiorii, am Înțeles totuși cum stăteau lucrurile - a răspuns ea. ― Eram sigur că și Toader i-a văzut pe cei doi defilând prin fața lui... După ce s-au depărtat bine, am pornit spre Toader. „Ei? Ai văzut? Această șosea e foarte importantă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe zăpadă puteau să ne dea de gol... Până la râpa salvatoare mai era ceva cale. Se vedea gura văii, dar era departe Încă. „Dacă apare avionul, adăpostirea și să nu mișcați nici dintr-un deget!” - a ordonat Toader. ― Mă trec fiori de frică, dragule - i-a șoptit Maria lui Gruia. ― Fii pe pace, scumpo. ― Nu a durat prea multă vreme și dinspre soare s-a arătat un avion de recunoaștere... S-a rotit de câteva ori deasupra locului unde s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Profesorul a Înmânat receptorul telefonistului și s-a Întors către mine. Cu un ton aproape firesc, m-a Întrebat: „Ai auzit dragule, ce a vrut să spună cel de pe linia frontului?” „Am auzit, domnule profesor” - am răspuns eu, simțind un fior pe șira spinării... „Bietul soldat. El Își striga involuntar disperarea În care era Încorporată și psihoza colectivă creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când au ieșit În răcoarea dimineții de toamnă, Gruia a simțit un fior binefăcător... ― Știți cumva cine va fi În comisie, domnule profesor? ― Nu-i știu chiar pe toți, dar Îi știu pe specialiștii care vor fi prezenți. Este profesorul chirurg Statin, de la cealaltă clinică chirurgicală. Apoi un profesor de Medicină internă și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el, pădurarul și trei milițieni îl găsiseră acolo pe un alt pădurar, mai tânăr, păzind locul de ochii curioșilor și de eventualii intruși, cu o pușcă de vânătoare atârnată de umăr. Era, într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor poate distinge chipul străinei. Din prima clipă, ceea ce îl fascinează sunt ochii și mai ales privirea lor. Imenși, oblici, trași mult spre tâmple, de o nedefinită culoare de ocean care atrage spre adâncimile lui. Victor e cuprins de un fior. Forma ochilor necunoscutei se asemăna atât de bine cu cea a ochilor Dorei, iar pălăria se dovedește a fi o cunună de păr de aceeași culoare cu al ei... Femeia și-a stins țigara, a zâmbit, un zâmbet larg, generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și altele două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie secundară. "Oare să trebuiască să aștept aici, singură, în frig, aproape douăsprezece ore ca să mă pot întoarce acolo de unde am venit ?" Întrebarea nechemată îi dă un fior de neliniște dar iată că ușa se deschide lăsând să intre, odată cu o rafală puternică de vânt, un bărbat, probabil cel care o ajutase să coboare din tren, căci alt picior de om nu văzuse în această gară uitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații în căutarea cărora am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tutuiesc dintr-o dată, eu care sunt atât de reticentă ? Oare cine este de fapt omul ăsta ? Oare întâlnirea de acum să fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș nu o slăbește o clipă, se pare că și el este cuprins de o frământare asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reticentă ? Oare cine este de fapt omul ăsta ? Oare întâlnirea de acum să fie cu totul întâmplătoare sau era scrisă în cartea vieții mele ? De unde vine emoția asta care se aseamănă cu fiorii primei iubiri ? Primă iubire la anii ăștia ? Fiori pentru primul străin care îmi iese în cale în călătoria mea spre necunoscut ?" Privirea lui Dragoș nu o slăbește o clipă, se pare că și el este cuprins de o frământare asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era întreruptă de vocea blândă a doamnei Ana care îi dădea un fior, o neliniște în piept "E târziu, copile. Mama te așteaptă." Acum știe, știe cât o iubise pe doamna Ana încă de atunci, de când era un copilandru, și că iubirea asta se transformase cu anii într-un devotament nemăsurat pentru toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]