1,339 matches
-
bruscă. ― Nu-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc lopata în pământ. * Florence Miga aruncă o privire furișă spre inginer. Ionescu fuma cu ochii pierduți undeva, printre fleacurile de pe bufet: o fotografie mică înrămată, un crucifix de fildeș, mărgelele albastre pe care le purtase de dimineață, ochelarii de lectură ai lui Șerbănică. " Un bărbat frumos", gândi și-i păru brusc rău că nu mai e tânără. Pe vremuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sfârșit, n-are nici o importanță... ― Vorbește! Ce e? ― Cred... Cred că am pierdut porte-feuilles-ul. ― Extraordinar! exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla din spatele perdelelor. Comenta ore întregi cel mai mic fleac, cât de cât ieșit din comun, adora să citească în pat, sub plapumă ascultând urgia de afară, viscol ori furtună, despre catastrofe petrecute la celălalt capăt al lumii sau mai aproape, dar dincolo de gărdulețul din piatră și fier forjat, dincolo de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
legată de mâini și de picioare. Nu-l poți ajuta cu nimic. Trebuie să te gândești la uri singur lucru: cum vei proceda în cazul că Ioniță ori Florence s-ar aventura, ar încerca să facă ceva ne-să-bu-it. E un fleac pentru oricine acum să-l facă inofensiv. Pentru oricine bineînțeles în afară de Șerbănică. Aproape mi-e teamă că ar putea scăpa pistolul. Meditează Melania, treci acum probabil prin momentele cele mai grele." Șerbănică se așeză lângă nevastă-sa. Florence îi aruncă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușor foaia și săltă baticul aruncând o privire scurtă în bilet. " E destul de clar, draga mea. Vor bănui că l-ai scris cu mâna stângă. Doar nici unul nu-i grafolog și oricum n-au timp să-și bată capul cu fleacuri." Împături biletul și-l puse pe masă astupîndu-l cu palma. Căruntul lăsă arma pe genunchi și încercă să-și aprindă țigara cu o singură mână. Se uită la bătrânii învăluiți parcă în ceață. " Sînt îngrozitor de obosit... Nu trebuia să intru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar avea grozavă nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o idee de ruj, atât cât să-ți învioreze obrazul, dar ar fi o gafă de neiertat dacă te-ai ocupa acum de fleacuri. Ceilalți ar conchide că întîmplarea nu te-a afectat îndeajuns." Privi hârtia carbonizată și chicoti. " Firește că vei trage apa! Nu se lasă astfel de urme niciodată. Oricine s-ar întreba: Ce a avut de ars Melania? Am vrut doar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă mie nu-mi trece nici o idee înseamnă că nu există. Inginerul râse. ― Flăcăiașul e logic! Căruntul clătină încăpățînat capul. ― Dacă ar ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie să găsești! Sper că nu vrei să mă dezamăgești tocmai acum." Dascălu căscă plictisit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știa cât de atent "lucrează" Melania Lupu și totuși se agăța disperat, scormonea, în speranța că bătrâna ar fi putut lăsa în urmă ceva cât de mic, infinitezimal despre care să se poată afirma cu certitudine că-i aparține: un fleac, o scamă, o dâră ușoară de parfum. Presimțea, presimțise de la început că indiferent de soarta tablourilor (faptul că le recuperase i se părea cum un aspect subsidiar) Melania Lupu i se va strecura din nou printre degete, zveltă, proaspătă, cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeie tânără, dură, tăioasă și incomodă, al dracului de deșteaptă! Un creier de milioane! Asta făcea carieră în Cosa Nostra. Pe când cealaltă... Doamne sfinte! Merita s-o auziți discutând cu motanul sau în general bătând câmpii despre tot felul de fleacuri. Aveam la un moment dat impresia că nu sesizează situația, că e total... ― Senilă, surâse maiorul. ― Exact! De altfel, și ăilalți o tratau cu menajamente. Știți, cum te porți cu copiii mici sau cu alienații. ― V-ați gândit vreodată că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu fac caz din asta, dar însuși maiorul Cristescu m-a felicitat pentru conduita mea.. Bătrâna bătu din palme. ― Extraordinar! A venit special să te felicite! Îmi închipui că Florence s-a simțit destul de prost. Nu era pregătită de vizită. ― Fleacuri! Cristescu ― poți să mă crezi, mă pricep puțin la oameni ― e un tip superior. A înțeles perfect situația. După mine însă nu are capacitate de sinteză. ― Capacitate de sinteză! exclamă sufocată Melania. Ce vrei să spui, Șerbănică? N-am auzit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de inși. Cât despre telefonul acela... Nici măcar nu mi se pare semnificativ. Are o importanță pur formală. Înclin să cred că a fost o greșeală, o atingere, un mic accident de care bătrâna a știut să profite magistral luîndu-ne piuitul. Fleacuri! Ascultă, am citit acum câțiva ani o nuvelă. Nu rețin autorul. Toată istoria se concentrează în jurul unor pași. Urme lăsate în zăpadă, chiar la mijlocul străzii. Trei sau patru. ― Am citit-o și eu, surâse locotenentul. Capek... ― Povestea mi s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce folos că eu..." Observă plat: ― E neplăcut să locuiești în comun. Din orice fleac se poate isca un incident. În locul dumneavoastră aș căuta un schimb, sau, în sfârșit, altă variantă... ― O să încerc mai încolo, spre primăvară, răspunse femeia în doi peri. Acum am altele pe cap! Cristescu întrebă brusc: ― De ce credeți că s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o lipsă de pudoare jenantă. Cu familia Panaitescu însă se petrecea altceva. Trebuie să recunoașteți, domnule maior, fenomenul e puțin comun. Locuim de atâția ani împreună, dar n-aș putea spune cum arată exact o singură zi din viața lor. Fleacuri lipsite de importanță, mărturisite în bucătărie când aștepți să nu dea laptele în foc: Aș merge la Brăila, la mama, de sărbători", sau "atît costa în '47, când ne-am căsătorit", "uite, vinul ăsta îl am de la soacră-mea, care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
camera mea. ― Firește, doamnă. Melania Lupu își atinse obrajii înfierbîntați. ― Mi-e teamă că a fost prea rece pentru mine la cimitir, am să iau un cașet. Zâmbi curajos ca și cum ar fi vrut să dea asigurări că totul e un fleac, că în general nu ia în serios micile indispoziții. Lângă ușă se întoarse și aminti amabilă: ― Când aveți nevoie de mine, nu vă sfiiți să apelați. Nu mă culc niciodată înainte de 12. Zâmbi chinuit. Succes. ― Mulțumesc, doamnă... Maiorul intră în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de care se făcuseră vinovați). " De fapt, își zise Cristescu simțind cum îi transpiră degetele pe scoarța neagră de piele, aici e toată viața lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă cu care își alimenta inimiciții de-acum câteva decenii, fleacuri fără importanță, de genul: "M. S. ― 68 de ani, colonel pensionar, doi fii etc. a declarat public la 12 februarie 1934, în barul Cazinoului din Sinaia că sânt un impostor de-o incapacitate monumentală. Nota bene: printre asistenți se afla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Peste case coborâse un întuneric alb cu sclipiri de giuvaier. ― E ciudat, spuse Cristescu pe gânduri. Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiți că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut așa, bătrân, și totuși sânt unele fleacuri care-ți rămân adânc înrădăcinate. Clișee unde adultul dă mâna cu puștiul care trăgea la fit și tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De când mă știu, prima ninsoare m-a scos din minți... Îmi venea să urlu de bucurie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vă referiți și tocmai asta mi se pare, cum să vă spun, de-a dreptul patetic. În fond, s-a sacrificat pentru a-i satisface un capriciu. Un cadou absurd și, dacă te gândești la cutia aceea pretențioasă umplută cu fleacuri ieftine, mărgele de sticlă și strasuri, îți dau lacrimile. ― Când spuneți că s-a întîmplat? Femeia ridică din umeri. ― Recent, în orice caz. Două-trei zile înainte de... Tresări. Dumnezeule! S-a gândit probabil să-i lase ceva... Un ultim gest. ― Aceasta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dumitale în materie... ― Termină, domnule, odată! izbucni Grigore Popa pe neașteptate. Ești dement? ― Cât se poate de realist, papa. Și cu asta să trecem la fapte! ― Mă așteptam, spuse moale bătrâna, să ne întrebați dacă sîntem și noi de acord... ― Fleacuri! Pentru cât v-a mai rămas de trăit, vă ajunge gagiul cu pană la pălărie. Logic și generos, nu? ― Să nu te atingi de dulap, spuse printre dinți Grigore Popa. ― Vorbești serios? Atinse stema heraldică. Din câțiva pași, bătrânul fu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poate fi comutatorul? Pipăia pereții fredonând, se lovea ușor de mobile. ― Nu l-ați cunoscut pe lordul Rochester, stimată doamnă? Vai de mine! Chiar ducele mi l-a prezentat la ceaiul lui Lady Abigail... Ce toaletă fermecătoare! O, doar un fleac de la madame Chanel... Eu i-am rămas credincioasă lui Lanvin. Cine e doamna aceea absolut încîntătoare? În viața mea n-am văzut pe cineva mai distins! Cum se poate să n-o cunoști? Este Melania Lupu. Senzația sezonului! Te poți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nuanțe și locotenentul izbucni în râs. Bătrâna șopti cu ochii în pămînt: ― La vârsta mea, înțelegi ce înseamnă să fii singur. Maiorul o măsură din creștet până în tălpi. ― Observ că v-ați schimbat genul... ― O! făcu bătrâna aranjîndu-și fusta: câteva fleacuri de la domnul Van der Hoph. Le-am îmbrăcat știind că o să-i facă plăcere. ― Trece și dumnealui pe aici astă-seară? ― Nădăjduiesc din toată inima. Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață. ― Ați trecut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici când aveam de gând să mă întorc, să-mi iau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Bietul Dodo. Ca un papagal..." De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. "Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi izgoniți fără milă din azil cei care ar mai îndrăzni să forțeze ușa arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformîndu-le în hrană vie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni..." Dar Călugărul n-apucă să-și termine istoria fiindcă Dominic, supărat că fusese întrerupt ceva mai devreme, se răzbună: "Fleacuri", hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: "Tu ce părere ai despre Bătrînul? Ești aici de mai multă vreme". "De ce mă întrebi?" îmi aruncă el o căutătură alarmată. Fiindcă vreau să știu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]