KorAP: Find »[drukola/base=fleac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...56 >

1,376 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

dar avea unsprezece ani Împliniți, apăru chiar În clipa cînd se aduceau gustările. Venise singur și pe jos de acasă și intră spunînd că va aduce mîine cadoul; În realitate, bietului băiat Îi spusese taică-su să mai lase dracului fleacurile astea, că era prea mare pentru cadouri, dar să nu piardă o asemenea pleașcă. Și acum, cu pieptul lipit de masă, Înfuleca cea de a treia felie de salam catalan sub privirile lui Rafaelito, care aduceau cu privirile unui motan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
legea“. Îi luă capul În mîini și-l obligă să se uite la el; „ai avut ghinion și nimic mai mult“, Îi spuse, dar atunci băgă de seamă că avea sînge În palmă, Îl sili să i-o arate: un fleac, probabil a căzut cu sticla În mînă, nu era nimic serios, o simplă zgîrietură. Dar, văzînd că ei descoperă că are mîna Însîngerată, Bobby se simți din nou cuprins de mînie: „Îl omor! Îl omor! Carlos! camioneta!“ Dădu să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Întrebe ceva de paharele dinainte, Îi zise: „alea acolo, la Șobolanul, astea aici, În contul băiatului“ și Bobby simți că-i pune mîna pe umăr și se Întoarse să se uite la Santiago, dar Santiago nu dădea importanță unor asemenea fleacuri și stătea de vorbă liniștit cu Puicuța. Văzînd că veneau whisky-urile, Vlăjganul Își luă mîna de pe umărul lui Bobby. — Dă-i unul și lui... cum te cheamă? — Roberto. — Dă-i unul lui Roberto. Bobby se Întoarse din nou să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

de unde-l adusese cu un an În urmă. CÎnd călătorea, Îi plăcea să achiziționeze obiecte practice: la Întoarcerea la Paris, s-ar fi folosit de ele zilnic, iar asta i-ar fi adus aminte, Într-un mod mai subtil decît fleacurile de care se lăsa mai Întîi ispitit, de călătoria pe care o făcuse. În Mexic, Își amintise că nu mai avea prea multe lingurițe acasă, astfel că Își cumpărase trei duzini. La aeroport, lingurițele rînduite În bagajul de mînă declanșaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
pe mama că a aruncat toate scrisorile pe care i le-am trimis tatei! O Înțelepciune de femeie sfîntă! Nu-i place să răscolească trecutul. Îi dau dreptate. Are optzeci de ani. N-am de gînd s-o necăjesc cu fleacurile astea. Înțeleg să-i fi cerut socoteală unui Heidegger octogenar asupra trecutului său nazist, dar mamei! Pentru că mi-a aruncat scrisorile! Parcă Îi aud vocea fermecătoare, vocea unei fete care a primit În mod regulat premiul Întîi la politețe Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

și toate celea, Îți aduci aminte? Fermín clătină din cap afirmativ. Uite cum stă treaba, toate celea sînt pentru diletanți. Căsătoria și familia nu sînt altceva decît ceea ce facem noi din ele. Altminteri, nu-s decît un sălaș de ipocrizie. Fleacuri și pălăvrăgeli. Însă, dacă există dragoste cu adevărat, din aceea despre care nu trăncănești și n-o răcnești În cele patru zări, din aceea pe care o resimți și o dovedești... — Dumneata Îmi pari un alt om, Fermín. — Asta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. — E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. — Fleacuri. La ce colegiu Îl duceți? — Păi, merge la școala din... — Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l Înghit pe cine le are. Trebuie canalizate. Sprijinite. Mă Înțelegi, Fortunato

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
vreodată), Jacinta vorbea cu Dumnezeu de una singură, pe la colțuri, fără să-l vadă și fără să spere că el se va deranja să-i răspundă, pentru că pe lume exista multă suferință și, la urma urmei, problemele ei erau niște fleacuri. Toate monologurile sale cu Dumnezeu sfîrșeau cu același subiect: nu-și dorea În viață decît un singur lucru, să fie mamă, să fie femeie. Într-o zi ca atîtea altele, pe cînd se ruga În catedrală, se apropie de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
moară, Nuria a venit să mă vadă, așa cum făcea cu ani În urmă. Îmi aduc aminte că obișnuiam să mergem să mîncăm Într-o cafenea de pe strada Guardia, unde o duceam de mică. Uneori, ea Îmi povestea despre munca ei, fleacuri, chestii pe care i le povestești unui străin În autobuz... Odată mi-a spus că Îi părea rău că mă decepționase. Am Întrebat-o de unde a scos ideea asta absurdă. „Din ochii dumitale, tată, din ochii dumitale“, mi-a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

un gard, m-au mușcat câinii, iar a doua zi mă scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în fire. — Ei bine, acum ți-o jucăm noi pe Nastasia Filippovna! chicoti funcționarul, frecându-și palmele. Acum, domnule, cerceii-s un fleac. De-acum o s-o procopsim cu niște cercei... Dacă mai sufli o vorbă despre Nastasia Filippovna, jur pe Dumnezeu că pun biciul pe tine, nici nu mă uit că ai umblat cu Lihaciov! strigă Rogojin, înșfăcându-l de mână. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cică, vorba de dezonoare. Ce dezonoare să fie? permiteți să întreb. Cine ar putea să-i reproșeze ceva Nastasiei Filippovna sau ce lucru urât ar putea da pe față? Poate faptul că a trăit cu Toțki? Păi ăsta-i un fleac, mai ales în împrejurările cunoscute! „Nu-i așa, zice, că n-ați lăsa-o să se apropie de fiicele dumneavoastră?“ Na-ți-o bună! Ah, Nina Alexandrovna! Adică, se poate ca omul să nu priceapă, să nu-și înțeleagă... — Situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
altfel, nu știu: se zice că îmi va fi dăunătoare clima de aici. — Vorbește bine, remarcă generăleasa, adresându-li-se fetelor și continuând să dea din cap după fiecare cuvânt al prințului, zău că nu mă așteptam. Deci toate-s fleacuri și minciuni, ca de obicei. Mâncați, prințe, și povestiți-ne: unde v-ați născut, unde vi s-a făcut educația? Vreau să știu totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
m-am mâniat și m-am prefăcut că nu înțeleg și nu pot înțelege nimic. Așa ceva se întâmplă des cu mine; parcă aș fi un copil. Aglaia mi-a dat o lecție; îți mulțumesc, Aglaia. De altminteri, toate astea-s fleacuri. Încă nu-s atât de proastă pe cât par și pe cât vor să mă scoată fiicele mele. Am caracter și nu sunt foarte rușinoasă. De altfel, o spun fără răutate. Vino aici, Aglaia, sărută-mă, hai... și ajungă-ți cu gingășiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ales de cei capricioși, care astăzi hotărăsc într-un fel, iar mâine spun altceva. Pricepi, Alexandra Ivanovna? Ele, prințe, spun că-s cam sucită, dar eu mă pricep să fac deosebirea. Pentru că importantă e inima, iar restul nu-s decât fleacuri. Și de minte e nevoie, desigur... poate că tocmai mintea e principalul. Nu râde, Adelaida, nu mă contrazice: proasta cu inimă și fără minte e la fel de năpăstuită ca proasta cu minte și fără inimă. E un vechi adevăr. Eu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aceea parcă începuse să-i fie rușine în societate, unde era obișnuit să apară ca un tânăr cu oarecare distincție și de viitor. Toate aceste concesii făcute sorții și toată această strâmtorare erau rănile lui profunde. De la un timp, orice fleac începuse să-l irite nemărginit, disproporționat de mult față de importanța pe care o avea; dacă acum Ganea acceptase să cedeze temporar și să rabde, n-o făcuse decât pentru că luase hotărârea să schimbe și să refacă din temelii această situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să trec peste unele conveniențe și n-au decât să râdă de mine, numai să intru cumva. Ați avut, tinere prieten, exact, dar exact aceeași idee ca și mine! exclamă generalul entuziasmat. Că doar nu v-am chemat aici pentru fleacul ăsta! continuă el, culegând bancnota și depunându-și-o în buzunar. V-am chemat tocmai ca să vă propun o expediție în doi la Nastasia Filippovna sau mai bine zis o expediție împotriva Nastasiei Filippovna! Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tăi, pentru că tu ai patimă în toate, toate le împingi până la patimă.“ Uite-așa mi-a spus, aproape cu aceleași cuvinte. Până atunci n-a mai vorbit niciodată așa cu mine! Doar cu mine nu stă de vorbă decât despre fleacuri sau mă ia în râs; a umblat prin toată casa, ca s-o vadă, și părea speriată. „Schimb totul, îi zic, o ornez, dacă vrei, cumpăr altă casă până la nuntă.“ „Ba nu, zice, nu trebuie schimbat nimic, așa o să trăim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cumpărate cu câte o rublă sau două, la licitații, de răposatul meu tată. Le-a cercetat un om care se pricepe; sunt nimicuri, zice, dar ăsta, tabloul de deasupra ușii, cumpărat tot pe două ruble, zice, nu-i deloc un fleac. Pe când tata mai trăia, s-a găsit unul care-i dădea pe el trei sute cincizeci de ruble, iar altul, Saveliev, Ivan Dimitrievici, neguțător, mare amator, a ajuns până la patru sute și săptămâna trecută i-a oferit chiar cinci sute lui frate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Explicație necesară“! Motto: „Aprés moi, le déluge“*. Ptiu, drace! strigă el ca fript. Oare chiar am fost în stare să pun un motto atât de tâmpit?... Ascultați-mă, domnilor!... vă asigur că toate astea, până la urmă, pot fi doar niște fleacuri îngrozitoare! Aici nu-s decât câteva gânduri ale mele... Dacă vă imaginați că aici e... ceva misterios sau... interzis... într-un cuvânt... — Mai bine-ai citi fără nici un preambul, îl întrerupse Ganea. — A început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
relatat chiar cu o oarecare cochetărie a nesimțirii și imprudenței și parcă onorându-mă cu asta, adică arătându-mi că mă ia drept o ființă superioară, care neagă totul, ca și el însuși, pentru care, desigur, a muri e un fleac. În ultimă instanță, situația e prestabilită. O lună și gata! Sunt absolut convins că n-a greșit termenul. M-a mirat foarte mult faptul că prințul a ghicit ieri că am «vise urâte»; chiar cu aceste cuvinte, mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fost luat de către Gogol într-un rang atât de mic, deoarece Pirogov este atât de mulțumit de sine, încât, pe măsură ce epoleții se vor îngroșa și răsuci pe umerii lui odată cu trecerea anilor și „pe linie“, pentru el ar fi un fleac să-și imagineze, de pildă, că este un mare comandant de oști; nici măcar nu și-ar imagina, ci nu s-ar îndoi câtuși de puțin că așa stau lucrurile: dacă a fost făcut general, cum să nu fie comandant de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ardalionovna se măritase după ce se convinsese ferm că viitorul ei soț e un om modest, plăcut, aproape bine educat și n-ar face pentru nimic în lume o mare ticăloșie. De micile ticăloșii, Varvara Ardalionovna nu se interesase, considerându-le fleacuri; la urma urmei, unde nu există asemenea fleacuri? Doar n-avea să caute cine știe ce ideal! În plus, știa că, măritându-se, le asigură un colțișor mamei ei, tatei, fraților. Văzându-și fratele la ananghie, dorea să-l ajute, în ciuda fostelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
viitorul ei soț e un om modest, plăcut, aproape bine educat și n-ar face pentru nimic în lume o mare ticăloșie. De micile ticăloșii, Varvara Ardalionovna nu se interesase, considerându-le fleacuri; la urma urmei, unde nu există asemenea fleacuri? Doar n-avea să caute cine știe ce ideal! În plus, știa că, măritându-se, le asigură un colțișor mamei ei, tatei, fraților. Văzându-și fratele la ananghie, dorea să-l ajute, în ciuda fostelor încurcături din familie. Câteodată, desigur prietenește, Ptițân îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
adus pe bătrân în starea asta (și m-ai spionat destul zilele astea, încât știi cu siguranță), asta nu înseamnă că trebuia să-l iriți pe... nenorocit și s-o chinuiești pe mama, exagerând lucrurile, pentru că toată povestea e un fleac, o istorie întâmplată la beție și atâta tot, o tărășenie încă nedovedită, pe care nu pun decât atâta preț... Dar dumneata simți nevoia să rănești și să spionezi, pentru că ești... ești.. — O elice, râse Ippolit. — Pentru că ești un ticălos. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
îl neglijează atât de mult, vorbind în genere... vreau să-mi pun soția, copiii în situația de a se bucura de respect... într-un cuvânt, prințe, am nevoie de un sfat. Prințul îi lăudă cu înflăcărare intenția. — Lăsați, astea-s fleacuri, îl întrerupse iute generalul. Nu asta-i principalul. E vorba despre altceva, mai important. M-am decis să vă explic, Lev Nikolaevici, deoarece sunteți omul în care am încredere, neîndoindu-mă de sinceritatea cu care mă primiți și de noblețea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]