7,018 matches
-
să treacă prin lectura ei. Acum, privind fluturele așezându-se pe cartea mea, aș vrea să scriu „după natură“, ținând cont de fluture. Să scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fluturele așezându-se pe cartea mea, aș vrea să scriu „după natură“, ținând cont de fluture. Să scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aș vrea să scriu „după natură“, ținând cont de fluture. Să scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scriu, de pildă, despre o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a scrie imensitatea non-scrisului devine lizibilă, adică prin nesiguranțele ortografiei, prin inadvertențe, lapsusuri, salturi necontrolate ale cuvântului și peniței. Altfel, ceea ce e în afara noastră nu pretinde să comunice prin cuvânt, vorbit sau scris: își trimite mesajele pe alte căi. Iată, fluturele alb a traversat întreaga vale și, de pe cartea cititoarei, a zburat să se așeze pe hârtia pe care tocmai scriu. Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au încasat deja avansurile de la editori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră și înghite curenții. Prin aceste deschideri, prin sclipiri abia perceptibile, se manifestă adevărul adus de carte, substanța sa ultimă. Mituri și mistere consistă din grăunțe impalpabile, ca polenul rămas pe picioarele fluturilor; numai cine a înțeles asta se poate aștepta la revelații și iluminări. De aceea, atenția mea, spre deosebire de ceea ce spuneați dumneavoastră, domnule, nu se poate desprinde de rândurile scrise nici măcar pentru o clipă. Nu mă pot desprinde, dacă vreau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
toporișca și le-am zis că plec cu unu’ de gât până la urmă, scârnăviile...” Cred c-ar putea să-njure o zi întreagă fără să se repete. Mă pomenesc cu o jună cu buricul gol la masa mea, c-un fluture tatuat pe umărul stâng și-un stilet coborând spre sâni, cel mult șaisprezece ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita în decolteul tricoului cu fire argintii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
l-am pictat... Scoate hârtia și-mi arată un carton pe care parcă și-a curățat cineva pensoanele. Câteva dungi, pete și rotocoale. Pata aceea lunguiață ar fi îngerul păzitor, îmi explică. Sigur, nu voiam eu maci în glastră, cu fluturi deasupra, dar nici asta. - N-am, Ilie, n-am bani nici eu... Nici de țigări. Vezi, tocmai traduceam ceva, să mai câștig. - Dar e o compoziție unică! Uite cum am dispus culorile, uită-te la contraste... O să valoreze mult după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la chinurile mamelor când ne aduc pe lume, la puii de mâță azvârliți de copii În apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa ceva. Ea se mișcă excelent", își spuse Luana. Parcă auzindu-i gândul, profitând de oboseala și retragerea partenerii sale, bărbatul mărunțel cu chelie o invită pe Sanda la dans. Chipul femeii se lumină și cuplul valsă cu o ușurime de fluture. Luana chicoti de bucurie în ascunzătoarea ei. Fericirea mamei o făcea fericită. Când valsul se termină începu un tangou, ritmul preferat al Sandei. Bărbatul ar fi continuat bucuros jocul de pași dacă nu s-ar fi simțit smuls, cu brutalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele mici, albe, priviră spre înalt. Ca dintr-un cer înnorat se prăvăli peste ele cantul riglei de lemn. Cu putere. O dată, de două ori, de trei ori... De patru ori. Gata! Fluturii albi își schimbară culoarea, se făcură ghem și amorțiră. La sfârșitul orelor, după ce copiii părăsiră sala, învățătoarea o chemă la ea pe eleva Leon. Trebuia să te pedepsesc. Nu-ți pot permite o astfel de atitudine. La fel aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Își dorea să se întoarcă și s-o lovească atât de tare, încât ea să cadă, să se facă fărâme, să nu mai miște vreodată. Arogantă, prefăcută și proastă, o omidă slăbănoagă ce avusese nerușinarea să se transforme într-un fluture, să-i ia lui mințile, sufletul și viața. Urcă în cameră și trânti ușa. Luana se întoarse la masă tremurând de nervi. Cum de-și permitea s-o jignească în fața tuturor? Ce-l interesa pe el viața ei de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu e În Vechea Viață, cu spaimele ei neștiute, ci În Noua Viață, cu spaimele ei cunoscute, nu atât de cumplite. Într-o dimineață, a găsit la sculare așezat pe podea un obiect voluminos, Înfășurat În hârtie colorată, imprimată cu fluturi și papioane. Hârtia era mototolită, se vedea că pachetul fusese făcut de foarte multă vreme. — La mulți ani, i-a urat Karl, apărut În cadrul ușii. Adam și-a dat dintr-odată seama că nu aflase când era născut. La orfelinat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Luna viitoare aducem Disprețul. Nu știu despre ce-i vorba, dar pare să fie bun. Franțuzoaica de pe afiș arată tare bine! E-n regulă, Seng, atunci trei bilete pentru spectacolul de la miezul nopții, te rog. Ce film ziceai că e? Fluturii Îndrăgostiți. Pe-aici, vă rog, dumneavoastră nu trebuie să plătiți. Ba sigur că plătim! Vă rog, domnișoară Farah, nu mai vorbiți de asta! Orbecăind prin Întunericul sălii, Johan se instală Într-un fotoliu. Muzica exotică nu izbutea să acopere crănțănitul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
li se Întâmplă copiilor, credeam că ar fi putut să se Întâmple În orice moment, că am să fiu din nou unul dintre copiii din insule. Dar, de fapt, fără Îndoială... A schițat un zâmbet fin și trecător ca un fluture, atât de delicat, Încât ea și-a zis că l-ar strivi dacă-l atinge. A Întins o mână și i-a mângâiat cu dosul degetelor pielea fină a obrazului. Ar fi dorit să nu-i fie degetele atât de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În transă. Taică-tău și cu mine i-am fotografiat. O să avem o colecție completă. Ce-i cu tine? Ești palidă, fără discuție! I-aș cere lui taică-tău să-ți ia temperatura, doar că-i plecat la vânătoare de fluturi, cine știe pe unde, cu unul dintre pictorii ăia homosexuali așa de nostimi. Cel puțin asta mi-a spus. Sper să nu fi fost un eufemism pentru vreo vânătoare de băie ței. De o vreme Încoace am vaga bănuială că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care nu iartă nimic și pe nimeni e un punct de plecare, primul, de la care Carmina, personajul central al romanului, poate începe aventura (dar aventura?) vieții sale (dar a vieții reale?). În fond, Carmina, ca și celelalte personaje, atrase precum fluturii de noapte la un felinar, nu sînt capabile de un efort de construcție, rămînînd captive într-un sistem fără valori, cu lăuntrul surpat în tot felul de întrebări, într-o "larmă de întrebări", cum spune un personaj, spre nicăieri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ușa de la hol era larg deschisă și ușa de la bucătăria de vară unde este butelia. Până la urmă a găsit-o pe soacră-mea Ela, se afla în spatele casei într-o debara, scărmăna niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a găsit-o pe soacră-mea Ela, se afla în spatele casei într-o debara, scărmăna niște lână, în jur pluteau o mulțime de fluturi orbi, se loveau de pereți, de obiecte, erau urâți, cenușii, nici vorbă de grația și frumusețea fluturilor care pot fi văzuți pe afară. Sunt molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o pe Ela aici și du-te unde-ți e treaba. În timp ce mă îndreptam către poartă a continuat: nu toți facem doar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la femeia suferindă, căreia i se ridicase rochia lăsând să se vadă dantela furoului nou, se gândi la înstrăinarea Fanei, resimțită odată cu lăsarea întunericului, la un "acasă" în sens abstract. Dar era mai comod așa, să nu mai gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să priceapă. Ovidiu avusese o intenție și renunțase pe drum la înfăptuirea ei. Poate voise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în urmă, încerca să memoreze pe stradă figurile oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un joc stupid, fără doar și poate parcă era un fluture, un exemplar bun de prins în insectar. Dar micile ei manevre, învățate de prin filme, se dovediră a fi inutile, nu reușea să depisteze nici un om suspect, parcă un ochi mare, nevăzut se plimba pe deasupra ei și o urmărea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]