1,019 matches
-
și care celălalt. — Păi, dacă te uiți, interveni Chisăliță, care tocmai asta făcea, nu cred să existe în oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face un bărbat când are motocicletă. Se dă mare. — O cunosc ? — E o premieră... doar v-am povestit... — Așa să fie ! hotărî Maca. Și ca și cum ar fi avut vreo legătură : Hai să ne pișăm în parc ! Aleile erau întunecate. Frunzele foșneau sub pași. În parc, jocul s-ar fi putut termina fără să te atingi de niciuna dintre frunzele strânse. Două potăi țâșniră dintr-un tufiș, Jenică se piti în spatele celorlalți. — Aici e bine, hotărî Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
văzute de pe pământ. Dar au mai existat și alte nenumărate detalii pe care învățam să le observ: nuanțele diferite pe care le lua lumina în pădure, bucuria cu care copacii se întindeau către soare, orele diferite la care începeau să foșnească și să respire, umplând pădurea de aburii strălucitori, felul în care plantele agățătoare se chirceau dintr-o dată, anunțând venirea ploii. În brațele copacului uriaș puteam să mă pierd în visare sau să învăț pentru a mă putea specializa într-o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai în față la garderobă sau pentru a intra în sală. Odată intrați în sală ne vom așeza pe locul indicat pe bilet. Dacă nu reușim să-l găsim cerem ajutor plasatorilor. În timpul spectacolului Este complet nepoliticos să mâncăm, să foșnim pungi, hârtii. Nu batem din picior, nu fluierăm. Nu vorbim cu vecinii. Nu comentăm spectacolul. Nu ne ridicăm de pe scaune înainte de pauză sau de încheierea spectacolului. Dacă ne-a plăcut spectacolul aplaudăm fără zgârcenie. Dacă nu ne-a plăcut, aplaudăm
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
pe Zorro, noaptea își pune doar altă mască și se joacă de-a infractorul. Poate de asta avem atâția polițiști pe cap de locuitor, arestați. Aflăm tot acum, că un bărbat a fost împușcat, într-un cinematograf din Riga, pentru că foșnea excesiv punga de floricele. Ne-o spune confidențial realitatea.net. La noi, din fericire, nu se mai pot demult întâmpla asemenea lucruri vădit antisociale și curat criminale, deoarece sub înțeleapta conducere a guvernanților noștri, cinematografele au dispărut cu desăvârșire. Așa că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ale popii îi căzuseră în țoale, și că trupul lui gros și buhav începuse a musti de viermi; toți putrezeau în jurul lui, și dascălul și mama și fata. Simți apoi cum începe să se topească și dânsul și să-i foșnească viermii prin ochi, prin gură, dar mai ales prin nas". Spaima animalică trezită de terifianta "condițiune materială" a omului alungă dorul de moarte ca pe o vinovată iluzie, de basm mincinos: Va să zică așa sunt morții! Nu pe catafalc, ci în
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
blestemata aia de gară la care trebuie să ajungem. Sări sprinten din căruță și cu pași mari se îndreptă spre movila ce stătea acolo poate de mii de ani, străjuind vechiul drum. Ciulinii uscați și iarba galbenă arsă de soare foșneau ciudat agățându- se de pantalonii lui aspri de infanterist. De jos gorganul părea mic dar de abia când ajunse în vârful teșit de vreme și de vânturile aspre ale stepei, își dădu seama că de abia îți mai trage sufletul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
poate era chiar calul lui rămas înhămat la căruța de strâns gunoiul, dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii foșni sub picioarele sale, se aplecă, îl ridică și dintr-o veche obișnuință se întoarse repede în loc pentru a căuta din ochi căruța, să-l arunce peste celelalte gunoaie, n-o găsi și atunci rupse afișul bucăți- bucăți, aruncându-le în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Niculaie venea cu ghiozdanul subsuoară, urmat de bătrâna învățătoare. Gândi, „Vine la mine, oare ce să-i spun? Cine mai știe ce șio fi închipuit...” Singuraticul Prietenul strivi sub talpa groasă a pantofului o frunză uscată din toamna trecută, aceasta foșni sec fără a opune vreo rezistență, apoi ca și cum ar fi vrut să constate efectul mișcării sale ridică piciorul cu pantoful îngreunat de mâlul galben, privi locul și rămase o clipă mirat de inexistența măcar a unei urme infime de frunză
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
la orizont curgând monoton ca o apă cenușie cu unduiri de cămilă, întregeau spațiul acela imens, doar puțin estompat de pâcla târzie a toamnei. Ciulinii, strângând încrețiturile domoale ale câmpului ca niște pioneze arhaice de un galben murdar, a moarte, foșneau sec și uscat, cântec știut și mereu reluat de la facerea lumii. Prin vântul subțire și înalt se auzea arar șuierul răgușit al unei locomotive al cărei menire nu ar fi interesat pe nimeni și poate de aceea încerca de fiecare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
parcă fără să se uite la mine, „Bună..” apoi se cufundă iar în gândurile sale. Stăteam așa cu geamantanul în mâini și parcă uitasem ce aveam de făcut. M-am simțit ridicol și am trântit povara pe iarba uscată ce foșni scurt, iar o piatră aflată din întâmplare tocmai sub un colț al geamantanului cel greu țâșni ca din pușcă și mă lovi dureros în gleznă. Mă așezai jos și începui să-mi frec locul dureros, privind totuși cu mare curiozitate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
degetele lui butucănoase ce parcă aveau niște noduri ciudate. Strânse până se auzi ca un fel de chițăit mărunt iar băiatul se făcu deodată moale ca o cârpă. Îi dădu drumul ca pe un lucru netrebuincios pe frunzele acelea care foșniră până departe în liniștea nopții. Începu să strige furios: „Jivină, hai, mă faci de râsul satului, să dormi în vizuinile lupilor, cui vei fi semănând tu, mai fă tu asta și apoi ai să vezi tu cum îți moi eu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
personajului ales. - VARIANTA 13 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Nu mai suntem aceiași nici eu, nici basmul nu mai avem nici inelul s-a schimbat și zâna am trecut un râu am trecut o vale și plopi foșnind nevăzuți au schimbat povestea au schimbat toată povestea. (Cezar Baltag, Drum) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: nevăzuți și au
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
însuși coboară în vale, în lume, „în stradă“ și devine oarecare poveste. Motivul singurătății devine simbol al condiției umane și, implicit, al existenței creatorului. Metafora cu valoare simbolică aduce în context o undă difuză de neliniște și suferință: și plopi foșnind nevăzuți / au schimbat povestea. Secvența a doua are rolul de a sublinia scenariul inițial, întărind de fapt afirmația din incipit. În chip concluziv, se impune laitmotivul schimbării, întrun discurs al alterității (centrat pe a IIIa persoană gramaticală), sugerând înstrăinarea, ruptura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare nu sunt în măsură să favorizeze înțelegerea unui text filozofic. Chiar Wittgenstein a recunoscut, mai târziu, acest lucru. Vorbind despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
analogii consolatoare: Am observat de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste tristețea unui râu de sulf... De o specială acuitate dispune auzul; cuvintele iubitei sunt "foșnitoare ca iarba"; pe plaje, "înecații foșnesc ca scoicele"; iarba "foșnește sub copaci". Constant, reprezentările zoomorfe și florale sunt valorificate în latura lor simbolică; "păsări mari" vehiculează mesaje erotice, iubita e "templu alb din solzi de fluturi", "păunii umblă din țară-n țară", cerbul "vibrează pe culmi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de câte ori privesc garoafa, garoafele se întorc să mă privească. Parcă s-ar spiona două imperii Peste tristețea unui râu de sulf... De o specială acuitate dispune auzul; cuvintele iubitei sunt "foșnitoare ca iarba"; pe plaje, "înecații foșnesc ca scoicele"; iarba "foșnește sub copaci". Constant, reprezentările zoomorfe și florale sunt valorificate în latura lor simbolică; "păsări mari" vehiculează mesaje erotice, iubita e "templu alb din solzi de fluturi", "păunii umblă din țară-n țară", cerbul "vibrează pe culmi albastre"; plopii par niște
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite: "Mă concentram să aud; deși nu eram decât timpanul menit să asculte în veci și în / fiecare clipă. / În clipa aceea, / am auzit dintr-o dată: "Este momentul"". Un cugetător din Marea Înfățișare (1977) percepe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui. O mare sensibilitate și o concentrare a emoției a avut un rol important în procesul evolutiv al poeziei de după 1944: "Înapoiază-te chiar numai pentru o zi/ de sărbători, când toată lumea se duce acasă,/ când masa e un iaz foșnind de lumini,/ când paharele sunt păsări cântătoare./ Suflând în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aștepta gândind la opera lui Descartes. Cartea debutează sub semnul căutării cuvintelor, poetul întrebându-se ce sunt literele și ce se ascunde dincolo de ele. La fel ca Nichita Stănescu, poetul abstractizează materia și concretizează abstracțiunile: Se spune că dincolo de litere foșnesc trestiile". O suită de poeme, în care se joacă de-a vocalele și de-a consoanele (cărora le zice tot "vocale") ne trimit tot la un maestru, propunând și o inventariere de cuvinte în stil dadaist: "La început au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne spune însuși poetul, devine transparentă: "Năvălind ca sămânța fierbinte a vulcanului,/ iarba foșnind din pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a lumii, reprezentată de-un dans ușor, superficial, menit sa acopere o lume gravă; dansăm peste lumina ce moare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nici tainic sol, nici grijuliu stăpân...". O iubire pierdută mai sensibilizează poemele: "Ți-aș întinde o mână/ Prin ceața și ploaia de oricând și nicicând./ Din viață sau moarte, pe ochi ca o frunză/ Privirea-ți albastră să-mi cadă foșnind." Florența Albu "Fără popas", versuri, E. P. L., 1961; "Câmpia soarelui", Editura Tineretului, 1962; "Constanța", Editura Tineretului, 1964; "Intrare în anotimp", E. P. L., 1964; Fata morgana", versuri, Editura Tineretului,1966; "Măști de priveghi", poezii, E. P. L., 1968; "Himere nisipurilor", versuri, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea prodigioasă tipic hugoliană, de a emite spontan cantități maxime de imagini, emoții, exclamații, șiruri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
personajului ales. - VARIANTA 13 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: Nu mai suntem aceiași nici eu, nici basmul nu mai avem nici inelul s-a schimbat și zâna am trecut un râu am trecut o vale și plopi foșnind nevăzuți au schimbat povestea au schimbat toată povestea. (Cezar Baltag, Drum) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: nevăzuți și au
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]