1,045 matches
-
și io, și-mi părea că, până la pătăranie, toată ezistența mi-o trăise altu. Clipa când mă dasem jos pă scară mi-a părut, nici una, nici două, hăt departe. Ședeam Întins pă dușamea; mâinile Îmi mergea În doru lelii, răsucind foița unei fumigene. Ieram dus și făceam ochii roată dă moară. Atunci am lămurit, În balansoaru dă răchită, dă să tot legăna ușor, ce-o spăimise pă căprioară de mierlise. O să să spuie că io-s nesimțit, da n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici măcar să guste cît de cît din noile sticle primite la vinoteca lui Hariton. Știa că veniseră mostre noi de la Malaga și Jerez, că sosise într-o lădiță căptușită cu catifea neagră o duzină de sticle, cu pereții subțiri ca foița de țigară, din Italia, se găseau acolo probele pe doisprezece ani din bianco ai Banfi, primise Hariton și un lădoi cu vinuri de Albi și Laon, cît despre Moselle, acestea veneau cu regularitate datorită unui aranjament făcut în numele firmei Mott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e loc, au și ei o odaie cu trei copii. Lucrează la Depozitul sanitar, încarcă, descarcă... "Găsim noi", zice. Mi-a plăcut de el că nu pălăvrăgea... Sta, așa, pe gânduri și bea tutun, îi plăcea să-și răsucească încet foița și să trosnească tabachera. Mă așteptam să mă cheme la el, cum auzisem că se întîmplă și știam că trebuie să mă feresc. Nu m-a chemat, m-a dus la Obor, să-mi arate tiribombele și am intrat și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
are, în cultura japoneză, statutul unui mit colectiv, al unei imagini deja arhetipale, care străbate, ca un fir roșu, conștiința și literatura mileniilor. Și cum tot ceea ce este individual nu poate fi așa decât după ce a fost mestecat, ca o foiță subțire de tutun, de grup, și apoi scuipat în afară, spre a fi dat împărtășaniei colective, japonezii au "construit" cultural baia ca pe singurul moment care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei bogați își puteau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o dată pe an. N-o mai interesează. Ce căuta ieri? Nu mai știe, dar căuta ceva și s-a tot izbit de cutiile alea mari și rotunde de pălării, până s-a înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta ei îmblănită, în pantaloni și cizmulițe, cu părul, vârfurile urechilor și fruntea vârâte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
râdă tot timpul. Hașuri fine se aglomerau în jurul ochilor cu cearcăne cu greu acoperite de fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă. Se simțea străină și stingheră în orașul acesta mare, în care nu avea rude și prieteni. Nu voia să se întoarcă în orășelul ei, cu toate că acolo era lumea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vede o dată la o săptămână sau și mai rar, când își amintește de ea, îi place să bea mult și asta o supără. În timp ce vorbea, din când în când trecea pe chipul ei o undă de vioiciune și bucurie și foița de pergament se așeza la loc și arăta superbă. Apoi a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ascuțit și violent, puțin îi păsa că o vor auzi vecinii, și-a scuturat de câteva ori părul mult și galben, fața i se înroșea, ochii îi sclipeau, era mândră și fermă și tare și amazoană și deloc tristă și foița de pergament se așternuse iarăși pe chipul ei. Vorbea din ce în ce mai gâfâit, scuipându-și vorbele, făcea pauză să găsească cuvântul potrivit, apoi dintr-odată n-a mai făcut pauze, amestecând vorbe românești și ungurești. Dar bărbatul îi întorsese spatele cu indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o Duminică „la local” să ne cinstească. Laura a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă mă împinse dincolo de pragul odăii, în care intrarăm în vârful picioarelor. Sub lumina potolită, răsfrântă de para roșie a becului, văzui pe iubita lui Faust stând în picioare și privindu-și sânii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care îl cunosc toți bărbații pensiunii. Intră în cameră și se interesează, ca orice gazdă pricepută dacă toți sunt satisfăcuți, sau dacă vreunul are câte o dorință neîmplinită. Pata i se vede bine prin rochia de mătase albă, întinsă ca foița, pe trupul gol. Când face „rondul” zăbovește după împrejurări, zece, douăzeci de minute la fiecare cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
parte a yo-yo-ului era un palmier pe care filipinezul îl scrijelise la cererea lui. Ignatius îl lansă în jos, dar sfoara se rupse și mosorelul se rostogoli pe dușumea, intrând sub pat unde ateriză pe un teanc de însemnări pe foițe Big Chief și reviste vechi. Scoțând firul care îi atârna de deget, scotoci din nou mai în fundul sertarului și găsi o coală de scris cu antetul Levy Pants. Iubită Myrna, Am primii comunicarea ta jignitoare. Chiar îți închipui că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Isobel, ar fi bine să-i dăm drumul. Își puse căștile, făcu o probă de microfon și epuiză repede etapa preliminară. În timp ce Logan privea, ea cercetă pe Îndelete rămășițele lui David Reid. Trei luni Într-un canal, acoperit cu o foiță de lemn, Îi făcuseră pielea aproape neagră. Tot corpul era umflat ca un balon, pe măsură ce descompunerea Își făcea numărul de magie trupească. Mici pete albe ca niște pistrui se vedeau din loc În loc pe pielea puhavă, acolo unde mucegaiul deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fire într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
tocmai o astfel de întoarcere tolstoiana la simpla satisfacere a necesităților, re-fuzînd, de pildă, înlesnirile oferite de o societate a abundenței, fumând nu țigări prezentate luxos, ci luând direct diatsr-o tabachere țărănească tutunul cu două degete și răsuokidu-l într-o foiță. Asta m-a impresionat mult când l-am văzut. Iată, mi-am zis, un om natural, care înțelege să-și pună și în practică teoriile, nu numai să propovăduiască altora simplitatea, iar el să se lăfăie în toate bunurile. Într-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se zice Zu, sau doar Z. Nu-mi place numele meu. E prea... frumușel. Când am Început să facem ziarul, trebuia să-i dăm un nume care să nu fie nici prea banal și nici prea agresiv, cum sunt alte foițe dogmatice, Revoluția, Vremea Schimbărilor, Vocea Poporului și atâtea altele. Nu-i lucru ușor să găsești un nume pentru un ziar literar clandestin, așa că i-am dat numele meu, ca să pornim Într-un fel. — Pe urmă am avut eu o sclipire
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prezentat Z. — Z e la coada alfabetului, o literă singuratică, fără viitor, părăsită de toate celelalte. E orfana alfabetului, ție trebuie să ți se pară titlul potrivit, i-a spus lui Adam și i-a Împins un exemplar scris pe foițe subțiri și prost legate. Ăsta-i ultimul număr. Adam l-a frunzărit cu Întreruperi, s-a prefăcut că citește; a dat din cap, arătând că pricepe și că apreciază. Tiparul, Înghesuit, era Întrerupt de câteva caricaturi. Într-una, președintele era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au mânat. Probabil că discuțiile aprinse și profunzimea lor clipocind la suprafață au făcut să crească în mine dorința de a face parte cel puțin din comunitatea fumătorilor și de a întinde mâna la fel ca ei după tutun și foiță de țigări; asta m-a făcut dependent sau, mai îngăduitor spus, m-a tranformat în fumător din obișnuință. Tutunul Schwarzer Krauser se găsea în niște pungi ascuțite, pe dinafară albastre, argintii pe dinăuntru, pe care stângaciul le avea în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
hârtie un panegiric închinat practicii vechi de ani: „Când răsucești țigara, trebuie să dezveți radical tutunul de toate acele fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acele fire care nu vor să se supună. Abia acum, când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
când e răsucit îndesat până la margine în acea treime dinspre burtă a foiței, limba umezește, nicidecum în grabă, ci lent și cu sentiment, dâra de lipici a marginii exterioare a foiței proptită în degetele arătătoare...“ Aduceam laude, în panegiricul meu, „foiței de țigară ce putea fi cumpărată în Olanda, care, fără strat de lipici, se lipește totuși“ și am pomenit la sfârșit un avantaj de un fel cu totul aparte: „...chiștoacele țigărilor răsucite de mână sunt curbate fiecare altfel, dar întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul singur, în timp ce simula un scaun cu mari probleme, a verificat febril plicul cu pricina și a constatat că el conținea medalionul de logodnă oferit prietenei sale odată cu mica poză din casetă. Acesta era împachetat într-o hârtie imaculată cât foița de țigară pe care scria un singur cuvânt: ADIO! Ridicându-și privirea albastră a constatat că, în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Turistul cos mo naut merge hotărât spre ușă și intră în apartament, în timp ce nebuna se retrage ușor. Apoi nebuna îmi închide ușa în nas și o încuie. Mă fac mic-mic ca o monedă de un cent și subțire ca o foiță de țigară și intru pe gaura cheii. Turistul a redevenit actor. Vede patul și se trântește pe el. Își freacă ochii. Fruntea. Nasul. Apoi mâinile lui se relaxează încet și el rămâne nemișcat, privind drept înainte. Nu vede obiectele din
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind ușor cu limba, o tăia cu briciul în două, aprinzând o jumătate și păstrând-o pe cealaltă într-o tabacheră de lemn lustruit. Carol îl ignora total
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]