1,685 matches
-
care ne dă dreptul să spunem că „Poarta singură se Îndărătnicește a ne contesta un drept, pe care toată lumea ni-l recunoaște”. Carp declara că românii erau În fața celui mai important act care a fost făcut de la Unire și de la fondarea Dinastiei, „fără a scoate paloșul, putem crea neatârnarea noastră economică”. În ceea ce privește problema egalității supușilor (cum că se urmărea naturalizarea evreilor), Carp l-a Îndemnat pe Boerescu să observe că În „toate tratatele de comerț, din toate țările lumei,....se stipulează
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
de fascicule, câteva periodice și cărți de caracter religios, dar a fost totdeauna rezervat în tipărirea de buletine pentru publicitate ori de a-și face cunoscute inițiativele. Tentativa, făcută de colaboratorii săi, pentru a jubila al 25-lea aniversar al fondării Operei, cu un număr unic, i-au provocat durere și nemulțumire. Iar atunci când a fost vorba de a se începe publicarea Buletinului lunar L'Amico dei Buoni Fanciulli - Organo per gli ex allievi e per gli amici della Casa a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ziua următoare, 12 februarie, după ce a trăit o noapte neliniștită, episcopul cere să fie chemat don Luigi Pedrollo. Îi spune că trebuie să revadă unele articole despre frații laici, pentru că sunt contrare Sfintelor Canoane. Pe de altă parte, anunțul de fondare a Congregației fiind făcut deja public, nu i se părea oportun să mai dea înapoi. Cu toate acestea, cere să i se mai acorde puțin răgaz pentru a reflecta cu mai mult calm asupra subiectului: «Să cerem mons. Bevilacqua dacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Farnese. În vizitele mele la ambasada Franței, așteptînd să intru în audiență, zăream adeseori, o siluetă ștearsă: era fostul secretar al ziarului socialist "Avanti" din Milano, dat afară din cauza convingerilor sale intervenționiste un anume Benito Mussolini, căruia Barrère îi propunea fondarea și conducerea unui organ socialist rival în care să propăvăduiască, cu argumente susceptibile să-i cîștige pe muncitori, intrarea în război avînd totală independență în aprecierile critice despre Franța și ambasadorul ei la Roma pe care ar dori să le
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
care să îi permită o mai mare mobilitate pe liniile de graniță. Drept consecință, pentru că își asumă să guverneze el însuși partea estică (și nu prin delegat), orașul devenit reședință trebuie să îi reprezinte mai ales puterea de augustus. Istoria fondării cetății ne demonstrează astăzi că împăratul a fost nu doar un om de putere cu inițiativă, ci și un edil destoinic și ambițios în planurile sale de construcție. Constantinopolul copiază Roma în ce privește organizarea instituțiilor, arhitectura și, atât cât a fost
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cremația atestă și "de-scrie" scoaterea definitivă a corpului mort din rândul formelor vii, din masa "corpului comunitar"). Dintre miturile explicative, puternic ancorate în discursul epic identitar, abordarea rădăcinilor semantice ale imaginarului ne apropie de miturile de origine sau de fondare (în general, a comunităților, a orașelor, a popoarelor sau chiar a națiunilor - precum în cazul Romei și al Constantinopolului). Pe aceeași linie de analiză, problematica puterii întâlnește miturile de individuație identitară, care au ca figură esențială eroul (sau tipuri asemănătoare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
originar. (Vernant, Mit și gândire 139) Ricœur abordează și el în analizarea textelor filosofiei clasice (la Platon și la Aristotel) relația dintre amintire, cunoaștere și manifestările specifice vederii. Subiectul procesului de rememorare, amintește el, coboară pe firul narațiunii mitice până la fondarea lumii, până la geneză și la vârstele de aur. Orice astfel de sondare presupune o inițiere, dar și un scenariu riguros al ceremonialului, cu roluri și cu scenografii specializate (cum vom vedea și în cazul roman, al funera imperatorum), cu tehnici
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dramatic, constatăm că semnificațiile din vechea Grecie se regăsesc nealterate la romani, la altă scară și la alt nivel de creație, colectivă, nu individuală. Intervine însă o sancțiune de ordin temporal: rememorarea, pentru cetatea romană, nu merge neapărat dincolo de actul fondării orașului − amintite prin aducerea în cadrul cortegiului care însoțește catafalcul imperial a unei măști de ceară, privite ca fiind a miticului Romulus. Deși cu o vocație universalistă indiscutabilă, întărită de întreaga suită a cuceririlor și de civilizația construită de latini, gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nevoie discursul ei triumfalist și pragmatic. În vechea Grecie, faptele trecute erau ordonate după genealogii, cum apreciază Vernant (Mit și gândire 142), nu după cronologia lor. În schimb, Roma imperială și "eternă" integrează în discursul de ceremonial, prin referința la fondarea sa, atât ideea de calendar istoric, cât și simbolismul "neamului glorios", romanitatea; caracteristica identitară este exaltată însă pe alte temeiuri politice decât la vechii greci. Vitalitatea imaginarului mitologic este totuși o trăsătură comună a celor două neamuri (eroice) și concordă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cetății (Parilia din timpul lui Augustus, pe 21 aprilie). Cu propriile lor scenarii, scenografii și locuri de desfășurare, ele celebrau fie anotimpurile și elementele cosmice, fie divinitățile (Romaia, în timpul lui Hadrian), fie mitul istoric al trasării perimetrului urban și al fondării cetății eterne − jubileele. În special acestea două din urmă au servit în timpul principatului, prin fixarea în memoria colectivă a relației simbolice și politice dintre împărat, ca (re)fondator, și cetatea sacră, ceea ce a dus la asimilarea ei în cadrul cultului imperial
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urban al traseelor puterii, cât și scenografia arhitecturală care deservea ceremonialurile atestă grija pe care populus romanus și în special puterea au avut-o pentru (re)scrierea atentă a trecutului, în toate formele posibile, abstracte sau materiale. Trimiterea permanentă la fondarea spațiului-matrice (Roma) și a principatului (Augustus) constituia un puternic argument politic, pentru că legitima și orienta un program de interes comun, și în același timp crea monopolul asupra eternității. Basileul și cetatea sa își vor apropria la rândul lor, politic și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gestionării bunurilor spirituale și materiale ale comunităților. Ce și cum a mers mai departe, dar și ce s-a pierdut din imaginarul filosofic antic după momentul afirmării unei noi gândiri politice, sacralizate, a primului imperiu creștin? Dat fiind că la fondarea Constantinopolului romanitatea a întâlnit atât filosofia iudeo-creștină, cât și moștenirea gândirii religioase populare elene (în particular, a Bizanțului precreștin), cum a fost redefinită imaginea? Cum s-a petrecut trecerea de la viziunea antică asupra imaginii și asupra puterii la cea creștină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștine de cult. Literatura istoriografică și cea encomiastică au redat și au susținut când a fost cazul programul edilitar, astfel încât, de la Eusebiu din Cesareea, Sozomen, Filostorgius, până la Ioan Malalas și la Procopiu din Cesareea 47 se definitivează marea istorie a fondării cetății oriental-creștine, "cetate-regină". Mișcarea de translatio realizată de Constantiu II, prin decretul stabilirii reședinței permanente a împăratului la Constantinopol în defavoarea capitalei administrative din acel moment, Milano, și a celei simbolice, Roma, și prin instituirea cultului imaginii sanctificate a basileului, a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relație cu discursul oficial al puterii adresat comunității creștine, indiferent în ce formă. Oíkonomía nu constituie însă doar obiectul discursului creștin din timpul crizei iconoclaste, pentru că problematica sa, intelectuală, spirituală, dar și politică ține, încă de la fondarea imperiului, de edificiul conceptual al relației dintre împărat și sacerdot. De-a lungul istoriei, oíkonomía teoretică (abordarea de ordin filosofic a imaginii divinului) și cea iconică (teologia imaginii artificiale a divinului, respectiv a icoanei) au fost
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de drept, după un an dându-și demisia din Partidul Național Țărănesc, gest pe care îl va justifica în Documentări și lămuriri politice. Preludii: Partidul Național Țărănesc și „cazul Stere” (1930). Părăsind prim-planul vieții politice, mai participă totuși la fondarea Partidului Țărănesc Democrat din Basarabia și a gazetei „Zările”, apoi a Partidului Radical Țărănesc. De-a lungul celor zece ani de lupte politice se manifestă mai rar publicistic, trimițând intermitent texte, sub vechiul generic Din carnetul unui solitar, la „Viața
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Din 1918 vremelnic, iar din 1919 permanent, conduce Eparhia Chișinăului și Hotinului (ales titular în acest post de Congresul General al Eparhiei Basarabiei în februarie 1920). G. a jucat un rol de frunte în realizarea unirii Basarabiei cu România, la fondarea în 1926 la Chișinău a Facultății de Teologie în cadrul Universității din Iași, la restaurarea în 1928 a Mitropoliei Basarabiei, fiind ales primul ei mitropolit. Anii săi de arhipăstorie au constituit o etapă importantă de integrare a vieții bisericești de pe ambele
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
versuri și recenzii literare în „Universul literar” și „Curentul literar”. Este redactor la ziarele „Timpul” și „Ecoul”. Publică la „Claviaturi”, „Curentul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, „Universul literar”, „Vremea” ș.a. Atitudinea sa antirăzboinică și antifascistă îl determină să participe la fondarea, în 1944, a ziarului „Scânteia”. Este, în același timp, unul dintre inițiatorii revistei literare „Agora” (1947) a Fundației Regale „Mihai I” și participă la editarea publicației „Caiet de poezie”, supliment al „Revistei Fundațiilor Regale” (1946-1947). A mai fost consilier de
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
obținut de la forurile culturale și politice occidentale de prințul Nicolae al României, inițiativa prinde contur după 18 ianuarie 1949, când Academia din Paris consemnează oficial înscrierea activității Centrului în cadrul și sub egida sa academică. La 4 august 1949, actul de fondare este semnat, dintre români, de Mircea Eliade, Emil Cioran, Leontin Constantinescu, Paul Costin-Deleanu, Nicolae Hodoș, Horia Stamatu și Octavian Vuia, și de Marcel Brion și Edmond Jaloux, dintre francezi. Ca membru fondator iscălește și prințul Nicolae, care avea să susțină
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
el a introdus principiul „condiționării operatorii”. Cartea a dus la organizarea unor conferințe anuale la Indiana, începând cu 1946, despre analiza experimentală a comportamentului (the behavior’s experimentalist ic analysis); aproximativ un deceniu mai târziu, din această activitate a rezultat fondarea Jurnalului despre analiza experimentală a comportamentului și a Secțiunii 25 (Secțiune pentru analiza experimentală a comportamentului) a Asociației Psihologice Americane. Ideile despre instruirea programată care l-au făcut celebru, apărute mai târziu, în anii ’30, au fost formulate într-o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Brandeis, ca profesor asociat în 1951 și apoi cu rangul de director al Departamentului de psihologie. De la Brandeis pleacă în 1969 pentru a conduce Fundația „W.P. Laughlin” din Menlo Park, California; moare în anul următor. O forță majoră în fondarea mișcării psihologiei umaniste, Maslow, care a luptat pentru valorile americane, a subliniat actualizarea sinelui (self-actualization) sau dezvoltarea adevăratului sine (development of the real self). A enunțat o teorie a „învățării intrinseci” (intrinsec learning), proces în care se învață cum să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
identificăm caracteristicile lor esențiale „într-o formă pură, oarecum exagerată, care este improbabil să existe și altundeva decât în mintea noastră” (Allan G. Johnson, 2000/2007, 373). Iată care sunt, în opinia mea, caracteristicile esențiale ale clasicilor psihosociologiei românești: 1) fondarea sau aducerea de contribuții semnificative la cristalizatea teoretică a domeniului, inițierea unei direcții de cercetare noi, abordarea în premieră națională a unor teme de actualitate pe plan internațional; 2) cercetarea cu precădere a realităților autohtone și punerea în lumină a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Alimăneștianu) edita Însemnări din timpul ocupației germane (1916-1918) (închinând cartea, în 1929, memoriei lui Ionel I.C. Brătianu, fratele și ilustrul om politic nu de multă vreme dispărut). În anii interbelici, continuă a îndruma proiecte culturale, educative, caritabile, prezidând, între altele, fondarea unor asociații, așezăminte școlare sau de binefacere: Liga Națională a Femeilor Române, Universitatea Liberă, Școala de educatoare de puericultură din București, Casa Copilului. E tot mai mult și o prezență publicistică, mai tipărind, până în pragul celui de-al doilea război
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
vârstnici, după 40 sau 50 de ani). La Muzeul din Alexandria au predat marii matematicieni ai timpului: Euclid, Hiparh, Arhimede, Eratostene și alții. Totuși, știința cea mai înaltă a acestei școli a fost cea medicală. Nu întâmplător doi dintre stâlpii fondării Bibliotecii au fost medici: Herofil (sub Ptolemeu I) și Erasistrate (sub Ptolemeu II). Herofil din Calcedonia (330-260 î.Ch.) era un elev al lui Praxagoras din Cos (~ 340 î.Ch.), care a corectat anatomia lui Aristotel, bazându-se pe nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
universitate este „Școala din Salerno”, care datează anterior celor din Bologna și Paris, și despre care vom vorbi pe larg ulterior. Școala de medicină și Universitatea din Salerno Este prima „Universitate medicală” din Europa. Nu se știe cu precizie anul fondării ei. S-ar putea să fie continuarea școlii medicale antice de la Veglia, localitate apropiată de Salerno. Legenda spune că un călugăr benedictin (latin), împreună cu un grec, un evreu și un arab, au fondat la sfârșitul secolului VII un spital benedictin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
între un imaginar urban sau unul autohton, între un limbaj saturat metaforic sau unul plat denotativ, între o postură de avangardă sau una de ariergardă. Situația lui Mumuleanu e specifică autorilor care "încep" o literatură. Scriitorii care sunt contemporani cu fondarea unei literaturi au încă sentimentul unei apartenențe duble: pentru ei noua cultură literară nu e suficient de bogată încât să se impună ca un unic cadru de referință, iar vechea cultură nu mai reprezintă soluția evidentă după apariția unei posibilități
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]