2,904 matches
-
în tăcere de-a lungul potecii pietruite. De undeva venea miros de flori și se auzea zumzăit de albine. Față de castelul Stăpânului, această fortăreață era mult mai prizărită și semăna mai mult cu o întăritură decât cu o cetate. Comandantul fortăreței, care ieși din cabinetul său de lucru în întâmpinarea solilor, era un om bătrân. Îi primi pe cei patru soli vorbind mult într-o limbă neînțeleasă și, în timp ce Velasco le tălmăcea, îi măsură din cap până în picioare fără pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hotărât să nu se facă de rușine în fața acestor oameni, Tanaka Tarozaemon își îndreptă umerii ca și cum ar fi fost supărat, dar Nishi scăpă pe podea furculița și cuțitul pe care le folosea pentru prima dată în viață. La masă, comandantul fortăreței și soția sa i-au întrebat politicos la început pe cei patru soli despre țara îndepărtată a Japoniei, dar peste puțină vreme și-au văzut mai departe de discuția lor, timp în care cei patru care nu înțelegeau limba au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noastră de soli mulțumită lui Velasco, atunci Sfatul Bătrânilor nu va putea să respingă fățiș cererile sale. Velasco e om șiret. Izbucnirea lui Tanaka venea tot dintr-o neliniște nelămurită. Samuraiul simțea și el aceeași neliniște. Știa că mai marele fortăreței nu avea dreptul să primească scrisorile Stăpânului și să încuviințeze negoțul cu negustorii japonezi, dar după atmosfera acelei după-amieze își dădea limpede seama că Nueva España nu se bucura defel că ei, japonezii, traversaseră oceanul. Așa stând lucrurile, se prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se va spulbera. Ba poate că, așa cum spunea Matsuki, nereușita lor va servi drept scuză pentru pedepsirea aspră a celor cu rangul de ostaș. A doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați cu sare, iar în fața lor se întindea un câmp sălbatic pe care creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar grijile mele luaseră deja sfârșit. Veracruz este un oraș portuar, bătut din când în când de vânturi sezoniere. La două zile de la sosirea noastră acolo, am înfruntat vânturile năprasnice împreună cu Hasekura și cu Nishi și am mers la comandantul fortăreței San Juan de Ulúa aflată în portul din afara orașului. Voiam să cerem încuviințare ca să ne îmbarcăm pe unul dintre vasele flotei spaniole care lasă ancora aici din când în când pregătindu-se pentru călătoria peste ocean și voiam să rugăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns în portul San Juan de Ulúa, bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator, așa că doar își aruncă o privire peste porunca scrisă și o închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orașul era la fel de pustiu ca inimile noastre deznădăjduite. Nimic nu se schimbase. Mănăstirea în care am stat atunci era aidoma, iar în mica piață din apropierea mănăstirii se auzea același clopot bătând la fiecare două ceasuri. Când am trecut pe la comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia japoneză primită în dar. El ne-a invitat la cină. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dimineții poleia crângul. Chiar alături, câțiva copii indieni goi pușcă și cu degetele în gură se uitau la noi uimiți. Nishi se ghemuise la pământ, iar Hasekura stătea drept și neclintit cu ochii închiși. Într-un târziu sosi călare comandantul fortăreței San Juan de Ulúa însoțit de ajutorul său. — Și ei sunt la fel ca indienii, zise el descălecând și ștergându-și sudoareade pe frunte. Cu cât sunt mai primitivi, cu atât sunt îmboldiți mai tare de dorința de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste tot forfotiseră clăcași grăbiți. Acum nu mai era nimic din toate acestea. Însoțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În timpul călătoriei, văzuse de nenumărate ori în vis păsările acestea albe. A doua zi, samuraiul îl luă pe Yozō și împreună urcară pe o potecă până la iazul de la poalele muntelui Shiroyama. Pe dealul acesta unde odinioară se înălța o mică fortăreață de samurai de țară, se ascundea neștiut un lac năpădit de tufișuri uscate. Cum se apropiară, de pe lac se înălțară în zbor vreo patru-cinci rățuște. Întreaga priveliște era întocmai ca în visele sale. Pe suprafața apei luminată de un soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ași, ași în ratări. 10 aprilie 2005 Oricât de-adânc am suferi, Nu ne sporește dota Și orice preț am oferi, Nu egalăm Golgota. Cu mâna - nu sloi de gheață, Chiar de nu-i așa și-afară, Scriu în mica fortăreață, Vers să torn - dulce povară. Cu picioarele de gheață Merg prin casă c-un baston Să probez că am viață, Că-s cu timpul încă-n ton. O viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
iulie nici o singură companie gata să mai lupte și să moara pentru el. Zadarnic încearcă să electrizeze detașamentele care se aflau în preajmă, nimeni nu-1 ascultă. În ziua de 9 iulie Gomes da Costa e demis, arestat și închis în fortăreața de la Cascais. Curând, era trimis pe bordul unui contratorpilor în insulele Azore, unde a rămas aproape un an. De abia la 10 iulie 1927 i se îngăduie reîntoarcerea în patrie. Și, ținând seama de marile sale merite militare, e înălțat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de fapt, cel care răspunse iute; cu o grimasă de dispreț pe chip, făcu un gest tăios cu mâna: — Daaa! S-o facem pe păstorii! Să ne batem cu porcii romanilor pentru ghindele din pădure! Vandalii și goții au cucerit fortărețe și orașe bogate, i-au forțat pe romani să le recunoască guvernarea asupra unor provincii întregi; iar nouă, nouă ce ne-a rămas să facem? Ne-au închis între munții ăștia și și-au amintit de noi numai acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrerupându-l: — Fidelitatea față de alianță nu poate veni numai din partea burgunzilor; spune-ne când ajunge armata lui Etius! Un altul i se alătură: — Da! E limpede că nu-i putem înfrunta singuri pe huni, în vreme ce voi, romanii, stați închiși în fortărețe, iar împăratul tău se joacă la Ravena cu găinile. Aceasta din urmă era o aluzie gravă la Roma - o aluzie la găina pe care, cu mai multe zeci de ani înainte, unchiul și predecesorul lui Valentinian o ținuse în palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capilor hotărâse în favoarea respectării alianței; în așteptarea armatei imperiale, care trebuia să ajungă din Italia, burgunzii urmau să vegheze asupra trecătorilor din munți și asupra văii cursului mijlociu al Rhonului, asigurând și apărarea, la Augusta, a podului de peste Rin. Comanda fortăreței fu încredințată lui Reinwalt, pe care burgunzii îl numeau „Taciturnul“ și îl socoteau, în ciuda caracterului său închis, cel mai demn succesor al lui Waldomar. Nobilii și capii satelor prezenți fură solicitați să mobilizeze toți oamenii apți la arme, inclusiv pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rătăcirii și fricii. Două zile mai târziu, într-o dimineață cu vânt puternic, cu un cer care părea aproape pierdut, străbătut doar de mici nori cirus ce se mișcau repede la mare înălțime, Sebastianus se afla pe turnul principal al fortăreței din Genava. Din acea poziție privilegiată, privirea putea să contemple masa compactă de acoperișuri de ardezie a orașului și corăbiile ancorate în micul port; ori să se ridice pentru a cuprinde depărtările, parcurgând, într-o splendidă panoramă, oglinda azurie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mică ceată de jefuitori, iar în sat, la urma urmei, avem Miliția. Cilonus, comandantul ei, mi-e credincios și ar ști să mă apere. Oricum, zidurile exterioare sunt înalte și solide: tatăl meu a făcut din această villa aproape o fortăreață. Deloc convins, haruspice-le se mulțumi să dea din cap cu gravitate; după care, își desfăcu veșmântul de lână albă, stropit cu sângele victimei, îl dădu servitorului care îl ajutase în timpul ritului și își luă apoi bastonul din mâinile lui. Sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Acum, te rog... El merse. Jos, jos, jos. Trecură de două ori pe sub plăci de oțel masiv, ca punțile blindate ale navelor de război. Grosimea lor îl făcu pe Craig să caște ochii. Douăzeci de centimetri. Fiecare! Asta era o fortăreață! Sfârșitul veni brusc. Un coridor îngust, o ușă și apoi niște lumini orbitoare, o cameră mare plină cu mașini. Se mai aflau acolo uși spre alte încăperi și imagini chinuitoare ale unor scări care coborau - chinuitoare deoarece sugerau alte etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
valoare în continuare. Înțelegi? Pe când Craig era condus spre dormitor, îi părea că scopul lor nu putea fi expus mai clar decât fusese. Rămase treaz, nădușit de spaimă. De două ori își spuse, zăcând pe jumătate ațipit, că vizita în fortăreața de sub fermă fusese un vis. Dar, de fiecare dată, înțelegerea sumbră a situației îi izgonea iluziile din minte. Cu o zi în urmă, când pericolul părea destul de departe, se mângâiase cu speranța că vor fi în siguranță în această ascunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
aduce libertatea...!! Domnule Maior, au trecut șase luni de când am În custodie arestul miliției și parcă a trecut o veșnicie!! Se pare, aceste celule betonate au fost concepute special pentru a distruge din noi orice putere de voință. Locatarul acestor fortărețe trebuie să aibă sistemul nervos suficient de viguros ca să nu Înebunească pierdut În imensitatea fără de sfârșit a așteptării. Încă odată, mulțumesc...!!” Cu noi speranțe În suflet și desigur cu ajutorul celor câteva păhărele de țuică, Tony Pavone coborî În arestul disgrațios
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
patru, adora întâlnirile lor lunare, când mâncau sushi și sărbătoreau cele mai mici lucruri din viață - o după-amiază în care copiii nu s-au bătut, o emisiune nouă pe HGTV, pierderea unui kilogram. Jina vedea grupul lor ca pe o fortăreață impenetrabilă. Fiecare se poziționa într-un colț și apăra lucrurile mici din viață. Cum crezi c-a fost pentru ea ? a întrebat Mary. Când a primit telefonul ăla de la agent ? Când totul s-a schimbat pentru ea ? Pentru că-și imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e o glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior ambițios. Până în ultima secundă, a fost sigură că un secret împărtășit între prietene e cel mai prețios lucru de pe pământ. Că e o comoară protejată între zidurile unei fortărețe. Ușor ezitantă, Jina s-a apropiat de baloturile cu cărți. Îi era aproape imposibil să și-o închipuie pe Alice așezată la calculator, scriind pe taste cuvintele pe care ea, Jina, abia le terminase de rostit, cuvintele care o sufocaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Tratatului de pace între Israel și Egipt". Această apreciere a fost publicată de ziarul "The Jerusalem Post" din iunie 2009. 4. Vizitarea Locurilor Sfinte În cele trei deplasări în Israel, am vizitat și Locurile Sfinte. Ierusalimul este considerat ca o fortăreață a credinței, pentru că aici, în partea veche a orașului, se găsesc cele trei spații religioase, cele trei religii monoteiste, cele mai mari din lume: iudaismul, creștinismul și islamismul. Pe o suprafață de circa un km.p. se găsesc trei locuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]