940 matches
-
Partea cea mai importantă a cercetărilor de la sfârșitul anilor 1950 și după o constituie găurile negre, cărora le-a consacrat studii multiple. Printre cercet[rile mai importante ale lui Wheeler din acest domeniu se enumeră: calculul împrăștierii razelor de lumină (fotonilor) înainte și înapoi în câmpul găurilor negre. A arătat, că în cazul împrăștierii înapoi, are loc un maximum de strălucire, cauzat de existența orbitelor instabile în apropiere de orizontul evenimentelor (efect discutat anterior și ulterior de asemenea de Sir Charles
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
orbitelor legate (orbitelor Bohr) ale particulelor cu masă de repaos în câmpul gravitațional al găurilor negre, inclusiv a duratei de viață a particulelor pe aceste nivele (1971), preluate ulterior și de alți cercetători. A dezvoltat primele calcule cuantice ale împrăștierii fotonilor și particulelor cu masă de repaos (mezoni scalari, electroni) de către găurile negre. A aplicat calculatorul la aceste calcule. Astfel, Wheeler poate fi considerat inițiatorul cercetărilor de mecanică cuantică în câmpuri gravitaționale intense. Axeste cercetări au fost dezvoltate ulterior de Remo
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
signifiant. Pentru sistemele relativiste (adică, sisteme în care masa de repaus este mult mai mică decât energia termică echivalentă) potențialul chimic este legat de simetrii și sarcini. Fiecare cantitate conservată este asociată cu un potențial chimic. Într-un gaz de fotoni în echilibru cu particule masive, numărul de fotoni nu este conservat, astfel în acest caz, potențialul chimic este zero. În mod similar, pentru un gaz de fononi, de asemenea nu există potențial chimic. Totuși, dacă temperatura unui asemenea sistem ar
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
masa de repaus este mult mai mică decât energia termică echivalentă) potențialul chimic este legat de simetrii și sarcini. Fiecare cantitate conservată este asociată cu un potențial chimic. Într-un gaz de fotoni în echilibru cu particule masive, numărul de fotoni nu este conservat, astfel în acest caz, potențialul chimic este zero. În mod similar, pentru un gaz de fononi, de asemenea nu există potențial chimic. Totuși, dacă temperatura unui asemenea sistem ar crește deasupra pragului pentru producerea perechilor de electroni
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
deasupra pragului pentru producerea perechilor de electroni, atunci ar putea fi logică adăugarea unui potențial chimic pentru sarcina electrică. Acesta ar controla densitatea sarcinii electrice a sistemului, și prin urmare excesul de electroni față de pozitroni, dar nu și numărul de fotoni. În contextul întâlnirii unui gaz de fononi, temperaturile suficient de înalte pentru a produce perechi de alte particule sunt rareori relevante. Materia de quarcuri este exemplul principal de sistem în care apar multe asemenea potențiale chimice. Atunci când există o diferență
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
rarefiat până când au devenit transparente, spectrul este dominat de lumina emisă de materialul aflat în apropierea centrului stelei, elemente grele sintetizate în timpul exploziei; majoritatea mai ales izotopi apropiați de masa fierului. Dezintegrarea radioactivă a nichelului-56 prin cobalt-56 până la fier-56 produce fotoni de energie mare care domină producția de energie în perioada ulterioară. Similaritățile profilelor de luminozitate absolută ale aproape tuturor supernovelor de tip Ia cunoscute au dus la folosirea acestora ca reper standard secundar în astronomia extragalactică. Cauza acestei uniformități a
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
de platou de la supernovele de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior. Unda de șoc ionizează hidrogenul din stratul exterior—îndepărtând electronul din atomul de hidrogen—ceea ce are ca rezultat o creștere semnificativă a opacității. Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să mai iasă. După ce hidrogenul se răcește suficient de mult pentru a se recombina, stratul exterior devine transparent. Din supernovele de tip II cu trăsături neobișnuite în spectru, cele de tip IIn pot fi produse
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
printr-un alt mecanism de producere a deplasării spre roșu. Legea lui Hubble a corelației între deplasarea spre roșu și distanță stă la baza modelelor cosmologice bazate pe relativitatea generală și care prezintă o expansiune metrică a spațiului. Ca rezultat, fotonii propagați prin spațiul în extindere sunt „întinși”, creând o deplasare cosmologică spre roșu. Aceasta diferă de deplasarea dată de efectul Doppler și descrisă mai sus prin aceea că diferența de viteză (respectiv transformarea Lorentz) dintre sursă și observator nu se
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
deplasare cosmologică spre roșu. Aceasta diferă de deplasarea dată de efectul Doppler și descrisă mai sus prin aceea că diferența de viteză (respectiv transformarea Lorentz) dintre sursă și observator nu se datorează schimbului clasic de impuls și energie, și că fotonii își măresc lungimea de undă și deci se deplasează spre roșu din cauză că spațiul prin care se propagă ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
o dilatare temporală într-o groapă gravitațională. Aceasta este cunoscută ca gravitațională sau "deplasare Einstein". Calculul teoretic al acestui efect rezultă din soluția Schwarzschild a ecuațiilor lui Einstein care dau următoarea formulă a deplasării spre roșu asociate cu deplasarea unui foton în câmpul gravitațional al unei mase sferic simetrice neîncărcată electric, fără mișcare de rotație: unde Acest rezultat al deplasării spre roșu gravitaționale poate fi calculat din ipotezele relativității restrânse și din principiul de echivalență; utilizarea ansamblului teoriei relativității generale nu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
și 2dF. Interacțiunile și fenomenele de transfer radiativ și optică fizică pot avea ca rezultat deplasări ale lungimii de undă și frecvenței radiațiilor electromagnetice. În astfel de cazuri deplasările corespund unui transfer de energie fizică spre materie sau spre alți fotoni în loc de a corespunde unei treceri între sisteme de referință. Aceste deplasări se pot datora unor fenomene fizice cum ar fi efectelor de coerență sau împrăștierii de radiație electromagnetică fie din particule elementare încărcate electric, particulate, sau fluctuații ale indicelui de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
deplasări de energie în câmpul radiației ele sunt în general denumite „înroșiri” și nu deplasări spre roșu care, ca termen, este rezervat pentru efectele discutate mai sus. În multe circumstanțe împrăștierea cauzează înroșirea radiației deoarece entropia are ca rezultat predominarea fotonilor de energii joase față de prezența a puțini fotoni de energii înalte (deși energia totală se conservă). Împrăștierea nu produce aceeași schimbare relativă în lungimea de undă în tot spectrul, cu excepția unor experimente efectuate în condiții controlate cu grijă; orice "z
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
în general denumite „înroșiri” și nu deplasări spre roșu care, ca termen, este rezervat pentru efectele discutate mai sus. În multe circumstanțe împrăștierea cauzează înroșirea radiației deoarece entropia are ca rezultat predominarea fotonilor de energii joase față de prezența a puțini fotoni de energii înalte (deși energia totală se conservă). Împrăștierea nu produce aceeași schimbare relativă în lungimea de undă în tot spectrul, cu excepția unor experimente efectuate în condiții controlate cu grijă; orice "z" calculat este în general o funcție de lungimea de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
albastru. Acest fenomen este diferit de deplasarea spre roșu deoarece liniile spectrale nu sunt deplasate la alte lungimi de undă la obiectele înroșite și în plus există și o slăbire a intensității și o distorsiune asociate cu fenomenul din cauza împrășțierii fotonilor la unghiuri diferite de cel de privire directă.
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
retroreflectorele montate pe lună de misiunile Apollo. Imaginea din stanga arată ceea ce este considerată drept una dintre cele mai clare dovezi. Experimentul constă în trimiterea de impulsuri laser repetate spre Luna, în locurile unde s-au raportat aselenizări. Punctele arată când fotonii sunt recepționați de pe Lună. Linia neagră arată că un un mare număr de fotoni sunt recepționați la un anumit moment, de unde rezultă că aceștia s-au reflectat pe ceva destul de mic (cu dimensiunea sub un metru). Fotonii reflectați pe suprafața
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
una dintre cele mai clare dovezi. Experimentul constă în trimiterea de impulsuri laser repetate spre Luna, în locurile unde s-au raportat aselenizări. Punctele arată când fotonii sunt recepționați de pe Lună. Linia neagră arată că un un mare număr de fotoni sunt recepționați la un anumit moment, de unde rezultă că aceștia s-au reflectat pe ceva destul de mic (cu dimensiunea sub un metru). Fotonii reflectați pe suprafața Lunii revin într-o gamă de timp mult mai largă (întregul domeniu vertical al
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Punctele arată când fotonii sunt recepționați de pe Lună. Linia neagră arată că un un mare număr de fotoni sunt recepționați la un anumit moment, de unde rezultă că aceștia s-au reflectat pe ceva destul de mic (cu dimensiunea sub un metru). Fotonii reflectați pe suprafața Lunii revin într-o gamă de timp mult mai largă (întregul domeniu vertical al graficului corespunde unui domeniu de doar 30 meters). Concentrarea fotonilor la un anumit moment de timp apare când laserul este orientat spre locurile
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
aceștia s-au reflectat pe ceva destul de mic (cu dimensiunea sub un metru). Fotonii reflectați pe suprafața Lunii revin într-o gamă de timp mult mai largă (întregul domeniu vertical al graficului corespunde unui domeniu de doar 30 meters). Concentrarea fotonilor la un anumit moment de timp apare când laserul este orientat spre locurile de aselenizare ale misiunilor Apollo 11, 14, sau 15; oriunde în alte locuri, se observă o distribuție uniformă a acestora. Reflectoarele Apollo sunt încă în uz. Strict
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Maroc) este un fizician francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2012, împreună cu David J. Wineland, pentru „metode experimentale inovative care permit măsurarea și manevrarea sistemelor cuantice individuale”. Haroche a dezvoltat o metodă bazată pe capcanele Paul pentru măsurarea fotonilor capturați trimițând atomi în locul în care se află ei. Din 2001, Haroche este profesor la Collège de France și este șef al catedrei de mecanică cuantică. În 1971 și-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea din Paris
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
atomului lui Rydberg și a stărilor atomice sensibile în special la microunde, care le fac să se adapteze cu bine la studiul interacției dintre lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați la o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
lumină și materie. El a demonstrat că atomii, cuplați la o cavitate supraconductivă cu pu'ini fotoni, sunt potrivite pentru testarea decoerenței cuantice și la realizarea operațiilor logico-cuantice necesare teoriei informației cuantice. În 2008 Haroche și colaboratorii săi au observat fotoni din cavitate care și-au schimbat starea din una cuantică într-una clasică.
Serge Haroche () [Corola-website/Science/327482_a_328811]
-
Centura fotonica sau centura de fotoni este o credință pseudoștiințifică care postulează că o centură sau un inel de fotoni va învălui planetă Pământ, provocând un cataclism (general) și/sau o tranziție spirituală (tranziție denumită variat că "„schimbarea conștiinței”", "„Marea Schimbare/Trecere”", "„Shift of the Ages
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
Centura fotonica sau centura de fotoni este o credință pseudoștiințifică care postulează că o centură sau un inel de fotoni va învălui planetă Pământ, provocând un cataclism (general) și/sau o tranziție spirituală (tranziție denumită variat că "„schimbarea conștiinței”", "„Marea Schimbare/Trecere”", "„Shift of the Ages”", "„Punctul zero”" sau "„Punctul de Înălțare”"). Perioadă de după aceasta "„schimbare/trecere”" este numită "„accelerată
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
cu diferite fenomene inclusiv credință în inteligență extraterestră și fenomenul 2012. Termenul de "centura fotonica" în mare măsură este legat de unele părți ale mișcării New Age. Cele mai multe convingeri despre acesta centura fotonica spun/cred că o imensă centura de fotoni există și orbitează în jurul Pleiadelor, un roi stelar care se află la 440 ani lumină și conține 500 de stele. În conformitate cu unele convingeri New Age, Pământul va trece prin acesta centura de fotoni, ceea ce va duce fie la „"înălțarea"” umanității
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
spun/cred că o imensă centura de fotoni există și orbitează în jurul Pleiadelor, un roi stelar care se află la 440 ani lumină și conține 500 de stele. În conformitate cu unele convingeri New Age, Pământul va trece prin acesta centura de fotoni, ceea ce va duce fie la „"înălțarea"” umanității pe un plan superior al existenței, fie va duce la sfârșitul lumii, sau amândouă. Autorii Virginia Essene (n. 1928) și Sheldon Nidle (n. 1946) scriu că centura de fotoni reprezintă o fereastră temporară
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]