964 matches
-
sta mai mult la brânzeturi, dacă perechea aceasta de pensionari ar binevoi să se deplaseze mai încolo. Ți-ar face plăcere să zăbovești la vinuri, dacă niște tineri aparent alcoolizați nu și-ar vorbi tare și nesărat, pe deasupra capului tău frământat de gânduri demiseci. E preferabilă, fără îndoială, ipostaza foștilor activiști și securiști, care aveau magazinele lor, cu circuit închis, lăsând prostimea proletarizată să se calce în picioare, la magazinele de Stat. E de invidiat situația unor miliardari de astăzi, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Iar fecioara aceea Încântătoare se numește Genoveva. Nu-i așa că-i frumoasă? Adam a Înclinat capul În semn de aprobare. S-a Întins și el În pat pe spate, cu ochii la cer. Ploaia răpăia pe acoperiș, iar vuietul mării frământate era Îndulcit de depărtare. — Era a mea, a spus Karl. Cred că aveam vârsta ta, poate că eram chiar mai mic. Ai mei plecaseră din Indonezia și pe atunci locuiam la Haga. Eu nu dormeam bine, În fiecare seară făceam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
facă primii pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă de obuz de tanc, a înțepenit de la umăr în jos, până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de casă și apă de păr din mesteacăn. Războiul le mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tiparului în chiar Anul Internațional al Francofoniei... În chip de epilog, iată această emoționantă profesiune de credință pe care cei ce s-au ocupat de apariția cărții au avut inspirația să o publice și pe contracopertă: Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și strănepoți. Speranță de care nu s-a despărțit niciodată consăteanul meu, fostul învățător și profesor, animatorul cultural din Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
amarul. Privesc și văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat de gânduri sumbre. Mesteacănul de la fereastră Începu să freamăte din nou. - Un lucru nu-mi iese din cap, continuă să-și desfășoare firul gândurilor vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu aceleași imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-l iert pentru ce mi-a făcut azi. Lacrimile iar îi brăzdau obrajii în timp ce și le ștergea cu batista și ofta. Nu mai plânge, că te vede mama și știi că suferă pentru noi. În acest timp, poate mai frământat decât Cecilia era Matei gândindu-se la toate cele întâmplate și condamnându-se pentru atitudinea pe care o avusese față de Cecilia. Abia aștepta să iasă din tură, ca să plece să vadă cum poate s-o împace pe Cecilia. Domnule doctor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
m-ai fiert zdravăn. Toate aceste evenimente, de dans al morții pe tăișul iataganelor destinului, n-au fost consemnate de cronicari sau de istorici, spre a arăta urmaașilor prin ce arderi și come de infarct a trecut acest demn și frământat domn, în vremuri de nebănuite cumpene, îmbătrânind și uzându-se prematur. Totuși, când mai târziu frații Golești, aflați în străinătate, au relatat lui Alexandru Ioan Cuza, cu lux de amănunte, preripețiile principeluli Alexandru Dimitrie Ghica la Sultan, Cuza uimit, a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
popr, atinsese apogeul. Toate aceste degradande umilințe și multe alte nebănuite, au săpat răni adâînci în sufletul de crin imperial al principelul Alexandru Dimitrie Ghica, îmbolnăvindu-l prematur, fără nii o recunoștință de la urmași. Nedreptul comportament al moștenitorilor și beneficiarilor frământatelor zile ale domniei principelul Al. Dimitrie Ghica, măcar acum în ceasul al doisprezecelea, să aprindă, în sufletele urmașilor, un muc de lumină în candela recunoștinței târzii post mortem. Alexandru Dimitrie Ghicaa fost un domn cinstit, curajos și demn, un mare
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
BRAVI, DAR LE LIPSEA VASTA LUI EXPERIENȚĂ ȘI DISPONIBILITATEA LUI DE A-ȘI ASUMA DE BUNĂ VOIE RISCURI PRELUNGITE. Poate că deocamdată era singura persoană care credea cu adevărat că se aflau în toiul uneia din marile crize ale domniei frămîntate a Inneldei Isher. În ultimă instanță un interval de numai cîteva minute putea perfect să reprezinte pragul dintre succes și eșec. Nimeni nu era mai competent decît el pentru a stoarce maximum din aceste minute. Avionul lui traversă bulevardul 232
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
culmea posomorâtă. Poate El doar să mai rămână... el, somptuosul crin Al formei care urcă și se desprinde, parcă. De malul apei unde tot gândul tău se-mbarcă Îndurerat, nesigur și silnic Lohengrin... Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată Și lebăda grăbită spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ajungă în tribunal cu fiul soțului ei. Ea nu dorea pângărirea amintiri omului ei pe care l-a iubit și a fost atât de bun cu ea, iertându-i în sufletul ei de mult păcatele tinereții. Ramona era și ea frământată și chiar îndurerată de situația în care se afla. într-una din serile lunii noiembrie Radu o anunță pe Ramona că a găsit soluția să se achite de Eugen. Ramona, curioasă dar și puțin speriată în același timp întrebă: -Cum
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea bună pariziană, foarte citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei tată și despre colecția lui de figurine din porțelan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice heruvim are sub bască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fratele ei o vor moșteni va fi mai bună decât lumea în care crescuse ea și domnul J.L.B. Matekoni. Avuseseră o copilărie fericită, reflectă ea, fiindcă văzuseră Africa obținând independența și făcând primii pași în lume. Dar prin ce adolescență frământată trecuse continentul african, cu dictatori înfumurați și birocrația lor coruptă. Și, în tot acest timp, africanii nu încercau decât să ducă o viață decentă în mijlocul harababurii și dezamăgirii generale. Oare persoanele care iau decizii în lumea aceasta, oamenii puternici de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
așa ceva e posibil, numărul de indivizi existenți În fiecare specie, și ia spuneți-mi dacă nu sunt mai multe animăluțe din acestea pe pământ decât stelele de pe cer, sau din spațiul sideral, dacă preferăm să dăm un nume poetic realității frământate a universului În care suntem un firicel de rahat pe punctul de a se dizolva. Moartea oamenilor, În acest moment o bagatelă de șapte mii de milioane de bărbați și femei destul de prost distribuiți pe cele cinci continente, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
schimbe părerea. Vei duce singur expediția la capăt și vă veți reîntâlni aici, în cafeneaua asta, la șase. — Ați venit pentru manuscris? E la lectură, nu, greșesc, a fost citit cu interes, sigur că-mi amintesc! Remarcabilă confuzie lingvistică, denunț frământat, n-ați primit scrisoarea? Ne pare rău, însă, că trebuie să vă anunțăm, în scrisoare se explica totul, am trimis-o deja de câtăva vreme, poșta e totdeauna în întârziere, o veți primi fără îndoială, programele editoriale sunt prea încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
simt bine în această stare, și oameni care știu și ar vrea să scape de ea. Eu am vrut întotdeauna să scap. Când eram tânăr trăiam cu ideea inocenței mele, adică fără vreo idee, niciuna. Nu sunt genul de om frământat, am început așa cum se cuvine. Totul îmi reușea, eram inteligent fără efort, cu femeile în bune relații; dacă aveam unele neliniști, treceau așa cum veniseră. Într-o zi am început să reflectez. Acum... TREBUIE SĂ-ȚI SPUN CĂ NU ERAM SĂRAC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al Moldovei pentru această perioadă ,,a fost prăbușirea domniei lui Vasile Lupu, în ciuda sprijinului pe care i-l oferă cazacii lui Timuș Hmelnițki”<footnote Constantin C. Giurescu (coord.), Istoria României în date, București, 1971, p. 139 footnote>. Urmează o perioadă frământată, caracterizată prin creșterea obligațiilor materiale și umane ale țării în profitul turcilor, domnilor sau marilor boieri, pe fondul agravant al calamităților naturale sau al războaielor. „Consecință acestor stări de lucruri este mizeria generală și mai grav, depopularea unor zone întinse
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nevoie de ceva forță. Cu grijă, îmi bag mâinile în aluatul moale și încerc să fac și eu ca ea. — Așa, spune Iris urmărindu-mă cu atenție. Fixează-ți un ritm al tău și pe urmă ține-o tot așa. Frământatul e foarte bun când vrei să scapi de stres, adaugă ușor amuzată. Imaginează-ți că te răzbuni pe cei mai mari dușmani ai tăi. — Așa am să fac ! reușesc în fine să-mi iau un ton vesel. Dar în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A fost o zi ciudată, atâta tot, spun, ștergându-mi-le stânjenită. Nu-mi prea stă în fire să mă emoționez atâta la vederea unei... pâini. — Mama zice că ai fost un pic supărată. Ridică din sprânceană. De la prea mult frământat ? — De la dospit. Zâmbesc strâmb. De la așteptat. Niciodată n-am fost bună la așteptat. — Îhâm. Privirea mea îi întâlnește ochii albaștri și gravi. Pentru nimic. Nu știu cum, mă trezesc că mă apropii tot mai tare de el. Vreau să obțin totul acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
auzea era țârâitul greierilor. Abia dacă mă mai recunosc. Sunt bronzată de la cât stau la soare în pauza de prânz. La vârfuri, am părul auriu. Am obrajii plini și îmbujorați. La brațe încep să fac mușchi de la atâta lustruit și frământat și cărat cratițe grele. Vara își intră în drepturi și fiecare zi e mai fierbinte decât precedenta. În fiecare dimineață, înainte de micul dejun, Nathaniel mă conduce înapoi la casa familiei Geiger, traversând satul - și chiar și la acea oră e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care, în ciuda scandaloaselor defecte și intoleranțe care o caracterizează, a avut bunăvoința să admită până acum existența unei olării ca aceasta când există un Centru ca acela. Cipriano Algor se plânge, se plânge, dar nu pare a înțelege că lutul frământat nu se mai înmagazinează așa, că industriile ceramice de astăzi sunt pe cale să devină laboratoare cu angajați în halate albe, luând notițe, și roboți imaculați, făcând toată treaba. E scandalos că lipsesc de aici, de exemplu, higrometrele pentru a măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sunt cunoștințe olărești de grădiniță, abecedarul meseriei. Se uitară unul la altul deconcertați, nu mai erau tată și fiică, viitor bunic și viitoare mamă, ci numai doi olari puși în încurcătură de nemăsurata sarcină de a scoate caolinul din lutul frământat și de a-i diminua apoi grăsimea prin introducerea de lut slab, cu coacere la roșu. Cu atât mai mult cu cât această operație de alchimie nu este pur și simplu posibilă. Ce facem, întrebă Marta, să ne uităm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
posibil, sunt folosite de milioane de ori și tot de atâtea ori aruncate, dar apoi noi, umili, cu coada între picioare, precum câinele Găsit când îl apasă rușinea, trebuie să le luăm din nou, și ele lut călcat în picioare, frământat și mestecat, înghițit și scuipat, eterna reîntoarcere chiar există, domnilor, dar nu e aia, e asta. Măscăriciul modelat de Marta e poate utilizabil, bufonul și el se apropie destul de mult de realitatea bufonilor, însă infirmiera, care părea așa de simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]