1,984 matches
-
a echipajului, a ucis lovindu-l în cap cu o găleată de fier pe cel mai bun tunar al său și, cel mai grav, a jefuit în 1698 un vas conațional, pe care-l bănuia că avea la bord permise franțuzești. Când s-a predat singur Amiralității în 1699, la Boston, știind că era urmărit pe toate mările ca pirat, își îngropase deja, zice-se, faimoasa comoară într-un loc nedescoperit vreodată. Spera în protecția Lorzilor care-l sprijiniseră, dar aceștia
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fost spânzurat public în 1701, pe Docul Execuțiilor din Londra. Uns cu catran, trupul său a stat expus pe estuarul Tamisei mult timp, spre pildă celor care s-ar mai fi apucat de piraterie. Ca o ironie a sorții, permisele franțuzești care l-ar fi salvat de la condamnare au fost găsite după 200 de ani, în Arhivele britanice. Ca proveniență, cei mai mulți dintre pirați erau marinari profesioniști, civili sau militari, care alegeau pirateria fie voluntar, din cauza condițiilor grele din marinăria legală, fie
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și de presa vremii: Mecena din Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, Miller din Intrigă și iubire de Fr. Schiller. A jucat apoi în Clotilda sau Crima și amorul, drame de Fr. Soulié și A. Bussauge și în Monk o comedie franțuzească, ambele lucrări traduse chiar de el. A fost deci și traducător, după cum a fost și ziarist, director al ziarului de orientare naționalliberară „Ecoul Moldovei” (1890-1909 și 1914-1918). Emanoil Manoliu a fost un istoric al teatrului: a scris o documentată istorie
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în același timp miraculoasă. La scurt timp după sfârșitul luptei, generalul Gheorghe Jienescu, ministrul Aerului, însoțit de Nicolae Dinischiotu, ministrul adjunct al Economiei Naționale, au venit să ne felicite și ne-au adus în dar 24 de sticle de șampanie franțuzească pentru cele 24 de victorii ale noastre; în ceea ce mă privește, am primit și 3 sticle de whisky pentru cele 3 victorii personale care tocmai se adăugaseră palmaresului meu. Într-adevăr, în acea perioadă, aveam deja la activul meu 9
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lipsit nici necazurile. Directorul școlii de centru, Avram Popovici, considerând instalarea paratului ca o jicnire adusă nepoutinței lui de a face ceva , scrie Legiunii de jandarmi că așa și pe dincolo, învățătorul Brumă pune sătenii să asculte posturi rusești, bulgărești, franțuzești ceea ce, nu-i așa, contravine și bla, bla, zeamă de cucută. Ancheta plutonierului Dumitrescu, șeful de post, a liniștit lucrurile și totul decurgea normal. Ascultam împreună cu cei care veneau duminica la noi, la fereastră, ascultam și muzică românească dar și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Ne-am regrupat cu bătrânii care seara fuseseră la dans și deja perechile erau făcute și autocarul ne-a dus la muzeu - rapid și apoi la orașul olimpic. Aici ne-am desprins de grup preferând să căutam singuri, cu ghidul franțuzesc în mână, urmele primelor Olimpiade ale lumii. Aici s-a stat mai mult. Am trecut prin cele două temple, am descoperit locurile băilor, camerelor, stadionul și toate cele care la acea vreme îndepărtată, trebuiau să constituie confortul și chinul sportiv
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În prima zi a săptămânii trecute (luni), contrar obiceiului de-a ne face de lucru prin casă, am mers la Sant Pere, unde am petrecut câteva ore cu Raul, pe care l-am găsit în camera lui. în jurul unui lichior franțuzesc, cu care am fost serviți, s-au discutat probleme profesionale. Am revenit la Sant Antonie în jurul prânzului, am mâncat, Liviu s-a apucat de lucru și eu, ca niciodată am urcat să mă odihnesc puțin. Spun ca niciodată, pentru că, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
colegul meu de clasă. Ce face el? Ia un cuvânt din lexicul pasiv al vorbirii uzuale și îl pune acolo unde trebuie, iar totul sună superb, sună argotic. Îmi vine în minte și un alt exemplu, cu un alt cuvânt, franțuzesc, pierdut. Pe vremea lui Napoleon, soldaților li se dădea vin. Așa e în Franța, la masă dacă n-ai vin, e ca și cum n-ai mâncat. Acolo și elevii de la școala de ofițeri, când am fost invitat să le vorbesc, eu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
se restrânge la o vatră, enoriașii se răspândesc în cele patru colțuri ale lumii. Trei sferturi dintre credincioșii aflați sub jurisdicția patriarhiei grecești ortodoxe din Antiohia se află acum în America Latină. În liturghia ortodoxă, episcop se spune despotes, stăpânul. Înțelesul franțuzescului despote e prea mult. Să zicem: ceea ce a mai rămas din puteri, din dominații și seniorii pentru cel de-al doilea rând al îngerilor. În Egipt, Shenuda al III-lea, papa copt, ia loc chiar în primul rând. Pe tronul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
basme transpare nu atât prin platourile de aramă ale narghilelelor și prin palatele nu prea luxoase ale marilor familii de odinioară, ghemuite printre zgârie-nori, cât prin dulciuri și prin abundența meselor. E și ceea ce șochează cel mai mult avariția mea franțuzească: la sfârșitul ospățului, fie el acasă la un particular sau la restaurant, jumătate, sau chiar mai mult, din felurile servite sfârșesc intacte la lada de gunoi. Legile ospitalității persistă în mod miraculos. Înfierez risipa, insulta adusă celor săraci (amintirea perenă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ajuns la destinație. Europa hotărăște să nu discute despre așa ceva. Cele paisprezece înalte autorități creștine din Ierusalim au adresat, în 2006, opiniei publice internaționale un apel chemând la reexaminarea statului Ierusalimului. La Vatican tăcere, și niciun rând în ziare (cu excepția franțuzescului La Croix). Raportorul special al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în Palestina, sud-africanul John Dugard, a remis în 2007 Organizației Națiunilor Unite un raport detaliat asupra unui apartheid în curs de instaurare. La canal cu el, nu s-a mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trebuit să fie noapte nu era decît o zi prelungă, nesfîrșită, marcată doar de alte ocupații: teatru în aer liber. "Acvariul", condus de impresarul Gunzburg, care se perfecționase aici pentru ca mai tîrziu să devină maestrul de la Monte Carlo, prezentînd operete franțuzești unde cînta ca o privighetoare actrița Simone Girard, arătîndu-și picioarele de o frumusețe perfectă, alături de actorul Huguenet care tocmai debuta pe scenă, "Ursul", restaurant reputat, cît și alte localuri cărora li se făcea turul în beții nesfîrșite: căci aici se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ambasadorul, cu felul său de a lua decizii rapide, a declarat că P.L.M.36-ul francez va acoperi cheltuielile unui expres care să circule zilnic spre Paris și, într-adevăr, timp de cîteva zile, un tren compus exclusiv din vagoane franțuzești a circulat între Roma și Franța. Cum însă aceste vagoane depășeau gabaritul numeroaselor tunele și a altor instalații de pe linia italiană, existînd riscul producerii unor accidente, această luare în posesie a căii ferate nu a durat, însă a dus la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fiind aproape orb, ofițerii din preajmă beau vinuri și lichioruri chiar sub nasul său. Unul dintre ei pe atunci tînăr căpitan cerea să i se toarne șampanie fină într-o ceașcă de cafea chiar în fața Mareșalului, afirmînd că era "cafea franțuzească!". De la acesta din urmă nu reținusem decît această trăsătură. Mai tîrziu urma să se facă bine cunoscut ca unul dintre ațîțătorii la revoluție, apărător al Dardanelelor și învingător în Asia Mică al armatei grecești în 1922, devenit Atatürk, primul președinte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
activitate, Contele Agenor Goluchowski era titularul acestor funcții. Trăit mult timp la București, era un vechi prieten al șefului meu, cu care avea multe afinități, prin gustul pentru răspunsul scurt și prompt, un caracter jovial și cu o educație foarte franțuzească (se căsătorise cu Prințesa Anne Murat). Avea o figură plăcută, foarte expresivă, încadrată de perciuni albi: un bătrîn frumos căruia nu-i dădeai vîrsta. Politica externă a Imperiului, în acest apus al domniei lui Franz Iosif, era pe cale de a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
se deosebește mult de celelalte limbi neolatine. Influența slavă a atins și înțelesurile cuvintelor vechi sau felul lor de a fi întrebuințate. Astfel floare înseamnă la noi și „culoare”, ca slavul cvět, a juca are după slavul igrati, pe lângă sensul franțuzescului „jouer” și pe cel al lui „danser” etc., ceea ce constituie dovada unei conviețuiri îndelungate cu ei” (p. 273 urm.). După aceste afirmații, S. Pușcariu încearcă în fel și chip să diminueze rolul și valoarea elementelor aparent slave din limba română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
protejat de aproape o Întreagă medievalitate? Acesta, umanismul, era utopia „ei”, nu mai puțin onorabilă decât unele utopii ale zilei. 2 „Când nu ști, pe ce drum să apuci În viață, alege-l pe cel mai greu”, spune o vorbă franțuzească, parcă. Aceasta a fost ideea care m-a torturat o dimineață Întreagă la München, În primăvara lui ’72. Am Întors-o atunci pe toate fețele, Împreună cu Maria, fie iertată, soția mea de-atunci. Mă aflam Într’adevăr Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera lui - redactată preponderent în franceză, limbă în care se exprima cu ușurință - lirismul amintirii se întrepătrunde cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
1846) și Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național (jucată în februarie, același an), care nu era doar o „scenă de haiduci”, ci, după spusele autorului, și o satiră a melodramelor ce invadaseră scena. A făcut și prelucrări de vodeviluri franțuzești. Lucrarea Șezătorile la țară s-a pierdut, la fel ca și Réflexions politiques, écrites dans la prison d’Edimburg. Miezul ideilor sale despre literatură stă - în spiritul „Daciei literare” - în credința că, trăgându-și sevele din istorie, din realitatea autohtonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
îl revela și ca diferit adânc structural, în „instinctivitatea, în obsesia sa poetică”, de spiritul însuși al poeziei și artei românești tradiționale. Ca și Eminescu, într-un fel, care, ascultând de sfatul mentorului său Titu Maiorescu, „a întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci, un Alecsandri, și s-a apropiat de nemți, de la Hölderlin la Th. Storm și Lenau, preluând chiar trama unui basm german ca osatură pentru „drama” Luceafărului! Chiar și „admirația” sa pentru „titanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai făcut și altă dată, în situații și mai „dramatice”, ci vom urmări cu interes valurile momentului literar, piruetele virtuoase, ca și stupizeniile colorate ale unora, módele - noile mode, americane, de astă dată, ce se suprapun peste cele mai vechi, franțuzești -, conștienți fiind de faptul că literatura și arta, fiind expresii de vârf ale socialului, nu pot trăi în afara modei. Lucizi fiind că forme ale modei, unele dintre ele, anunță viitoarea, marea artă, în timp ce altele, vai, cele mai numeroase și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai ales orientale, răsăritene, oricât ar fi fost ele, apoi, de benefice pentru literatura munteană, de la Anton Pann la Mateiu Caragiale și Ion Barbu. Și mă gândesc în primul rând la „maestrul” lui Eminescu, la Titu Maiorescu care, simțind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bicicletă. La următorul tuns, când i-am povestit ce pățisem cu părul, coafeza a zis scurt: „Scuze“, așa cum i-ai zice cuiva „Bună ziua“. Nu s-a arătat deloc speriată. În loc de asta, când să plec, a scos la iveală trei parfumuri franțuzești diferite, pe care încerca să le vândă. În prăvălii nu găseai așa ceva, ăsta era comerț la negru - iar comerțul la negru era interzis. Am deschis sticluțele una după alta și le-am dus la nas. Dar gândul mi-era nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
legionari, refuză: „Cărțile sunt lucruri moarte. Viața e mai interesantă.” Gonzalv Ionescu face într-adevăr din cărți niște mortăciuni, citate în bibliografii pentru a obține un post de profesor. Doamna Farfara citește de-a valma un număr mare de romane franțuzești fără a reține autorul, doar ca divertisment facil. Bonifaciu Hagienuș și Panait Suflețel sunt „putrefiați de cultură”, dar se rezumă la antichități. Ultimul citește cu deliciu Virgiliu. Primul cercetează străvechi ilustrații pornografice și o rețetă „ad excitandem” în latină. Copiii
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]