1,279 matches
-
unui control termostatic precis, având în vedere că orice corectări ale temperaturii se încadrează în limitele de eroare admise. 2. Tipul de culoare Metoda Institutului Brunswick [ Sursa: (Schneider F., A. Emmerich și J. Dubourg, Zucker 18, 571 (1965) și Suc. Franc., 106, 219 (1695)]. Aparatura O scară-tip de culori Brunswick0-6. Se montează o lampă cu lumină de zi fluorescentă în interiorul unei cutii mici, deschise în față, cu o adâncime de 20 cm, lățime de 120 cm și înălțime de 50
jrc86as1970 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85221_a_86008]
-
finanțarea și ajutorul financiar: *** Please insert the adress from original *** GRECIA A. Înghețarea activelor financiare *** Please insert the adress from original *** B. Restricții privind importul și exportul: *** Please insert the adress from original *** SPANIA *** Please insert the adress from original *** FRANCE *** Please insert the adress from original *** *** Please insert the adress from original *** IRLANDE *** Please insert the adress from original *** *** Please insert the adress from original *** ITALIA *** Please insert the adress from original *** CIPRU *** Please insert the adress from original *** LETONIA
32006R1412-ro () [Corola-website/Law/295475_a_296804]
-
falsificate din istorie, a jucat un rol de căpătâi în aceasta. Din acel moment a devenit o regulă, în vest, ca împăratul din Constantinopol să nu mai fie numit "Imperator Romanorum" (Împărat al Romanilor), titlu care a fost rezervat împăraților franci, ci „Imperator Graecorum” (Împăratul grecilor), iar țara condusă de acesta din urmă ca „Imperium Graecorum”, „Graecia”, „Terra Graecorum” sau chiar „Imperium Constantinopolitanus”. Aceste fapte au folosit ca precedente pentru Wolf, care a fost motivat, cel puțin parțial, să reinterpreteze istoria
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și menținerea unor relații pașnice cu germanicii. Arcadius a preluat conducerea când avea doar 17 ani, fiind lipsit de experiență și de voință, influențat de eunucul Eutropius ce i-a pus la cale căsătoria sa cu Eudoxia, fiica unui ofițer franc din armata romană. Acesta a întâmpinat problema vizigotilor, ce se stabiliseră în partea de nord a Peninsulei Balcanice, conduși de Alaric, ce a pornit cu populația sa spre Moesia, Tracia și Macedonia, capitală fiind amenințată. Ulterior, goții și-au îndreptat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ai imperiului erau germanicii. Ca împărat creștin, nu le putea permite germanicilor arieni să persecute populația ortodoxă. Iustinian avea drepturi istorice asupra Europei occidentale. Regii germanici erau doar vasali ai împăratului bizantin, care-i delegase să conducă în Apus. Regele franc, Clovis, a primit rangul de consul de la Anastasie, iar regelui ostrogot, Teodoric, i-a fost recunoscută domnia. Iustinian consideră că goții au pus stăpânire cu forță pe Italia. Se consideră suzeranul firesc al tututor conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de Gesta Francorum, în ceea ce privește pagubele realizate de cruciați. Comportamentul barbar al cruciaților l-a determinat pe Alexios să îi treacă pe aceștia peste strâmtoare, astfel că pelerinii au devenit o pradă ușoară pentru selgiucizi, care au distrus aceste forțe. Rămășitele france au reușit să se întoarcă în cele din urmă în Occident. Această mișcare i-a surprins pe bizantini, deoare aceștia credeau că din Occident aveau să vină cavaleri puternici, care ar fi avut puterea să cucerească Ierusalimul. Către sfârșitul anului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a scăpa de sub tutela Bizanțului. Constantinopolul era atunci devastat de luptele iconoclaste. Papalitatea și-a căutat un aliat în Europa Apuseană. Acel aliat avea să fie Pepin cel Scurt din Franța de azi. Scopul lui Pepin era să ocupe tronul franc și să-i alunge pe merovingieni. Acesta a fost în cele din urmă încoronat de papa Ștefan al II-lea după ce papalitatea a beneficiat de intervenția francilor în Italia. Pepin a recucerit teritoriile fostului exarhat al Ravennei din mâinile longobarzilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și-a continuat existența până la jumătatea secolului XIX. Ca reacție, împăratul de la Constantinopol a protestat și a scos diocezele din sudul Italiei și Illyricumului de sub autoritatea papalității și le-a trecut sub autoritatea patriarhiei de la Constantinopol. Relația strânsă dintre regatul franc și scaunul pontifical a fost continuată și de fiul lui Pepin, Carol cel Mare. Carol a intervenit în Italia în urma solicitării venite din partea papalității, țintă fiind Regatul Longobard. În 774, Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobard și s-a
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pontifical a fost continuată și de fiul lui Pepin, Carol cel Mare. Carol a intervenit în Italia în urma solicitării venite din partea papalității, țintă fiind Regatul Longobard. În 774, Carol cel Mare a cucerit Regatul Longobard și s-a proclamat regele francilor și longobarzilor. Carol și-a continuat acțiunile militare în Peninsula Iberică unde a pus bazele Mărcii Cataloniei. Apoi s-a îndreptat spre Pannonia unde i-a înfrânt pe avari, și în cele din urmă, spre Saxonia unde i-a supus
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
obținute de bizantini. A urmat o perioada de regență a Irinei, care a preluat conducerea imperiului ulterior, asta în timp ce Hanatul Bulgar se refăcea. În 778, Irina a trimși un corp de armată în Italia care a fost nimicită de armata francă. În concluzie, conform scrisorii lui Alquin, tronul de la Constantinopol era vacant, căci era ocupat de o femeie, iar papalitatea traversa o perioadă de criză. Singură putere reală a lumii creștine era Regatul Franc, Carol cel Mare fiind considerat unica speranța
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Italia care a fost nimicită de armata francă. În concluzie, conform scrisorii lui Alquin, tronul de la Constantinopol era vacant, căci era ocupat de o femeie, iar papalitatea traversa o perioadă de criză. Singură putere reală a lumii creștine era Regatul Franc, Carol cel Mare fiind considerat unica speranța a lumii creștine, depășind puterea spirituală a papalității și cea temporală de la Constantinopol. Pe 25 decembrie, anul 800, Carol a coborât în Italia fiind primit cu mare fast la Roma de către papa Leon
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Împărat al Romanilor. Carol a refuzat acest titlu (ulterior, Ludovic cel Pios a acceptat acest titlu). Carol cel Mare percepea puterea imperială ca o stăpânire asupra mai multor regate. Titulatura lui Carol era cea de Imperator Augustus și rege al francilor și longobarzilor. Carol a încercat să obțină recunoașterea titlului de Imperator de la Constantinopol, atunci condus de împărăteasa Irina. Cronicarul bizantin Theophanes a scris despre un posibil proiect de alianța matrimonială dintre Carol cel Mare și împărăteasa Irina, prin care imperiul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma, în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare, toate acestea amenințând Imperiul Franc. În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani. După aceste războaie Carol este denumit (Pater Europae). Scopul acestor războaie era convertirea la catolicism și alipirea de Imperiul Franc a teritoriului saxonilor care trăiau între
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
invaziei avare, toate acestea amenințând Imperiul Franc. În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani. După aceste războaie Carol este denumit (Pater Europae). Scopul acestor războaie era convertirea la catolicism și alipirea de Imperiul Franc a teritoriului saxonilor care trăiau între Marea Nordului și Munții Harz respectiv între Elba și Rin. În martie 773 lui Carol i se cere ajutor de către legatul papal trimis la curtea sa, împotriva longobarzilor care trăiau în nordul Italiei de azi
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
și fostul rival a lui Carol, se căsătorise cu fiica lui Desiderius, regele longobarzilor, cu toate că încheiase în prealabil cu Carol I un pact de alianță. Desiderius pornește o incursiune militară împotriva papei Adrian I pentru ca acesta să sfințească ca regi franci pe cei doi fii ai fratelui mort (Carloman), care primiseră azil la curtea lui Desiderius. Carol înfrânge însă oastea lui Desiderius, proclamându-se la Pavia rege al longobarzilor, recunoscând suveranitatea papei iar teritoriul din jurul Romei (Patrimonium Petri) ca stat de
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
acest teritoriu întinzându-se până la orașele Girona, Cerdagne, Urgell și Barcelona. În anul 806, acest ținut este numit "Marca spaniolă". Unul din rezultatele angajamentului militar al francilor în regiune este constituirea principatului Andorra. Pentru îmbunătățirea relațiilor politice dintre arabi și franci, se spune că în anul 801 califul din Bagdad "Harun al-Rashid" i-ar fi dăruit lui Carol I, elefanți, dintre care unul era alb. În anul 788 Bavaria va fi integrată în "Marca avară" aparținând imperiului franc, marcă situată în
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
dintre arabi și franci, se spune că în anul 801 califul din Bagdad "Harun al-Rashid" i-ar fi dăruit lui Carol I, elefanți, dintre care unul era alb. În anul 788 Bavaria va fi integrată în "Marca avară" aparținând imperiului franc, marcă situată în estul imperiului ulterior fiind denumită 856 "Marchia Orientalis" ca ținut de graniță și apărare în fața avarilor. Tasilo III "prinț de Bavaria" a cărui viață a fost cruțată de "Pepin cel Scurt" căută, însă fără succes să păstreze
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
ținut de graniță și apărare în fața avarilor. Tasilo III "prinț de Bavaria" a cărui viață a fost cruțată de "Pepin cel Scurt" căută, însă fără succes să păstreze independența Bavariei printr-o alianță cu longobarzii care erau deja sub stăpânire francă și cu ducele saxon Arichis II von Benevent care era interesat de asemenea la o rezistență împotriva dominației france.Această coaliție a fost dezmembrată de franci prin asediul orașelor Capua și Salerno 786/787, iar regiunea din preajma Salzburgului din 798
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Pepin cel Scurt" căută, însă fără succes să păstreze independența Bavariei printr-o alianță cu longobarzii care erau deja sub stăpânire francă și cu ducele saxon Arichis II von Benevent care era interesat de asemenea la o rezistență împotriva dominației france.Această coaliție a fost dezmembrată de franci prin asediul orașelor Capua și Salerno 786/787, iar regiunea din preajma Salzburgului din 798 este separată de Bavaria devenind "provincie bisericească" subordonată unui episcop catolic (asemenea provincii bisericești ca Bamberg, Berlin, Freiburg, Hamburg
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
798 este separată de Bavaria devenind "provincie bisericească" subordonată unui episcop catolic (asemenea provincii bisericești ca Bamberg, Berlin, Freiburg, Hamburg, Köln, München-Freising, Paderborn, Salzburg și Viena au exitat mult timp în Germania și Austria).Integrarea "Bavariei" și "Saxoniei" în imperiul franc au fost condiții esențiale pentru alcătuirea de mai târziu a "Sfântului Imperiu Roman". În anul 795, va fi ales papă Leon al III-lea care se asigură de sprijinul lui Carol I trimițându-i acestuia ca protector al bisericii "(patricius
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Francorum atque Langobardorum", ca "patronus et advocatus" al bisericii, patriarhul Ierusalimului trimite lui Carol cheile "Mormântului Sfânt" ca simbol de "ocrotitor al creștinilor", Carol a preluat definitiv și funcția împăratului bizantin, "Basileios" care pretinde să fie considerat măcar egalul împăratului franc.Carol se considera "Augustus Imperator Renovati Imperii Romani" (Împăratul noului imperiu roman), el era legitimat de biserică prin denumirea de "sanctus" (sfânt) astfel unitatea dintre stat și biserică era hotărâtă printr-o "doctrină de stat". Pentru a umple golul format
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
anul 862 devine și "Ungaria" nesigură.Extinderea francilor spre est determină o influență politică și culturală germană în Europa centrală. Nicefor I (802 - 811) împăratul bizantin („Basileus“) refuză să recunoască titlul de împărat a lui Carol cel Mare, o solie francă (803) trebuie să se reîntoarcă umilită din Bizanț. Conflictele se agravează când Carol pretinde și apoi tratează "Dalmația" și "Veneția" ca teritorii ale sale. Nicefor răspunde printr-o blocadă maritimă a Veneției, fiul lui Carol "Pepin" regele Italiei ocupă Veneția
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
regiunea Aachen. După celți, regiunea este locuită de romani. S-au descoperit urme de băi militare romane din secolul I e.n. (datorită prezenței apelor termale). Soldații romani fondează orașul în secolul I e.n., după faimoasele băi termale ("Bad Aachen").Prezența francilor este semnalată prin dovezi istorice din secolul VII (morminte).În timpul regelelui franc "Pippin cel scurt", se construiește în Aachen curtea regală, care este menționată în manuscriptul "Aquis villa", din 765. Fiul lui Pippin, Carol cel Mare stabilește aici reședința Imperiului
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
și organizarea noilor popoare ale Europei apusene. Ei întemeiază noi mănăstiri, adevărate cetăți ale spiritului, unde vor zidi temeliile culturii occidentale. Mai mult decât atât, influența lor nu este numai spirituală ci și politică. Datorită lor și urmașilor lor, Imperiul Franc al lui Carol cel Mare nu va fi doar o încercare-surogat de reconstituire a Imperiului Roman ci prima mare acțiune temporală a spiritului catolic, prima încercare de ridicare pe pământ a “Cetății lui Dumnezeu”. Imperiul Carolingian este simbolul politic al
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
roman, ce se afla în capitala imperială de est, Constantinopol. de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe, deși își micșora încet-încet teritoriul până la dispariția sa efectivă, în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de otomani. Statele succesoare din vest (Regatul Franc și Sfântul Imperiu Roman) și din est (țaratele ruse) au folosit titluri preluate din practicile romane chiar și până în perioada modernă. Influența Imperiului Roman în limbă, guvernare, drept, arhitectură, precum și în multe alte aspecte ale vieții de zi cu zi
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]