4,485 matches
-
toată ziua, numai gura nu vi se oprește un minuțel! La studiu cu voi! La studiu și la muncă, fiindcă asta v-a făcut oameni! Păi până când să vă mai îndurăm?! Am ajuns să legănam copiii, facem sosurile, curățăm putinile, frecăm străchinile, mânăm vacile în ciurdă, culcăm găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceste cuvinte, cei de față simțiră nevoia să-și ascundă gândurile. Se lăsase noaptea. Adevărul rotund al vorbelor lui îi lovi cu putere o clipă, apoi treptat își pierdu greutatea și se înălță pe lângă catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după cum te-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i, tataie - zise Cosette și făcându-și vânt, îl cârpi scurt de la stânga la dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să nu - răspunse Vulture și-i arse una mai-mai să-l răstoarne cu jilțul. — Să fie primit - spuse țiganul, scuturându-și capul. — Aș mai da eu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dinspre care venea în răstimpuri un interesant miros de gutuie coaptă, ar fi băgat de seamă că tânăra femeie nu-i tocmai în apele ei. Din când în când, zgâria cu unghia arătătorului de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
somnului. O tufă de coacăze în care se împiedică, fiind gata să se răstoarne, îi atrase atenția sfântului părinte că părăsise fără să vrea cărarea și că e pe cale s-ațipească. Se-așeză pe o bancă de marmură și-și frecă încet cu podul palmei ochii obosiți, căprui. Dintr-un Fraxinus excelsior pogorî în zbor frânt un sticlete și i se așeză pe un genunche, ciripind. Papa îl mângâie pe cap și pe spate, își țuguie buzele și scoase câteva sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
O grămadă de hoituri! Pentru țânțarii din uitata salină, acela era, fără îndoială, minunatul ospăț pe care-l așteptau de secole. Pentru eternele muște, o inimaginabilă orgie. Bruno Serafian își scoase ochelarii care nu-i mai erau de trebuință, se frecă la ochi de mai multe ori și apoi își ciupi cu putere rădăcina nasului. Scoase o înjurătură. Detesta deșertul. La orice oră și în orice anotimp. Din nou se întrebă pentru ce-și alesese acel mod absurd de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la pereți și... țsă fi fost aprilie să fi fost mai stînjenii deși și Înalți parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire, căldura din bucătărie o apără de frigul de afară. Poeții sînt atît de departe, Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o stradă cu trei fabrici și cînd suna sirena de două și ucenicii treceau prin fața casei ei ca să meargă la birtul din colț, domnișoara se cocoța pe pervazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ani În urmă, o autoritate căreia oamenii trebuiseră să i se supună. În depozitul lung cu rafturi metalice, luminat, din loc În loc, cu becuri slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urmă anii fără servici și boala și pensia. Ea se făcea tot mai imaterială, vorbea tot mai rar și mai stins, cînd Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane să se frece cu ele pe picioare. Băiatul se făcuse mare, avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de amorul divin de perechea predestinată de atracția lunii și dă-i cu poezia de parcă ne-am regula cu creierul nu cu liber liber ca la doisprezece ani oare cum or fi japonezele În pat și stewardesa asta Își tot freacă curul de mine pe geam nu se vede nimic clăbuci de spumă albă și ăsta de alături doarme de cînd am decolat cu batista aia galbenă de fetiță În mînă ce dracu o face cu ea un talisman om În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-l recomand pe unul cu cașul la gură care mi-a și pus eticheta de anchilozat oportunist și terminat ce să aștept să ajungă el la vîrsta mea și să mă consolez cu asta nu lasă-l să se frece În sudorile lui să dea din coate să găsească soluții de supraviețuire călcîndu-și creierul În picioare umplîndu-și de rahat toate autoportretele ideale la diferite vîrste și urcînd tot mai sus deasupra propriei lui latrine ăsta e binele pe care li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unul de tinichea prin care să se scurgă apa prin găurile cuielor, ca acolo sus pe deal. De Crăciun atunci, au venit oameni în vizită la noi. Mereu trecea câte cineva pe la noi, oameni care intrau suflând în pumni și frecându-și palmele și scuturându-și hainele de parcă ar fi nins afară. Dar nu ningea. Nu în anul acela. Dar ei erau drăguți și-mi aduceau lucruri. Îmi amintesc că reverendul mi-a dat o carte cu povești din Biblie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în casa asta. Partea lucioasă începuse să se uzeze, forma pliuri mici și dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea cu totul altfel față pe partea lucioasă și alunecoasă. — Dragule, poate că nu ar trebui să fac asta, dar nu am mai avut niciodată o astfel de șansă, nici măcar când eram tânără. Pot să ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lumină tot venea din bucătărie și am putut să observ că nu era apă. Era ceva prea dens și închis la culoare. Mai era puțin și pe ultima treaptă, așa că mi-am băgat mâna în lichidul acela și l-am frecat între degete dar nu mi-am dat seama ce e. Arăta maroniu în lumina aceea scăzută. Am ajuns sus și am început să merg pe hol, dar m-am împiedicat de ceva greu. M-am oprit și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
simțeam palmele alunecoase de la transpirație. Au fost dăți când eram gata să pierd taxiul și, chiar dacă nu am omorât pe nimeni în drum, aproape că o făcusem de câteva ori. Ne aflam în inima orașului, unde fastuoșii monștri postmoderni își frecau umerii de vechile clădiri cenușii din piatră. Taxiul mergea leneș pe o stradă cu bijuterii vechi, în stilul în care merg taxiurile când caută un loc unde să se oprească. Asumându-mi riscul, am parcat mașina într-un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că sunt studenți la arte după aerul arogant pe care îl afișau amândoi; păreau să spună că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau împrăștiate pe umerii hainei. Am pus adresa și timbrul pe plic, băgându-l în cutia poștală, și am pus lista la loc în dosar. Apoi am scos-o. Ceva îmi captase atenția. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
urechii: - Dragă, viața e mult mai mult decât mâncare și dragostea femeilor! Nu te mai întrista pentru ce ai să pui în gură, nici pentru ce țol o să te acopere. Toate astea sunt goană după vânt. În zadar. Zaharel își freca lobii urechilor enervat. Atunci l-am amenințat cu furia lui Yahve, la urma urmei era un evreu circumcis. Dar n-a ajutat nici asta. I se părea că nu mai avea nici o iluzie vitală din care să se prefacă viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro, trebuie să spun că râdeam în hohote, ținându-ne cu mâinile de burți. - Exact, punctă Euripide, pleoscăind. Mă bucur nespus că l-ați recunoscut pe distinsul și inegalabilul Bobby Giordano... doar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sau ce? am auzit din nou și iată că acum îmi era chiar frică, pentru că nu îi făcusem absolut nici un rău acestei așa-zise scriitoare. Am căutat sprijin în ochii lui Maro, care era peste măsură de înfuriat. Euripide jubila, frecându-și mâinile cu satisfacție, în vreme ce privirile celorlalți oameni mă săgetau furioase. - Vă rog foarte mult să-l lăsați în pace, spuse răspicat cel pe care acum simțeam că îl pot numi prietenul meu, altfel se lasă cu un scandal monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu am cui, cobor la cabină. Acolo, lângă scara principală, își are locul său Matei cel roșcat, îmbrăcat într-o scurtă de stofă albastră plisată la spate, cu o șapcă cu fund auriu și cu picioarele așezate pe un taburet. Frecându-și cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi somnoroase, acesta clatină mustrător din cap și-și freacă fața atât de tare, de parcă ar vrea să smulgă de pe ea și pielea, și somnul. E sigur că acestei pofte de somn a lui Matei i se datorează faptul că locatarii imobilului au renunțat la serviciile lui. Drept care, în imobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pernă, să bufnească și să trezească toată casa; și ochii chinuiți, bolnavi de dorul de a se odihni pe un relief, ochi care privesc fix în întunericul sângeriu și pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sus peste el. 4 Jetul rece de apă îl lovea cu putere, scoțând din el oboseala drumului. Într-un târziu închise robinetul și păși dincolo de margi nea căzii. Din cuierul de pe spatele ușii de la baie luă prosopul aspru și se frecă energic pe tot corpul. Își puse schimburile curate și ieși în cameră. Nu apucase încă să-și desfacă bagajele, așa încât scoase din sacul de voiaj o pereche de jeanși și un tricou pe care le așeză pe pat. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]