1,521 matches
-
Costa era șeful parveniților, al clientelei politice provinciale. Masoneria ajuta revoluția prin formidabila ei organizație. Lipsea, însă, omul de mare prestigiu social și intelectual, care să risipească rezerva și a burgheziei, a cărui autoritate morală să transforme agitația străzii și frenezia intelectualilor într-un partid de guvernământ. Și omul acesta apare într-o bună zi, tocmai când partidul resimțea mai acut lipsa unui șef unic. La 23 iulie 1903, Bernardino Machado, fost ministru al lui Don Carlos, profesor la Universitatea din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
biograf. Poate că lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de crezut că un fost seminarist cum era el, atât de legat de sufletul tradițional al Portugaliei, putea privi binevoitor excesele pe care le alimenta pretutindeni instaurarea Republicii și în deosebi frenezia anticatolică a republicanilor. E probabil că, în cel dintâi an de Universitate, Salazar a trăit exclusiv o viață de tânăr studios, cu desăvârșire indiferent față de fenomenul politic. Curând e numit noul rector al Universității, Manuel Arriaga, care va ajunge Președinte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o slujea pe Hippolita cu un devotament nestrămutat: din porunca ei, cumpăra adesea, de la privați sau de la cei care le revindeau, sculpturi, picturi, obiecte decorative de factură antică - multe dintre ele purtând o inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ce se întâmplă? întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea încă, câțiva bărbați se mișcau fără o logică clară, dar cu o frenezie care îl alarmă. Un atac, anunță Vitalius, la Poarta de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă într-acolo. într-o clipă, Sebastianus înșfăcă sabia, își luă mantaua și fu în picioare lângă ordonanța sa. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și din nou îi îndemnă, aproape cu furie: — Alergați și vedeți, vă zic! Convinși, oamenii, zeci de bărbați și femei se supuseră acelei vibrante chemări și se puseră în mișcare, rupând rândurile compacte ce formau mulțimea și apucând-o cu frenezie pe strada ce flanca episcopia și ducea până la bastionul indicat de Anianus. O clipă mai târziu, atenția lui Sebastianus fu atrasă de strigătele de alarmă ale unor soldați aflați alături de el și de un ropot amenințător de copite pe caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privi mai atent. O mulțime întunecată, fără semne și stindarde, în care nu se puteau distinge unități anume, apăruse în câmpie și venea în urma armatei. Dubritius, pe care îl pierduse din vedere prin mulțime, se apropie de el în culmea freneziei: — Bagauzii! anunță, arătând într-acolo cu degetul. Ai văzut, Prefectule? Ambarrus și-a ținut cuvântul: uite ce mulți sunt! Sebastianus se gândi la Metronius; după câte se părea, își îndeplinise cu succes misiunea nicidecum ușoară. Apoi încuviință, nu fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
intim al lui Atila. Se opri puțin să contemple spectacolul soarelui, care, coborând spre linia orizontului, lăsa o dâră de sânge pe cerul turcoaz, unde se iveau primele stele. Deasupra unui desiș de arțari, sute de păsări se roteau cu frenezie, sporovăind cu o vehemență pasionată, de necrezut. Rămase astfel, neclintit sub bolta cerului, uitând de mișcările sutelor de oameni din spatele său și surd la strigătele, certurile, râsetele ce se ridicau din zeci de bivuacuri improvizate; se simți, dintr-o dată, invadat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
așa i s-a părut că stăteau lucrurile. Pentru prima dată, în luni de zile, Alice a făcut dragoste cu John; scriitoarea a făcut curățenie în bucătărie, s-a tuns modern și, din nou, s-a apucat de scris cu frenezie. O vreme, fericirea s-a redus, într-adevăr, la a primi ceea ce-ți dorești. Asta până când criticii au declarat-o o ziaristă fără talent literar. Până când editura n-a tipărit decât cinci mii de exemplare din roman, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a lamentat și Danny. Are, cât, un kil și stă în față. Într-adevăr, terrierul stătea cu lăbuțele din spate în poala lui Irene, iar cu cele din față se agățase de buza bărcii. Codița i se agita cu frenezie. Credeți-mă, i-a asigurat Jina, că și de-aici o să vedeți destule. Drew era pe mal, cu un picior pe coada bărcii. În regulă, a zis el. Ne vedem mai încolo. Și bărbatul a împins barca. Jina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe la geamuri. În zborul lui pe aripi albe de zăpadă, sufletul s-a îmbrăcat cu anii dimineții și a pășit prin poarta lumii ca să vadă, o altă viață peste corola de cristal a vieții. Să iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se întâmplă, uneori, să intrăm într-o sală de teatru ca să vedem o piesă anume sau fără o motivație expresă, pentru ca la urmă să constatăm că noi înșine am fost cutare sau cutare personaj, că publicul ne-a aplaudat cu frenezie, fără ca noi să ne fi mișcat de pe banca sau fotoliul nostru de spectatori, neutri la propria existență. Inima îmi bătea tot mai tare, până în clipa în care trenul, zguduindu-și fierăria tampoanelor, opri în gara pe care o părăsisem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
războiau cu noaptea și răcneau că e devreme și că au de gând să joace Scrabble până în zori. Până și Leon cel scund și dichisit își lăsa capul pe spate și striga la nori. Erau toți într-o stare de frenezie, porniți să urle la lună și să trăiască fiecare clipă din plin. I-am băgat în sperieți, am zis cu voce tare. Aidan, i-am băgat în sperieți. Și deodată mi s-a părut amuzant - și o alinare. Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
urmă retușuri la Descrierea Africii. Apoi, fără să mă odihnesc nici măcar o singură zi, am decis să mă înham la cronica vieții mele și a faptelor pe lângă care mi-a fost dat să trec. Văzându-mă că lucrez cu asemenea frenezie, Maddalena a luat-o ca pe un semn rău. — E ca și cum ne-ar fi drămuit timpul, zicea ea. Iar eu aș fi vrut s-o pot liniști, dar mintea mi-era năpădită de aceleași temeri obsedante: Roma se stinge, existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii obraznici, le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lipsea o anumită convingere. într-un sfârșit am coborât de pe munte și am descoperit în schimb, demnitatea. Haina neputinței. Până când ai sosit tu. Vultur-în-Zbor izbucni: — Virgil, ce să fac? Ce pot să fac? Ah, exclamă Virgil, lingându-și buzele cu frenezie. Aici voiam să ajung. Poți alege între retragere, inacțiune și acțiune. Nu-i nici o rușine în nici una din ele. — Nu înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Retragerea înseamnă să ieși afară și să te lași linșat. Nu-i deloc plăcut. Sau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care pândea de pe trotuarul vecin, din dreptul C.E.C.-ului, devenit mai apoi restaurant „Havana“. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
masă. „Drept Înainte”, Îl Îndrumă stomatologul. „La cimitir...” „Care?” zise omul cocoțat pe capră. „Eternitatea. Acolo veți găsi și cavoul... E În drum...” Noimann Își șterse fruntea de sudoare și se așeză din nou la locul lui. Comesenii aplaudară cu frenezie. Cineva făcu o remarcă măgulitoare referitoare la umorul extrem de fin pe care-l practica medicul atunci când venea la Corso... Noimann dădu paharul de coniac pe gât, stropindu-l cu o halbă de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri, strănuturi și pipi În semn de supunere, cu o asemenea frenezie Încât mă Întrebam dacă Într-o bună zi n-o să moară din cauza emoției momentului. Amintindu-mi de cele câteva manuale pe care crescătorul de câini mi le strecurase „pentru orice eventualitate“, am ignorat-o ostentativ și, cu un aer natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns o voce puțin răgușită, care se precipita pe măsură ce descoperea cine era la capătul firului. — Vino repede, rosti ea, cu o frenezie de neînchipuit. Am 85 de ani, nu vreau să mor înainte să te cunosc, din toți ai mei numai tu mi-ai rămas pe lume, așa că grăbește-te! 10 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE 1. Rodica Xenia Constantin, președinta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
te-a întrebat: „Cum poți să te apropii așa de mult de Dumnezeu?“ și pe urmă el era în tablou, venit de dincolo. Timp de doi ani n-am mai putut să pictez. Dar pe urmă, cu un fel de frenezie, lucram zi și noapte, fără răgaz, inspirată de har. Poate că el mă dirija. — Spiritul lui te-a ajutat. Era o efuziune continuă, nu mai era gândire, totul îmi venea din inimă, pe muzică, știi. Am făcut o expoziție cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o revărsare de lumină, sau ca Împlinirea unei așteptări. Potretul era aproape terminat, și abia atunci pictorul fu izbit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru că evaluarea cizmelor sale fusese făcută de căpeteniile a două clanuri rivale, problema căpătase importanță politică de acum. Când a rămas tot viu, nu se mai putea face nimic. Când a revenit, doi ani mai târziu, a fost întâmpinat cu frenezie. Dar primirea aceasta nu era manifestarea necontrolată a bucuriei la întoarcerea marelui șef (după cum scrisese el în „Câteva luni într-o colibă fără instalații sanitare“, memoriile sale mult citite despre primele două vizite la Fotse) ci un fel de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]