1,578 matches
-
la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o căldură roșiatică. Ester a privit din nou termometrul, care arăta acum 38 de grade. Și, de pe spinarea zgrunțuroasă a elefantului, am văzut o mână cu unghii negre aruncând o piuliță în pălăria unui orb și un contabil cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și împlinirea (nu uita că cea profesională n-o exclude pe cea sentimentală) să nu te ocolească! Cu toții am pornit în viață la fel de sinceri, idealiști și naivi. Și nu e un secret pentru nimeni că mulți dintre noi s-au fript îndeajuns de tare încît să sufle și într-o ofertă promițătoare din simplul motiv că "sună prea bine, prea tentant, sigur e o păcăleală". Nu sînt puțini cei care își irosesc timpul și capacitățile într-un serviciu nepotrivit dintr-o
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
înainte să-ți spun, i am șoptit și am întins mâna să-i șterg negreala de pe obraz cu propria mea batistuță și să-l trag mai aproape. A avut deodată o smucitură, de parcă vorbele sau mâna mea l-ar fi fript. Și-a tras într-o parte privirea - m-a fulgerat pe sub ochi, tulbure și încăpățânată -, era roșu, de jenă sau de soare, și parcă tot trupul și-l strânsese. S-ar fi strâns oricât de mult ca să se ascundă, dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
venelor ce s-au spart, inundând ici și colo albul uscat, de atâta timp nemaivăzut de soare. Picioarele ei impecabile, înalte, de fostă patinatoare, de fostă jucătoare de tenis, de fostă... Inexplicabil, valul de căldură a trecut, îi este chiar frig acum, își aude dinții ciocnindu-se unii de alții. Se oprește, împinge un scaun cu spătarul învelit în piele, se așază, își aprinde o țigară și trage primul fum cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
drum la stînga, spre munte. Se urcă greu, drumul, deși asfaltat, e desfundat, norii lichizi atîrnă, par să se prelingă pe pămînt, iar povîrnișurile care se văd În jur prin golurile de ceață sînt Împădurite cu brad. Muntele miroase a frig din ce În ce mai tare pe măsură ce urcăm. După o curbă largă, ajungem la poarta unității. Drumul de asfalt se oprește aici, mai departe se continuă cu un fel de potecă pentru mașini, un drum forestier Îngust, care se furișează abrupt pe lîngă gardul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sigur că dorea într-adevăr să i se poarte de grijă sau că Tom avea cea mai vagă idee asupra adevăratei lui firi. Când Alex s-a întors împreună cu Ruby de la Institut, cu scrisoarea lui John Robert Rozanov care o frigea în buzunar și s-a dus de-a dreptul sus, în salon, dar n-a deschis scrisoarea pe dată. Stând în picioare în bovindou și privind afară la copacii reci și înfiorați de frig și la acoperișul verde, ud, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uimit. Baptisteriul era înecat în abur. Ușile mari, de bronz, bătute în ținte sub frontonul lor de piatră, erau larg deschise. Răzbea un zgomot înăbușit, sacadat. Tom se apropie. Atinse una dintre uși și își retrase pe dată mâna: metalul frigea. Trecu pragul, clipind des, cu genele ude din cauza vaporilor. În fața lui, și dedesubt, i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare. Stătea pe un fel de podeț sau galerie îngrădită de bare, de la care coborau în dreapta și în stânga șiruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a giganticului cilindru care șuiera și trepida ca o rachetă gata să fie lansată în spațiu. Se uită în jos, așteptându-se parcă să vadă că ceva se schimbase, dar totul arăta ca și înainte, în iluminația insuportabilă care-i frigea ochii. Oare își imagina numai, sau temperatura creștea întruna? Își înălță privirile spre cel mai apropiat punct al nivelului de deasupra lui, barele ușoare dintre trepte, ca niște mici cabluri de metal suspendate în aer. Nu se găseau direct deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite spaime pe care o simțise vreodată în viața lui: spaimă de viitor, spaimă de continuarea existenței lui. Luă de pe masă unul dintre caietele de notițe ale filozofului. Își spuse: „Am să înec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu pălăria aproape neagră, mică; se vede că au suferit din cauza secetei. Mă văd un fel de don Quijote, rătăcitor printre câmpuri, cu o pălărie mare, albă pe cap, mărșăluind prin caniculă, înfruntând-o, respirând un aer ce aproape te frige. O bună cură contra reumatismului și o probă de rezistență fizică și psihică în același timp, de mutare a propriilor bariere de rezistență. La limită, simt teama de a nu se repeta ce am pățit înainte de Lorgues, ca și bucuria
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de un ritual de răscumpărare. Textul nu conține nicio aluzie la această practică; nici în regiunea Palestinei sacrificiul uman nu era cunoscut; astăzi există dubii întemeiate că ar fi fost practicat în Fenicia și Cartagina. h) Carnea animalului jertfit era friptă la foc și consumată împreună cu ierburi amare și azime (Ex 12,8, cf. 34,25) pe care textul le prescrie ca aliment pentru toată săptămâna următoare. Era interzisă hrana crudă sau fiartă (Ex 12,8b). Din carne nu trebuia să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a ființei colective. Rostand arată cum Cyrano, scriind Roxanei în numele lui Christian de Neuvillette, se crede acesta din urmă: ,,Iubito, voi muri! Astă-seară ne batem, scumpa mea! Mă îngrozesc la gândul de-a nu te mai vedea, Iar dragostea mă frige! Însă o astfel de identificare emoțională tinde să devină colectivă. Și în multiple transe "fanii" ajung să comunice cu eroii lor sportivi, muzicali, religioși, politici sau chiar intelectuali. Făcând aceasta, ei eliberează acest substrat care este inconștientul colectiv, care, din
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
înțelegi? ȚACHE înțeleg că trebuie să eliminăm întrebarea. GRASSU Eliminăm pe naiba! Te dau și pe tine în judecată pentru obstrucție de idee, cenzurare, manipulare și îngrădire a libertății de exprimare liberă. Ce Parlamentu’măsi! ȚACHE Eu... GRASSU Te-ai fript! S-a fript și directoru’, și contabilu’, și... LELLA Portarul, cumva? GRASSU P’ăsta îl carbonizez. Scaunul electric e prea puțin pentru cineva pus să păzească și care nu păzește și dacă vom continua așa, până unde vom continua? ȚACHE
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că trebuie să eliminăm întrebarea. GRASSU Eliminăm pe naiba! Te dau și pe tine în judecată pentru obstrucție de idee, cenzurare, manipulare și îngrădire a libertății de exprimare liberă. Ce Parlamentu’măsi! ȚACHE Eu... GRASSU Te-ai fript! S-a fript și directoru’, și contabilu’, și... LELLA Portarul, cumva? GRASSU P’ăsta îl carbonizez. Scaunul electric e prea puțin pentru cineva pus să păzească și care nu păzește și dacă vom continua așa, până unde vom continua? ȚACHE Trecem microfonul și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
spunea în ultima parte a vieții: „Mă tem că am făcut o mare greșeală. Îmi dau seama acum că nu bacteriile provoacă boala, ci mediul cu care vin ele în contact”. Și uite-așa lumea a început să fiarbă, să frigă, să coacă, să pasteurizeze aproape totul făcându-se un foarte foarte mare deserviciu populației. Nu reîncălziți NICIODATĂ MÂNCAREA! Consumând mâncare reîncălzită (adică încălzită după ce a fost gătită altădată, în altă zi) ne degradăm foarte tare organismul. Atunci când ne este foame
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nenumărate ori morții la cimitir (pentru că asta vedeam toată ziua, locuința noastră se afla la doi pași de "Eternitatea"). Mi se întîmplaseră desigur evenimente mai vrednice de ținut minte, așa cum i se întîmplă oricărui copil. Poate fusesem bolnav, poate mă fripsesem cu focul, poate mă mușcase vreun câine, lucruri de bunăseamă mai importante, dar de care, ciudat, nu-mi aduc aminte deloc. Tot așa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. Mă întorceam de la universitate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se întețea și aerul deveni mai răcoros, mai sărat. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pântecele lui marea laolaltă cu cerul. Numai luna rămăsese nemistuită și mergea cu noi călăuză pe nesfârșitul pustiu de apă. ― Mi-i frig aici, șopti Mihaela. Ne-am retras în spatele vasului unde curentul era mai potolit și noi mai la-adăpost. De aici auzeam clipocitul apei frământate de elice. ― A, acum înțeleg, nesuferitule, de ce arătai atât de bine dispus, zise ea. Te-am urât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bărbat) avea într-adevăr la dispoziție prin ea un harem de femei. Într-o seară am cinat la un restaurant francez de pe Pera. Mihaela consultă lista de bucate și ceru: ― Espadon grillé... Era un pește alb, fără oase, care se frigea în țeapă, atașîn-du-se între fiecare bucată foi de dafin. Înfuleca friptura cu atâta plăcere, minunîndu-se de gustul ei, încît vecinii de la mesele alăturate, toți străini, comandară și ei espadon. Într-o zi s-a dus la bazar să cumpere mătase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
curte, au fost întinse mese, ca la nunțile de la noi. Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată. Ocolim mesele și pătrundem, pe la bucătărie, în restaurant. Activitate febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol. E închis pentru două zile, cât va dura "Balul strugurilor". Ne așezăm la una din mese și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și toată adunarea lui Israel să-l junghie seara. 7. Să ia din sîngele lui, și să ungă amîndoi stîlpii ușii și pragul de sus al caselor unde îi vor mînca. 8. Carnea s-o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; și anume s-o mănînce cu azimi și cu verdețuri amare. 9. Să nu-l mîncați crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît și picioarele și măruntaiele. 10. Să nu lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
unde îi vor mînca. 8. Carnea s-o mănînce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; și anume s-o mănînce cu azimi și cu verdețuri amare. 9. Să nu-l mîncați crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atît capul, cît și picioarele și măruntaiele. 10. Să nu lăsați nimic din el pînă a doua zi dimineața, și, dacă va rămîne ceva din el pe a doua zi dimineața, să-l ardeți în foc. 11. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
aceleași alimente. Un coltuc de pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte de obicei decât iarba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam voie să pierdem vacile, care ne fuseseră date în grijă, că trebuia să le ducem, seara
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liber. Vremea era blândă în septembrie, abia prin octombrie se răcea, aducând ploi nesuferite, iar în privința mâncării nu aveam motive să-mi fac griji. Pădurea era plină de alune, de mure, de zmeură sau de ciuperci pe care le puteam frige pe jar. Cu o seară înainte de ziua fatală, mi-am pus în buzunarul pantalonilor o cutie de chibrituri, un amnar și iască, după care mi-am așezat la îndemînă primii mei bocanci; niște bocanci grei, solizi, negri, cumpărați de tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]