34,387 matches
-
înainte, din ce în ce mai în forță, împingîndu-l infatigabil spre pîrjol, spre sinistru, spre neant... La început s-au aprins frunzele, iarba, vlăstarele tinere, care au ars rapid, în trombă, ca niște artificii cum, de altfel, și sunt, căci ce altceva pot fi frunzele, iarba, vlăstarele pădurilor ce acoperă munții de creație muzicală savantă dacă nu arsenalul de tehnici și mijloace de producție componistică, aflate în permanentă combustie și într-o istovitoare reproducție. Uneori fantezii ale realității sonore, alteori realități ale fanteziilor componistice, cu
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
mai rar. Primitivii au intuit capcana și muzicile lor, întemeiate pe arhetipuri, sunt monumentale, dar au și atributul grației ori al sublimului, în timp ce mare parte dintre creațiile moderne și post-moderne, construite pe formule abstracte, convoacă doar fastul și grandoarea. Incendierea frunzelor, ierbii și vlăstarelor (a tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
ars poetica: "eu scriu poeme simple ca degetele cu unghii murdare de pămînt/ scriu despre valoarea unui ac de cusut/ scriu despre justificata foame a vulpii/ scriu despre iepuri și anotimpuri/ scriu despre rîia de pe limba mareșalului/ scriu despre măreția frunzelor de varză creață/ scriu despre lucruri moarte numai în aparență/ scriu despre duioșia camerelor cu flori de hîrtie creponată/ scriu despre solnițele și viorile din bodegile aglomerate/ scriu despre puii de pisică pe care îi aruncați în baltă/ scriu în
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
rezultă că producția literară nu mai poate fi considerată ca o marfă de oarecare valoare cât de mică, și prin urmare munca literatului nu mai poate fi o profesiune. A face literatură ajunge a fi sinonim cu a tăia câinilor frunză" (p. 58). Ar merita să mai discutăm o dată și astăzi despre literatură ca marfă, pentru că societatea ne obligă. Fără a ignora tradiția (cu Alexandrescu, Alecsandri, Bălcescu, Odobescu, Eminescu și Coșbuc - singurii numiți), Caragiale consideră drept spirite tutelare ale actualității sfârșitului
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
ciupercilor/ căra după ea genți pline cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în cinci/ afumate ca niște sori preistorici/ pipete pasteur picurau cucuta zilei pe limbile frunzelor/ alunecau formulele delirului prin pîlniile ruginite de eter/ într-o chimie organică sintetizînd monștrii în eprubete/ într-o chimie anorganică procreînd taifunuri de siliciu/ peste cristalinul impersonal// monumente împînzeau cîmpul vizual lentilele în spatele cărora/ eram îngrămădiți ca niște gladiatori așteptam
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
dau seama că se iese clar din orice fel de convenție siropoasă. Din gesturi ținute de costume de epocă, din rigiditatea șabloanelor. Copacul își întinde, își învîrtește crengile groase, enorme pe toată scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai secolului trecut. Cîțiva copii în costume de baie repetă cu tatăl maniac colinde pentru Crăciun. "Cristos se naște..." În plină vară! Cutuma noastră nu vede cu ochi buni acestă
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
asumat, dacă se cunosc pe ei înșiși. Albert, soțul legitim, este iritat de revenirile lui Werther, de modificările emoționale ale platinatei soții. Charlotte îl gonește, din nou, și îl cheamă de Crăciun. Actul al treilea. Iarnă. Pomul grandios este dezgolit. Frunzele au căzut. Este înfricoșător acum, ca un fel de animal preistoric. Dramatismul crește, se intensifică, se cristalizează. Ca și relațiile. Un copac bătrîn, cu noduri groase, cu crengile aplecate, contorsionate, istovit parcă de neputințele ce i se plimbă pe la picioare
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Proiecția noastră. Măsura îndepărtării de Werther-ul din noi. Cine este această Charlotte? Călăuza păcătoasă care ne poartă spre noi înșine, spre păcatele noastre, spre neputințe, spre spaima de a opta, de a alege conștient și responsabil. Ne ascundem în hățișul frunzelor, al vorbăriei, al promisiunilor goale, exterioare, ne înstrăinăm de propriile sentimente, de asumarea trăirii lor. Astăzi, Werther este tot mai puțin vizibil în noi, iar Charlotte ne bîntuie tot mai tare. Mi se pare extrem de puternică această lectură a lui
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
și cerul s-a acoperit de umbra înarmării permanente. Medalia conferită pentru dezertare din cazarmă, pentru că te arăți curajos cu prietenul, pentru trădarea secretelor nedemne și ignorarea tuturor ordinelor. înstrăinare Nu mai recunosc copacii drept copaci. Crengile nu mai au frunze cu care să oprească vântul. Fructele sunt dulci, dar lipsite de dragoste. Și nu te satură niciodată. Ce au devenit acum? Pădurea fuge din fața ochilor mei, păsările tac lângă urechile mele, pajiștea mi-a dispărut dinaintea patului. Sunt înfometată de
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
MONTAN“ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului ANTOLOGIA „MICUȚII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ Zăpada a căzut ca o alinare a tot ceea ce a pustiit toamna. Copacii bogați odinioară în muguri, frunze și roade s-au rușinat o clipă când și-au văzut goliciunea, dar haina albă a iernii le-a îmbrăcat chipul trist și acum luminează a bogoție și speranță. Câțiva ghiocei răzvrătiți, acoperiți de plapuma groasă a iernii au reușit
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
Acasă > Poeme > Devotament > SUFERINȚĂ,TU... Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului SUFERINȚĂ, TU... El plânge cu lacrima lucrurilor." -Nichita Stănescu- de Leonte Petre Am suferit și pentru crizanteme, Cănd ruginise-alaiu-ntreg de frunze, Dar tu, iubito, n-ai de ce te teme Ești tot la fel în gândurile-ascunse. Am suferit apoi când flori de gheață Se incrustau în geamuri și la mine În iarna rece,-n orice dimineață, Când mă trezeam cu gândul tot
SUFERINTA,TU... de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382664_a_383993]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CE DOR TE POARTĂ ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului prea târziu m-am afundat în codru pe frunze să mă scriu dar nu fusese modru căci totul e pustiu ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? da, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
-o cu ceva dificultate pe fereastra spartă. Mașina se legănă punând viața amândurora în pericol. Putea să-i angreneze pe amândoi în rostogolirea sa spre fundul râpei. Când scoase definitiv victima din mașină, o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanșa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum reușea să-i distingă trăsăturile. Apărură
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
imediat în trombă spre Brașov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat și ploaia care nu contenea să cadă. Revenit lângă mașina sa, constată că are răni pe brațe și că este plin de nămol și frunze ude pe pantofi și pantaloni, întreaga îmbrăcăminte fiindu-i compromisă. Se va schimba la primul popas ori într-o parcare dacă se oprește ploaia până la Brașov. Deschise trusa de prim ajutor, luă o fașă, spălă rana cu apa oxigenată din
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
feerie și culoare, a visa, visând, visare... noaptea nopților se lasă peste ceruri de mătasă și ușor trece prin mine ca un zumzet de albine. urc pe ruini, un călător, spre tăcutul meu izvor și ascult așa o boare cu frunze fermecătoare. șoldul lunii prins în șes a căzut și l-am cules, neumbrită izbăvire, când te-am întâlnit, iubire... marți, 24 februarie 2015 Referință Bibliografică: seară melancolică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TU ȘI EU, DE VIOLETA CÎMPAN Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tu și eu de Violeta Cîmpan Ești un gând, Surâzând, Eu o frunză În vânt, Ești în vis Paradis, Eu abis Nepermis, Ești mister La banchet, Eu buchet De regret, Ești dorință -n ființă, Eu de dor, Neputință, Ești frumos, Grațios, Eu o umbră Pe jos, Ești de cer Mai presus, Eu eter
TU ŞI EU, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382705_a_384034]
-
PREZENTUL ROSTINDU-L Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului în copca în care părintele boteza puii de om peștii ascundeau filele destinelor sub solzi groși alunecoși toamnele aduceau încă aduc frunzele tăiate de oameni la câini și eu visez tot visez că se vor întoarce toți cei plecați cu valurile sau numai cu o clipire de apă în care răsărit sau amurg viu stinge în sine prezentul se făcea că alerg
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
mai fi nimeni nu știe, M-apropiu de Copilărie Ca umbra de copacul ei... ÎNTÂIUL MEU POEM... Eram copil în Munții din Apus, Mi-aduc aminte ca de-un frate bun De întâiul meu poem ce l-am compus Pe-o frunză veștejită de alun... Păzeam cu grijă mieii pe coline Și ei pășteau din ultima otavă Când a căzut rănită lângă mine Minunea, cea fără sfârșit, din slavă Și-acolo, între palmele-amândouă, I-am descântat, precum un vrăjitor, Ochii mei îmi
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
de oricare pământean. Azi de de ziua mamei, dăruiesc mamei mele și mamelor în viață, flori, zâmbete și bucurii. Celor ce n-au mai trăit încă să se bucure de gloria și vrednicia fiilor sau fiicelor lor, le pun o frunză de laur la picioare. Referință Bibliografică: Mama / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
Pește rănile ce dor...’’ Pune apă de izvor Pune luna,soare ,vis Cerul cu ochiul deschis Stelele măcar o dată Și o clipă neuitata ,,Pește rănile ce dor...’’ Pune-al păsărilor zbor Pune-un strop de poezie Tril curat de ciocârlie Frunză crudă,vis trăit Să nu știu c-ai fost rănit ! Referință Bibliografica: PESTE RĂNILE CE DOR... / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate
PESTE RANILE CE DOR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382757_a_384086]
-
care relevă visele sale împlinite la 59 de ani, dârzenia pentru realizarea acestor vise, pentru liniștirea sufletului său atât de zbuciumat. După atâta umilință și nedreptate, după atâta minciună și trădare, după scufundarea sa în sărăcie și uitare, aruncat ca frunza-n vânt, sufletul său avea nevoie să-și regăsească acel loc de liniște și siguranță la sânul Patriei-Mame adevărate. Acolo, în Valea Cotești, s-a simțit OM respectat de semenii săi, vecinii și consătenii care l-au ajutat efectiv la
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
ne e o sită, ciuruită de iluzii... Ce-i iubirea absolută? Așteptări pe colț de vid Odă falsă de Forever, ce o credem ca zăluzii... Ne drogăm cu macii vara, ne-amețesc aripi de fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul verde, ne topesc păduri și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
auroră boreală ca să le număr le-am lăsat acolo de când tot plec și mă întorc printre păsări galbene care stau într-un picior, sprijinind cerul, aici toate păsările sunt galbene, galbeni sunt și ochii de după perdelele galbene, mișcate discret, casele, frunzele copacilor, câinii din fața ușilor, părul copiilor care bat mingea, chiar și lebedele de pe lac sunt galbene noaptea undeva arde un foc tainic cu flăcări galbene simt că viața mea galbenă mi se scurge printre degete dar nu mă plâng am
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]
-
zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților și sălășluirea sfinților, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă ușile pe care cu neascultate le-am închis și să mă învrednicesc a mă împărtăși de pomul vieții și al bucuriei cu care mai înainte întru tine m-am desfătat“. (Imn în
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Dau îndemnuri la privit. Ce mai cântec, ce culoare Primăvara a adus, E moment de-nviorare, De cu zori până-n apus. E frumos și este bine Când e pace pe pământ, Dar de nu-I Isus cu tine, Ești purtat ca frunza-n vânt! Bucurați-vă de viață, De căldură și frumos, Dar nu neglijați povața, "Căutați-L pe Cristos!" Căci trăirea e ca floarea, Se deschide într-o zi, Când veni-va înserarea Ca un sunet va pieri. Când priviți cu
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]