1,212 matches
-
care aș fi vrut să-l mai vizitez, am crezut o clipă că o să găsesc prin deschizătura peșterii - ca odinioară prin gaura din vertebra balenei - drumul înapoi din epoca glaciară. Că aveam să ies afară într-o luminozitate de ramuri, frunziș și încrengături, lăsând în urma mea acele vremi trecute cu fața îndreptată spre prezent, un prezent care-și găsise în acea fată de pe plaja din Florența o întruchipare atât de arzătoare. Dar prin căderea tatei prezentul se dovedi o dată în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți superb, straturile de flori din parcuri incendiate de culori. La Salon des Indépendants era deschisă o expoziție controversată, iar la Comédie Française juca un Mizantrop excelent. Timp de câteva zile, În mod neobișnuit pentru el, Henry nu scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umed din sudul Devonului creșteau și palmieri și alte plante exotice; mai departe, În spate, dealurile abrupte, cu vegetație densă, se ridicau În Întâmpinarea cerului, cu vile cu acoperișuri roșii și drumuri șerpuite de trăsură vizibile ici și colo prin frunziș. Poate decorul Îi plăcea atât de mult pentru că Îi amintea de dealurile care Înconjurau Florența. Ocupa un apartament foarte plăcut, care dădea spre sud, cu vedere neîntreruptă spre mare, căci drumul care se Întindea În spatele dunelor de nisip era ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât sârg scormonesc prin frunzișul amintirilor mele, nu se găsește nimic care mi-ar fi favorabil. Este evident că nu au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi tulburat anii copilăriei. Mai mult, ușor de atras, am participat la tot ceea ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am învățat să-mi fie frică. Groaza a pus stăpânire pe mine. Nici urmă de culcat, înainte marș ca la instrucție, m-am târât de sub tanc prin față și mă văd ieșind târâș din pământul de pădure răscolit și din frunzișul putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
din cap în semnul acela de aprobare al oamenilor, și-a scuturat tot trupul cu putere, și-a învârtit coada cât a putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
apuce de scris, mă privește vesel și n-am ce face, accept fără chef să vizitez instituția. În holul gigantic cresc palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri adevărați, poate au și papagali, pe-acolo sus, prin frunziș, Mașa-mi zice că papagalii nu stau În palmieri, mă rog. După ce mă obișnuiesc cu ei, Arie Îmi arată un afiș mare, electronic, unde pot citi ce mai au În clinică. Citesc. Sală de dans, de sport, de conferințe, cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de moloz. Grămada de lemne era Înaltă de un metru - prea multă muncă dacă Mertens era acolo. Dădu ocol piscinei: scaune arse, o trambulină de sărituri. În apă plutea cuiul unei grenade. Ed dădu cu piciorul În palmierul plutitor. În frunziș - cioburi de porțelan. O schijă de șrapnel Înfiptă În trunchi. Se aplecă și privi cu atenție: niște capsule În apă, pătrate negre, semănînd cu capsele detonatoare. La treptele din capătul mai puțin adînc ghipsul fusese smuls de suflul exploziei - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele ascunse între arborii și vilele de dincolo de țuguiul imens de țiglă roșie pe care și-l luase drept reper, pe străzile cu nume de capitale occidentale. Printre acoperișuri, ziduri și frunziș se găsea casa în care locuise. N-o văzuse niciodată de la înălțimea apartamentului, dar știa că se află acolo, nu prea departe. Locuise acolo cu bărbatu-său și cu copiii în timpul războiului și mulți ani după război, își avea camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prea mult, adesea se așezau pe câte o bancă. Dar îi era destul să vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de departe. I se părea mai puțin important că în unele zile abia mai găseau vreo bancă și trebuiau să se întoarcă ori că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin dintr-odată. Îl străbătea cu pași înceți, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
apucat de treabă imediat ce m-am întors acasă și reușisem să citesc vreo șaptezeci de pagini când, la începutul serii, a apărut Fiona. Căra cu ea două pungi mari de hârtie și dintr-una din ele se revărsa pe deasupra ceva frunziș. — Ei să fie! spuse ea. Arăți altfel. (Îmi amintesc acum aceste exclamații cam absurde ale ei. Una era „Ei să fie!“, alta era „Ce chestie!“) — Adevărat? -Te-am prins într-o dispoziție proastă, nu-i așa? Mă refer la seara trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stradale. Am urcat și am coborât aleea, peste peluzele de iarbă și m-am uitat în ambele direcții pe stradă. Nimic. Apoi am căutat printre arbuști, băgându-mi capul printre ramuri, strivind crenguțe și pătrunzând brusc prin fiecare deschizătură din frunziș. Tot nimic. Numai dacă... — Fiona, vino aici o clipă. — Nici nu mă gândesc. — Uite, nu-i nimeni aici. Vreau numai să văd dacă tu observi ceva. Se lăsă pe vine lângă mine. După arbustul ăsta l-ai văzut? — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un interviu acum câțiva ani. Era genul de om băgăreț, recunosc. În orice caz, lucrurile s-au liniștit. Slavă Domnului. Ajunseseră la aleea principală. Roddy viră și intră pe ea și imediat s-au cufundat într-un tunel întunecat de frunziș. Poate că în zilele de de mult, era suficient de lată pentru a încăpea pe ea un vehicul destul de mare, dar acum parbrizul și tavanul lor erau atacate permanent de viță, iederă, plante agățătoare și de crengi de toate felurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
folosirii acestui mod de operare, infractorii decopertează conductele petroliere într o porțiune relativ mică, montează în conductă un robinet pe care-l racordează la un furtun din plastic sau din cauciuc, pe carel maschează prin diferite procedee (acoperit cu pământ, frunziș etc.). Furtunul este tras până în curtea infractorului sau al unei rude a acestuia, de unde, apoi, valorifică produsul petrolier ilegal. c) identificarea de trasee de conducte părăsite și stocarea de țiței în acestea În activitatea practică a organelor de poliție au
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
și-a perfuziilor. CÎnd farurile mașinii ei s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ce număr? Nu știu de ce, pe-aici oamenii refuză să se lase identificați. Nu mai știu exact. Dar Îmi pare că aici e. (Arătă către un palmier uriaș aflat la vreo cincizeci de metri dincolo de drumul de acces, al cărui frunziș forma un umbrar perfect.) Parchează acolo și așteaptă-mă. Deschise fermoarul genții și scoase dinăuntru ceva ce părea a fi un set de crose de finalizare Înfășurate În mușama. Ieși din mașină, cu fața ascunsă de cozoroc și ochelarii fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Profesorul se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm și își ridică amândouă brațele către streașine de frunzișuri, pe unde săgetau zborurile multicolore de păsări cu falnice penaje. Gata să se prosterne dinaintea Vânătorului O'Piatră, Profesorul glăsui: O!... limbă magică, aurită fii de gloria științei! Vânătorul așteptă ca Albert să se reculeagă din faza lui de proslăvire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se cu bastonul în țesturi de rocă ce-și mai dezgoleau rotunjimile din frunzișuri, așezând pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Banalele cuvinte, oricât de măiestrit ar fi aranjate nu pot exprima feeria fără sfârșit care începe și se împlinește în fiecare zi parcă sub vraja unei baghete magice. Cerul de un albastru mediteranean, verdele vieții prezent în toate nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]