1,236 matches
-
accentuare de dor... Îți strâng urmele Într-un buchet tomnatic, pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe doimea ei zâmbesc picături de rouă și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Dor de vară Elenă Marin Alexe Alexandrei Unde ești rază de soare Strecurata prin frunzișuri Priponita pe cărare Sau prin crengi de alunișuri Ce n-aș da să mă sărute Dimineață prin perdele Să mai uit clipele mute Din atâtea zile grele Printre umbrele ascunse Tremură-n zori amintirea Mai rămân vorbe nespuse Alintate cu
Dor de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83344_a_84669]
-
Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Noapte de vară Elena Marin Alexe De pe nori încet coboară Brațe negre si inerte Împletind sub raza clară Pânze aurii incerte S-au ascuns ca la comandă Păsărele prin tufișuri Și-ntr-o liniște deplina Se cufundă prin frunzișuri Doar privighetoarea tristă Mai dă glas durerii mute Și in liniștea de taină Inima stă s-o asculte Mai târziu in crucea nopții Pacea somnului coboară Și-aș mai adăsta prin iarbă Legănând noaptea de vară
Noapte de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83243_a_84568]
-
arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre livezi nu răzbătea nici un susur. O vacă începu să ragă între corcoduși iar la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Lumina iernii acesteia pare de toamnă pustie iar câmpul cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se trezește ca să moară iar în nuanța roșcovei uscate. În cătină a poposit o păsăruică cu trupșor cărămiziu și spatele de cenușă. E tăcută, vioaie și întoarce capul roată împrejur. De-a curmezișul drumului trece
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
retrasă de la stradă, pe un teren foarte frumos aranjat. Florile și arbuștii se iveau în mod iscusit dintr-o serie de intrânduri în abundența de stânci care alcătuiau cea mai mare parte a împrejmuirii. Un ecran masiv din plante cu frunziș verde luxuriant pornea cam de la treizeci de metri de intrarea clădirii, ascunzând-o cu totul vederii. Trecând pe sub bolțile de verdeață, ajunse curând la o intrare care se forma gradual, începând ca un gard nu prea înalt, ce se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
joace de-a v-ați ascunselea.Zis și făcut. În timp ce unul stătea de-a amija și-și spunea numărătoarea, ceilalți se ascundeau care pe unde apucau: după un dâmb, Într-o groapă, după trunchiul gros al unui stejar ori În frunzișul des al altui copac, aproape sau mai departe.Râdeau, chicoteau, se certau, se Împăcau și iar o luau de la capăt. Când veni și rândul lui Ionucu, el sta la locul de amijat și număra din zece În zece până la o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
țin minte. M-a lăsat de mică și-a plecat încolo, în păduri. N-am mai văzut-o. Am trăit singură cu frate-miu, crescuți de bunica. Într-o noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Poiana largă se deschidea înverzită lângă bulboană. Soarele bătea în ea încălzind-o ca pe-o tipsie de aur. Lângă brad, în fața sa, în celălalt capăt al poienei, se-nălța un stejar bătrân, rotat, atât de fastuos și măreț în frunzișul lui des că arunca o umbră neagră împrejur. Neagră-albăstruie, încât, iarba părea de petrol. Acolo-i plăcea cerbului să-și întâmpine și să-și înfrunte adversarii. Acolo, în largul poienii însorite, aștepta totdeauna cea mai frumoasă căprioară a pădurii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Pe cât eram de absorbit în tinerețe de rotirea vizuală a vulturului pe culmi de munte, de negrul-verde uriaș al pădurii, pânzăria cascadelor, strălucirea macilor în câmpurile de grâu, arhitecturile mirifice ale flăcărilor în sobă, sticlirea vrăjitorească a ciupercilor otrăvitoare sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât de frumoasă amiaza, preocupat de ceea ce e concepția, curgerea râului, promenada. Este o zi liniștită de primăvară călduță, își deschide soarelui verdele pufuleț al născutului frunziș al plopilor; surâde râul; este neted oceanul cerului, fără altceva decât ușoara spumă a norilor la apus; aerul, cărnos și umflat de arome. Se simte băiatul pe pajiște ca păpădia prin aer. De partea cealaltă a râului, orașul cu turnurile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aprinde sângele. Și îi urmează, potrivindu-și pasul său cu al lor. Picioarele Claritei se duc și vin în cadență, marcându-se alternativ contururile sale în fustă, și-i ondulează un vânticel cârlionții de la ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș de primăvară, verdele plopilor care se trezesc, despărțindu-se de iarnă... Vai, ce frumos! Ce frumos! "Și eu care credeam că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie fața vine de la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
p. 231-232). Spectacolul lumii pare o urzeală fascinantă: „Vreau să aduc mulțumiri dumnezeiescului/ Labirint de efecte și cauze/ Pentru diversitatea făpturilor/ Care alcătuiesc acest univers neobișnuit" (Alt poem al darurilor); „Este marele copac al cauzelor/ și al ramificatelor efecte;/ în frunzișul său se află Roma și Caldeea/ și tot ce văd fețele lui Ianus./ Universul este unul dintre numele sale./ Nimeni nu l-a văzut niciodată,/ și nici un om nu poate vedea altceva" (Urzeala). Ca într-un ritual inițiatic, sufletul devine
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
iudeo-creștină, el reprezintă stâlpul pe care se sprijină casa, sau coloana vertebrală ce susține corpul omenesc, templul sufletului. Ca simbol al pomului vieții este la origine "o imagine a androginului inițial [...]. La rândul lui, arborele scorburos, ca și arborele cu frunziș des și învăluitor unde se cuibăresc păsările și care rodește periodic, evocă imaginea arhetipală lunară a mamei fertile.” Simbol al dezvoltării unei familii, salcâmul face trimitere la mitul biblic al arborelui Iesei (Isaia,11,1-3), simbolizând șirul generațiilor al căror
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
și s-o iau pe jos spre casă. — Ești mult prea serios. Camionul o luă pe străzi largi, între grădini năpădite de buruieni, apoi intră pe o alee care cotea printre tufărișuri. în lumina farurilor pelice de promoroacă luceau prin frunzișul întunecat. McPake claxonă, apoi opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care nu semăna deloc arhitectural cu clădirea din care ieșise. în partea aceasta, ușa avea panouri adîncite și mîner, plafonul era mărginit de o cornișă somptuos decorată cu mlădițe de acant, mai era și un bovindou înalt, de unde se vedea frunzișul coroanei unui castan și, dincolo, o casă veche din piatră. Restul încăperii era ascuns de șevalete cu picturi mari ale încăperii. Picturile păreau mai vii și mai curate decît realitatea, și o tînără blondă, înaltă și frumosă stătea înclinată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
olane roșii, era și o casă roză ca un mic castel, erau blocuri scunde, împletite cu iederă, din perioada interbelică, ce-aveau ferestre rotunde și geamuri dreptunghiulare cu ornamente Jugendstil în casa scărilor, și foișoare grotești deasupra. Toate pierdute prin frunzișul, acum negru, al plopilor și carpenilor, care mătură cerul adânc, din ce în ce mai întunecat către stele. La ferestrele luminate se desfășura mereu o viață din care prindeam fragmentar câte ceva: o femeie călca rufe, un bărbat în cămașă albă se tot învîrtea prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu avea, se pare, numai cinci degete, ci o încîlcitură întreagă. Am umblat ore prin soarele tropical pe străzi identice, triste, de periferie, cu case negustorești și țărănești, cu zmee atârnate de firele de telegraf și cu guguștiuci cântând în frunzișul duzilor, am dat colțuri, am citit tăblițe cu numele străzilor: Bujoreni, Zorilor, Sadova, Maior Anastasie Petru, Perișani... Am privit hipnotizat dărăpănături invadate de buruieni, cu tocurile ușilor și ferestrelor scoase și cu un copil jegos târând după el o bandă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
intrarea zidită. Totul strimt, cenușiu, apăsător, cu umbre nete și ascuțite, în tăcere și-ntr-un fel de putere ascunsă, latentă, mitică. O scară de incendiu prinsă în inele de fier își arunca umbra de mileu pe zidul clădirii miliției. Frunzișul unui plop se zbătea ușor pe fundalul unui zid de var. Mă mișcăm, fascinat și prudent, într-o fotografie. Priveam fix către puntea cu trepte, sprijinită cu un capăt în imensul zid orb. Balustrada din stânga lăsa o umbră de smoală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grămadă de moloz... O mare roată, în vârful paralelipipedului negru, susținea un cablu gros și unsuros, împletit din mii de fire de oțel, de care era prinsă, sus, la ultimul etaj, cușca liftului, și jos (ascunsă acum de case și frunziș), contragreutatea masivă, dreptunghiulară. Fata nu-și credea ochilor: cum era cu putință ca himera asta să fi rămas întreagă, când totul, totul împrejur fusese demolat și reconstruit? Maria n-avea pe-atunci știință de domul nuclear din centrul Hiroshimei sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era mai departe completă și țiuitoare. Nici măcar vântul, năpustindu-se spre ei în rafale calde și-nmiresmate, fluturîndu-le hainele pe corp și dezvelind pulpele fetei, ce păreau acum făcute din miere străvezie sau ambră fluidă, nu producea vreun foșnet în frunzișul moale al arborilor dimprejur, de parcă ar fi fost doar o schimbare a luminii în cartierul încremenit. Maria, cu fața aproape roșie în lumina serii, știuse dinainte că liftul nu va porni. Pe placa mirosind a cocleală scria numele ei. Degetul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și ciuperca lui albastră înconjurate toate de plopi cu crengile sucite în entre-lacs renascentiste (și care au crescut enorm de-a lungul anilor: vara, de la balconul apartamentului alor mei, prin ninsoarea pufului de plop, nu mai poți vedea acum din cauza frunzișului nimic din alee, ci doar marele fronton prăfuit al morii) par a trăi cu adevărat doar în mintea mea, ivite palide, spectrale dintr-un abis emoțional. Totul e straniu, fiindcă totul e de demult. Și fiindcă totul e-n locul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]