10,651 matches
-
contând doar pe dibăcia, norocul, puterea sa de-a se ascunde și pe rapiditatea acțiunilor sale. Era un "împielițat" cum spunea maică-sa. Putea să se țină în cap, să umble în mâini, juca oina, făcea box, ieșea întâiul la fugă și sărituri, n-avea treabă cu nimeni dacă era pe întrecere. Capul îi vuia de curaj și dorință de zbenguială. În lungul picioarelor simțea necontenit o furnicătură fierbinte, puterea și elanul de viață, urcând în el. Greutatea mare era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
agilitatea și dexteritatea precum și pe simțul lui rapid de orientare. Apoi depoul îi era familiar. Mai familiar decât lor. Totul era să poată supraveghea de la distanță, nesimțit de santinele sau de patrule, ce se petrece. Ce s-a-ntâmplat după fuga lui. Se furișă încet și ascultă. Liniile ferate de la triaj și depoul erau cuprinse de-o liniște nefirească. Garnitura de tren aceeași sau alta! era trasă pe linia întâi. Cețos, se revăzu în fața patrulei, dârdâind de frică, ceea ce acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Fraților! Salvați-ne! Anunțați familiile noastre..." Glasurile erau ascuțite, tremurate, înăbușite de bătăile de pumni în pereții vagonului... Fugea și-și ciulea întruna urechile năucit de vocile acelea îndepărtate, rămânând mereu parcă îndepărtate și de horcăielile apropiate ale câinilor. Încetini fuga, să asculte mai bine, apoi se strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în cărare și ai curajul, te dai la o parte, și el trece pe lângă tine fără să te observe. Când trece, dacă ai și mai mult curaj, îi dai una în spate și-așa se sperie, c-o rupe la fugă. Nu-i fantastic? Cum să te sperii! Vorbindu-i lui Tudor de visurile ei cu păduri, străbătute de boncăluitul cerbilor și de grohăitul mistreților sălbateci, Cerboaica se gândea la nopțile singurătății ei. La toate nopțile intrate în sânge, rămase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
plin de ifose. Domnule, îl preveni ea, fii atent că nu te pot ține și-ți pierzi echilibrul. Mi-am pierdut eu capul, ce mai contează? Bine-mi pare! Bine-mi pare! bătu ea din palme și-o rupse la fugă-nainte. Se înălță bombându-și pieptul costeliv și se uită împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poate! Ascultă și tu. Se tem și s-au ascuns! Ce-i azi? În câte avem azi? Ce importanță are? Poate că are! Sigur, e ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă cernită dintr-un geam din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai pură, ca și cum însăși viața și răspunderea faptelor trăite până atunci ar fi rămas acolo în adâncul gangului, îngropate în beznă. "Numai Tudor... Să nu i se întâmple ceva lui Tudor!" își spuse năpădită de groază și-o luă la fugă prin mulțimea răscolită, înfierbântată și străină. CAPITOLUL 17 După atâtea nopți de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se prelinse ca un stâlp putrezit în pământ și prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
curat. Că și eu de când aștept asta! Uite-aici, pe fața asta, că pe cealaltă m-o pupat Hicler. În frigurile dorinței de-a-l vedea mai repede, nu mai auzi ce mai boscorodi în urma ei Ghiță, pădurarul. O rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de petrecere a vacanțelor în mediul rural. S-a născut, astfel, agroturismul, o formă a turismului care satisface nevoia de relaxare și de deconectare, într-un mediu autentic, apropiat de natură, într-o atmosferă sătească și cu anumite ritualuri. Prin fuga de stresul și poluarea marilor orașe și întoarcerea la natură și la armonia vieții rurale, tot mai mulți citadini își regăsesc, astfel, echilibru fizic și psihic. Autenticitatea și ospitalitatea românească au făcut ca această formă de turism să fie prima
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
asta ? - Ăștia sunt copiii din sat. Rostogolește-te, rostogolește-te repede, altfel... Copiii din sat. Văzuse și el câțiva, cățărându-se în pomul lui. Unde să se rostogolească? Rămase nemișcat. Chiotul se auzea din ce în ce mai aproape, însoțit de zgomotul pașilor în fugă. Un ștrengar cu nas cârn, pantaloni scurți și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de făcut. Oricât ne-am dori sau chiar am lupta, natura se dovedește, aproape întotdeauna, mai puternică decât omul și gata să ne dea lecții, de fiecare dată. E duminică dimineața și, cel puțin teoretic, ar trebui să dau o fugă în Piață, pentru aprovizionare. Deschid fereastra larg, dar bat imediat în retragere. Nicio șansă de a mă aventura acum afară, cu toate pălăriile și hainele mele deschise la culoare. N-aș rezista. Numai bine, voi petrece câteva ore cu storurile
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o clipă, deveneam o păsăruică purtată în zbor de brațe puternice, care mai apoi, mă așezau încet, între ceilalți bănuți aurii ai câmpului, eu ...cel mai mare dintre toate. Griji? Ce să fie alea? Lacrimi? Doar pentru genunchii juliți în fugă, pentru puii de rândunică înhățați câteodată de Tano cel cu ochi de tigru și pentru păpușa ce ieșea uneori ciufulită din micile răfuieli cu fetițele din vecini. Restul era doar o lume plină de farmec, în care orice se putea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în permanent tangou cu viața, cu noi, ne cheamă și ne alungă, ne recită poeme și ne ține serenade. Poetul nu face altceva decât să o imite. La rândul lui, cheamă moartea cu seriozitate sau fără, apoi o pune pe fugă numai ca să o poată chema din nou. Când moartea se apropie, amenințătoare, el se pierde în oglinzi, o înșeală, o zăpăcește. Biata moarte nu știe pe cine să mai ia și de unde! Tema suicidului devine astfel un joc asumat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu se bucură de imaginea lui, sperjură și, vai!, atât de inconsistentă; în sfârșit, așa cum actorul, cu o ultimă speranță și un ultim alint, își trimite ambasadorii plini de fast și strălucire către poet pentru ca acesta să îi pună pe fugă, cu fulgere și tunete contrafăcute, nici poetului nu îi mai rămâne nimic de făcut pentru a-l convinge pe actor. El se vede neputincios, cu mâinile goale în această luptă inegală. Competențele sunt limitate, succesul este o iluzie. Orice ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta... Lopătează, lopătează, despică hula: Fuga noastră e povestită în scripturi. (Vacanță) Și-s palid ca moartea Și fug, Privind înapoi... (Privește înapoi cu emoție!) Această privire înapoi anulează ideea de înaintare, anihilează spațiul. Ieșirea din sine (povestită în Scripturi) presupune un efort, o eliberare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
rușii îi luaseră prizonieri pe români. Petrache s-a coborât de pe drum puțin mai în câmp, prefăcându-se că-și face nevoile. Dar cu ochii pe santinelele rusești. Când s-a întors rusul cu spatele, a și rupt-o la fugă, imediat a sărit unul după el și încă altul și tot așa. Rușii au început să tragă cu puștile automate după fugari. Când a văzut că fuge primul după el, Petrache a alergat și mai tare, când a văzut că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
straja ... și au descărcat puștile automate în trupul lui, rămânând cinci copii orfani, doi băieți și trei fete. Cea de a doua strajă, Gheorghe Baer, s-a culcat în șanț și nu a fost văzut de către criminali, scăpând atunci cu fuga prin grădini. A treia strajă era Tudose, care a fost surprins de răufăcători în ograda lui, iar nevastă-sa se afla cu fetele în podul șurii, de unde, la lumina lunii au putut vedea tot. Tudose a ieșit să vadă ce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că nu mai moare baba. El s-a enervat într-o zi și i-a tras un ciocan în șale. Din această cauză Ilinca, încet-încet, nu a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el a ieșit, cei doisprezece erau pe două rânduri așezați pentru a-l prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și lung. Cei doisprezece s-au înșiruit după dânsul, iar el îi aștepta și îi pălea cu bățul cel cioturos, cum îi venea mai bine, se mai ascundea prin șanțul de pe marginea drumului. Așa i-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rele: nu a mai fumat, nu a mai băut și nu a mai furat. Nu că nu ar mai fi fost în stare, că putere tot avea, lua sacul de o sută de kilograme subsuoară și pleca cu el la fugă. Cu Anica lui a avut doi băieți și patru fete. Toți copiii lui au zburat care încotro, că odată cu cooperativizarea agriculturii nu mai aveau la ce sta pe lângă casa părintească. Greutățile s-au ținut de el lanț. A avut probleme
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al ei și mai călca strâmb. Așa a rămas iarăși gravidă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mă cheme la muncă și să aibă Încredere În mine”, dar dacă este doar un vis... fă să nu mă mai trezesc niciodată. Am Îndurat multe.... Era așa de fericit, că nici pe la cârciumă nu a mai intrat, a dat fuga acasă să-i dea nevestei sale vestea cea mare. N-am să-l fac de rușine, gândea omul pedalând pe bicicletă, am să muncesc zi și noapte dacă trebuie, numai să-mi pot da copiii la școală, să nu rămână
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În cap...bombănea Andreea. Ia seama să nu te Înjure cineva...o atenționase mama. Abia scăpate de vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar acolo trebuia să aștepte, așa că începu să coboare scările în fugă, câte două deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar acolo trebuia să aștepte, așa că începu să coboare scările în fugă, câte două deodată. Neatenta, sări drept în brațele unui doctor care urcă pe jos un etaj. Își ceru scuze din mers și ajunse la parter. Ce să facă acum? În așteptarea mamei se duse în grădina spitalului, să se liniștească
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]