915 matches
-
lui Trish, după care mă scufund în apa parfumată și mă întind pe spate fericită. De vis. Am să stau aici până mă uită Dumnezeu. Închid ochii, lăsând apa să-mi scalde umerii și timpul să plutească pe lângă mine în fuioare lungi. Cred că am ațipit chiar, o vreme. În viața mea n-am petrecut atâta timp în baie. În cele din urmă deschid ochii, iau un prosop și ies din cadă. În momentul în care încep să mă șterg, iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o ia printre instalații industriale de toate dimensiunile, activitățile și tipurile, cu depozite sferice și cilindrice de combustibil, stații electrice, rețele de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se zvârcolea aerul ăla de parcă avea trup, sau vroia să prindă trup, se chinuia să iasă din aerul ăla cald un trup, vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tragedia care se întâmplase, nici nu mai era careva în jurul meu, doar fuiorul ăla ca un vârtej de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului (Facerea 2, 7). Mogâldețele erau luate în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din frunze, fuioarelor de vânt, direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Tehnoredactare: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Tu n-ar trebui să locuiești aici, ci într-o cu totul altă instituție. într-un spital de boli nervoase. Nu educația mea este uimitoare, am spus, ci memoria mea. Și des, tot mai des, învăluiți în plasa celor două fuioare de fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la cifre, putem încerca, poate nesiguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să mai zic și eu, să-mi treacă de necaz? ― Cum o fi ajuns tata acasă pe așa un viscol? Parcă vine Crăciunul, nu Paștele - a apreciat Dumitru într-o doară... Mergeau de ceva vreme. În cele din urmă, un fuior de zăpadă învăluită de vânt a adus zvon de fluier al unei locomotive. ― Suntem pe aproape de gară, Dumitre - a strigat Todiriță. ― Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
prin pânza subțire a cămășii cu care era îmbrăcat. Îi era frig și începu să se bată cu pal mele peste umeri, își fricționa pielea de pe corp ca să se încălzească. Valea de dedesubt era deja plină de ceață și acum fuioare pufoase începeau să dea pe dinafară. Stătea în cumpănă, neștiind ce să facă. Atunci auzi șoaptele. Păreau că vin de lângă el, de la câțiva pași. De data asta nu mai încăpea nici o urmă de îndoială, vocea era a fiului său Rândunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atâta timp cât mai este un păzitor în viață! Ușurat, Cristian apucă toiagul. Ca arsă cu un fier roșu, negura se retrase de lângă ei. Se aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negura care începu să se adune repede din toate părțile spre drum. Valuri de ceață vânătă se repezeau de sub copaci, aglutinând în fața lor. Sfera compactă pe care o văzuse la gura minei renăștea cu o viteză de necrezut. Când ultimul fuior se lipi de trupul mamă, mișcarea de învăluire la care asistase mai devreme începu din nou. Protuberanțe subțiri prinseră a înainta din două părți încercând să-l înconjoare. Sfera își mărea diametrul, în timp ce o concavitate eliptică lua naștere în mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce în urechi îi pătrundea o chemare îndepărtată. Era vocea Ilenei care îl striga din mijlocul găurii întunecate. Era singură și se afla în primejdie, plângând. Trebuia neapărat să alerge la ea să îi dea o mână de ajutor. Dintre fuioarele ce se încolăceau înăuntru îi vedea chipul descom pus de spaimă și lacrimile curgându-i pe obraji. Își scutură cu putere capul, smulgându-se cu greu din vraja ademenitoare. Făcu un pas împleticit spre Calistrat și cuprinse toiagul în palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de repede cum venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
oricât de frumoasă, oricât de blândă, oricât de iertătoare. nouă în al patrulea loc: ai prilej de mare bucurie, poți să râzi, să dansezi, din cerul tău cad floricele albe, pe care o adiere desprinsă din curcubeu le învârte în fuioare, în răsuciri uluitoare, poți să râzi, în jurul tău unduiesc perdele roz cu gust dulce, de zmeură, poți să dansezi, fluviul galben cântă pentru tine, din apă, pietre, frunze și peștișori de aur, cântă pentru tine. șase în al cincilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost -, le vărsa prin pâlnia de deasupra în cilindru, folosindu-se de lopată, apoi trecea la învârtitul manivelei, antrenând cilindrul. Toată strada se umplea de fuioare de fum albicios și de miros înțepător de bitum topit. Apoi, după un număr de rotații ale cilindrului, când asfaltul se considera că-i gata, un lucrător venea cu o roabă pe care o așeza sub jgheabul cuptorului, cilindrul rămânea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]