1,614 matches
-
iar implicațiile altor complici, va scoate la iveală delapidarea În grup organizat, cu consecințe zdrobitoare. Trecuse mai bine de trei luni de zile iar răspunsul dela Serviciul Pașapoarte nu mai venea, Tony Pavone intrând În panică. De multe ori Îi fulgerase În cap ideea să dispară agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
informațiilor ce vor veni cu privire la mișcările acelui stupid caraliu. Aceste materiale și manoperă, Tony Pavone urma să le suporte din situația lui gestionaro dar, nu-i părea rău. Se considera cu acest individ În relații de oarecare amiciție și, Îi fulgeră gândul să retracteze fuga lui peste graniță...! Aproape săptămânal, colonelul de securitate Gerard era invitat - uneori se invita singur - iar drept urmare a Șefului de Șantier care se Îmbăta primul, subiectul Întâlnirii era dat uitării, se consuma preparate culinare de deosebită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
păcură. În raza fieccărei trei - patru comunități se afla un „Complex Comercial” ce rivaliza cu Însăși aprovizionarea orașelor și unde Îți trebuia o săptămâna să vizitezi și să vezi tot ce era de văzut...! Căteva secunde lui Tony Pavone Îi fulgerase prin minte imaginea șoselelor românești, Înguste și pe o singură linie de circulație - dus Întors - În care tamponările mortale erau la ordinea zilei În timp ce gropile și asfaltul exfoliat contribuia În aceeași măsură la producerea accidentelor. Locuințele sărmanilor provinciali erau construite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să meargă Împreună, să nu mai piardă timpul Întorcându-se Înapoi. Dar se răsgândi, În favoarea fetei pentru a-i oferi câteva minute În plus de satisfacție sufletească. Mai făcu câțiva pași În direcția intrării În subteran și totuși se opri, fulgerat de o presimțire ce-i Întunecă rațiunea, privind În direcția Atenei, hotărât să-i facă semn să-l urmeze Însă cum fata nu-și deslipise ochii din vitrina auriferă, Înălță din umeri coborând scările intrării către stația metroului...! Nu cunoscând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întâmplat ceva...! Dar, ce putea să i se Întâmple...? Profund Îngrijorată, pârăsi vitrina auriferă și strecurându-se cu greu prin mulțimea de vizittori asiatici ce circulau În toate sensurile și direcțiile, Atena se opri câteva momente la intrarea În subteran, fulgerând rugătoare În adâncime privirea sperând să-l vada venind către ea zâmbind, hotărâtă să-l cicălească puțin...! Dar, auzind voci vorbite În toate limbile pământului, se decise să coboare. Ajungând pe mica platformă unde prietenul ei fusese atăcat, opservă În josul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici În zilele următoare și În mod sigur niciodată În libertate...! După aprecierea mea trecuse patru luni de zile, timp În care Încă nu știam ce se Întâmplă și nimeni nu mă Întreba ce-i cu mine acolo. Adeseori Îmi fulgera prin minte amenințarea din fața careului cu recruții “Plutonul de execuție” Însă nu Îmi era frică, fiind optimist. Dece să mă omoare...? În fond nu am fost adus cu patrula la unitate ci m-am Întors de bună voie după o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afacere de-a dreptul măruntă. Vedeai asemenea lucruri, și apoi altele, și apoi Încă altele. Și evident că domnul Sammler avusese nevoia lui de aceste priveliști, pentru care Își stăpânise tremurul din picioare sau dorința de a plânge care Îl fulgerase la vederea fețelor bandajate ale lunetiștilor. Fusese dus pe plajă de niște oameni. Se băgaseră În apă să se răcorească. Se dusese și el să stea În picioare acolo. Pe o bandă lată de-a lungul plajelor spuma amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
regele negru! Știa cât urăsc războiul dar și cât îmi plac caii sălbatici... Ploile Vorbim amândoi deodată, ne aprindem în plină zi și ardem ca niște torțe în luptă. Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat. Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare și-n barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi. Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și el din argint, ieșea În relief În mijloc. Era o literă puțin deformată, făcută din linii drepte și la prima vedere părea un fulger. Sau poate nici nu era un S, fusese un fulger de la bun Început. Dacă-i fulger, presupun că trebuie să aibă o oarecare legătură cu electricitatea, dar deocamdată n-aveam cum să verific. Nu puteam să Încep Însă prin a răsfoi cartea de telefon În căutarea unei firme care să Înceapă cu litera S și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care nu vor să-i plătească o altă facultate, că de asta s-a săturat. Stăteam amândoi la o masă într-un restaurant indian, aproape de Hyde Park. El și-a luat un curry hot și eu unul mild. Tuna și fulgera, încă de aseară: nu faceți mai nimic pentru mine. Mie îmi venea să mă ciupesc. Era după două săptămâni de Oxford, după preumblări prin Westminster Abbey. Complet nemulțumit de șansele lui. E de necrezut diferența de percepție între noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oricum, nu ne-am fi despărțit; mă gândesc la sfaturile dumneavoastră, la ambiguitatea existenței ei. Dumneavoastră vorbeați încorsetat de legile unei societăți, de judecățile și prejudecățile acesteia, căreia i-ați fost prizonier crezându-i-vă stăpân, în timp ce ochii ei erau fulgerați de o lumină suprafirească, din altă lume, pe care n-o cunoșteați nici dumneavoastră, nici eu. Ea era simplă ca natura din care crește iarba, salcâmii, castanii și plopii grădinii, ei înșiși substanță a naturii ca și fluviul care curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a încercat să critice U.R.S.S. Deoarece România nu participa la polemica publică și solicita să procedeze similar și partenerii săi, premierul chinez s-a abținut, dar în Albania, vizitată de el imediat după plecarea de la București, a tunat și fulgerat împotriva U.R.S.S. Viziunea noilor conducători sovietici și chinezi a dus cu timpul la depășirea divergențelor generate de diferendul ideologic, locul divergențelor fiind luat de relații normale, prietenești, de înțelegere și colaborare. IV. În vara anului 1965, împreună cu colegul meu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
creșteri, pe cărările din trestii, prin bolțile sălciilor. Fata zise domol: —De-acuma vine... Eu așezam frânele calului. Întrebai: —Ce strigă?... Ce zice? Nu zice nimic. Strigă așa. Trebuie să mă duc să iau peștele pentru mâncare... Ochii negri mă fulgerau numai câte o clipă, după aceea se plecau iute în jos. Umerii obrajilor, înainte albi, acuma se rumeniseră ca floarea mărului. Voiam să mai spun ceva. Întinsei iar brațul, dar ea se trase scurt îndărăt. —Vin mâne dimineață! rostii eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre negurile depărtării. VItc "VI" Dragostea mea a durat până cătră începutul toamnei. Veneam înainte de revărsarea zorilor pe Iezer, pe furiș ca un hoț, ocoleam pe departe satul, legam calul la marginea stufăriilor și, cu inima bătând, ca totdeauna, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori în îmbulzeala iarmarocului de la Roman. Înțelegerea primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din chimir. O clipă, zări pe Ion Băieșu încremenit, cu boii de funie; își simți brațul drept prins ca-n clește: bolnavul din car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strigă cineva. Îi cunosc. Cel lung a fost și la ocnă! Țiganii voiau să se năpustească peste mort, pe lângă răchită, spre huceagurile apropiate ale Moldovei. Dar din toate părțile deodată, scurt, izvorâră oamenii întinzând cu brațe tari toporâștele; coasele încovoiate fulgerară în lumină, se atinseră, se opriră cu sunete domoale, în jurul capetelor fugarilor. Ghemuiți unul în altul, țiganii încremeniseră ca niște stane de piatră între ascunzișuri. Își zbăteau piepturile în gâfâiri gemute și, cu capetele în piept, între fierurile împreunate, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
geamurile mici, se depărtară - și deodată, ca o mânie care ostenește, cu oftări de ușurare, se alinară adâncurile, și soarele străluci deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele-i albastre lucind; o mierlă începu o frântură de cântec răsunător, apoi tăcu deodată; și liniștea se întinse ca limpezimea unei ape. Femeia părea mâhnită ca totdeauna; și eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i tremurau buzele. Apoi izbucni, șuierându-și cuvintele: — Crezi c-are să te ieie!... Ai să rămâi cu copilul tău în sărăcie... Da! poate mi-i drag mie, ce nevoie ai?... Îi ies înainte în toată sara, ce nevoie ai?... O fulgera cu privirile, și i se adâncea dunga de umbră de deasupra nasului. Tudorița simți în toate mădularele o putere cumplită; se repezi; apoi căzu sfârșită la marginea patului. Haia se strecurase sprintenă pe ușă și fugea înfricoșată spre casă. Dintrodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moș Calistru își scutură pletele albe. Nu încă, grăi el, nu se schimbă. După cum scrie la gromovnic, în zilele acestea sunt legate vânturile și furtunile, până și-a cloci ouăle în stâncile mării paserea alchion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dulce tremurare... O clipă se ridică iar, și-ndată tăcu. Flăcăul se repezi îndărăt. După douăzeci de pași, auzi chiar pe coastă, aproape, o bătaie de pușcă. Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lupani. Ca să nu-i ia prea multă vamă din teritoriul lui, trebuie să le puie otravă. Cum or cădea doi sau trei din ei, ceilalți fug peste șapte munți. Mai departe, umblând cu aceeași luare-aminte, Culi Ursake a văzut jderul, fulgerând pe zăpadă. Și-a însemnat locul, fără să se oprească. Acum stătea neclintit lângă un trunchi, cu capul puțin aplecat și cu urechea întoarsă. Scurta îi era desfăcută la piept, carabina atârnată de umărul stâng, cu țeava înainte și stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Altul e badea Toma, om cărunt și cuviincios. Al treilea e Traian, băiat bun și buiac, fără griji și fără năcazuri. Poate face o glumă, neștiind că inima lui Culi, săraca lui inimă, e neagră ca tina. Cât i-au fulgerat prin minte aceste judecăți, paznicul s-a mișcat înainte cu un pas ușor și nesimțit. Carabina și-a lăsat-o la locul ei, pe umărul stâng; n-avea ce face cu carabina. Însă, cu mâna dreaptă, și-a tras din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care dăduse iama în trusa de machiaj a mamei. —Nita, mă poți ajuta? —Anna, sunt absolut îndrăgostită de acest gloss... Caut un bărbat. —Bun-venit la New York. (Nici măcar nu și-a ridicat privirea din oglindă.) Întâlnirile de opt minute. Ca întâlnirile fulger, doar puțin mai lente. Ți se acordă opt minute în loc de trei. E absolut minunat, am făcut patru lipeli ultima dată. —Nu orice bărbat. Lucrează aici. E destul de înalt... și... și... (Nu exista nici o cale de a evita asta, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
până să vină Jacqui să mă ia și nu eram nici pe departe gata. Habar n-aveam cu ce să încep măcar. Cu dinții, am hotărât. O să mă spăl pe dinți. Dar când am luat periuța de dinți, m-a fulgerat o durere cumplită în mână, în coaste și până în măduva oaselor, de parcă m-aș fi electrocutat. Încă mai aveam dureri asemănătoare celor date de artrită sau de reumatism, dar în ultimele zile li se alăturaseră aceste junghiuri ca șocurile electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]