15,687 matches
-
în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. Hai să trăim! — Să trăim, Florico, de ce să nu trăim? chițăi Ca terina mai de la marginea canapelei. — Fă, da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Flo rica, scurgând caisata din fundul paharului. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi, n-are niște slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu și făcu câțiva pași icnind. — Alelei, da’ urâtă-i bătrânețea asta... Reveni cu o farfurie cu mezel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la ce dracu’ le mai număr? Asta să îmi explici. Nu să te legi de mine că nu sunt în stare să-mi imaginez mai mult de patru oi! Iar psihologul ăla tembel nu are decât să-și bage în fund toate oile și să mă lase în pace. Ia stai! Mi-a venit o idee. Dar dacă, de pildă, mi-aș imagina că oile nu sunt ale mele... Dar tu, ce, ziceai că sunt ale tale? Da, eu așa mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca să nu-l ia somnul înainte de a reuși să-i găsească o rezolvare. Își bău cafeaua sprijinit în coate pe masa din bucătărie, poziție în care îl fură și somnul imediat ce sorbi ultima înghițitură țceva mai înecăcioasă, din cauza zațului de pe fundul ceștii). — Magneziu. — Magneziu? — Da. Magneziu. — Ăla al lui Mendeleev? — Ăla. — Ce-i cu el? — Cu Mendeleev? Nu, cu magneziul. — A, cu magneziul! Trebuie să iei magneziu. — Domn’ doctor, da’ de ce trebuie să iau eu magneziu? — Că n-ai. — De unde știți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
așa am apucat. Păi să nu ți facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și nițel dinapoiul de pe vinilinul maroniu - n-am mai pomenit așa om! A iubit-o el pe una, Miruna sau Mariana sau dracu’ s-o ieie, că n-am ținut niciodată minte, și aia nu l-a așteptat să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca un soare către tine, semn că te-a recunoscut și că nu mai e mult până ce îi vei intra în grații. Pleci lăsându-i toți banii, rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ar fi mers, ci din motive tainice și de aceea cu mult mai îngrijorătoare, nefiind pe înțelesul domnului Avram. Obișnuit cu tabietul blocului, a plecat destul de frustrat și înciudat la serviciu. La o privire mai atentă, era chiar supărat, deoarece fundul rotofei și doar pe jumătate ascuns de fusta scurtă al mamei lui Răducu îl binedispunea și îi umplea timpul petrecut în metrou cu imagini fierbinți și tulburătoare pe care oricum nu ar fi avut curajul să le povestească nimănui. De
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
raft tandemul Ilf și Petrov, deși, sau poate tocmai de aceea, nu reușea aproape niciodată să și dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui e fundul ăla sexi de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ogradă. Timpul cu care se lupta Gigi Pătrunjel era de data asta chiar îmbufnat și bătea din picior ca o adolescentă năzuroasă și isterizată de propria i pubertate. Și, ca un bonus de umilință, îl împinse cu un șut în fund direct în baie, de-l făcu pe Gigi Pătrunjel să geamă de durere. Îl puse să strângă în grabă așternuturile și i le aruncă ferm, cu un gest de hoașcă, direct în mașina de spălat. Gâfâind ușor, Gigi Pătrunjel nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu ea, că i-a fost amantă ani în șir, că a părăsit-o scârbit, lăsând-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată, și că de atunci îl sună zilnic să se împace. Dădu pe gât ce mai rămăsese pe fundul halbei și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
plictisit. Ce dracu i se păruse lui Manole că aia e o femeie de nu s-a mai pomenit? Era de o stupizenie rară, chiar rară, adică nici măcar stupizenia asta a ei nu era densă și, în plus, avea un fund cât o baniță. La naiba cu toate! Iar își pierduse ziua nefăcând nimic din cele ce-și propusese. De exemplu, până acum ar fi putut ști sigur ce program are tânăra de vizavi, ar fi putut deja să fie la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă! Și dă de dușcă paharul de la care redactorul șef se vede obligat să-și ia la revedere. Actorul pare departe, privit prin fundul gros de sticlă al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-o acorda acest bărbat, râzând la orice cuvânt al lui. Nu, nu putea fi el. Dar parfumul și vocea o tulburaseră prea mult reînviind amintiri ascunse adânc în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
știi încă cine este, doar reține-i numele, Spencer, repetă-l, Spencer... Spencer... Așa... așa! Nu, nu poți să-ți dorești asta.... Da, papá, vreau să fiu general! Și dacă te împușcă în război, fiul meu? insinuează dulce Marina din fundul visului său. Carrascal privește la soția sa și la fiul său, coboară capul și zice: Lasă-l!, lasă-l!, să-l lași... dar acest om... acest om.... Trebuie să mă comport cu energie!". Capitolul VI Filosoful insistă să i se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ieșind sau intrând în studiu, în ceea ce se întâmplă prin locuințele private ale profesorului, Apolodoro a văzut trecând, aproape plutind, fără a face zgomot, în penumbră, o nălucă de fecioară. Altă dată, a descoperit printr-o ușă întredeschisă, acolo în fund, lângă un balcon închis, învăluită într-o blândă lumină pe care perdelele o cerneau, un chip aplecat asupra lucrului de mână, ceva ca eternizat în ramă, și o mână ingenuă, ceva ca floarea acelui spațiu în penumbra domestică, violetă și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește acum mai puțin decât apa... greutatea specifică mai mică decât zero14; viu cântărea mai mult, deasupra de zero... apoi viața îngreunează... viața îngreunează
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pietre pre?ioase ?i atomii materiei celei mai deprimante se relev? a fi un adev?rât sistem astronomic. Triste?ei pe care o produce haosul Îi urmeaz? entuziasmul. Cristalul e un mesaj logic al geologiei[...]. Tot la cristal ?? pune lacul, fundul m?rii ?i al oceanului, marea Înghe?at?. Suprafa?a m?rii turburate de furtun? reprezint? pentru Eminescu lumea fenomenal? haotic?, fundul m?rii este paradisul pa?nic ?i feeric ". Cu sensul de „finit ce se dizolv? În infinit", nem
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o produce haosul Îi urmeaz? entuziasmul. Cristalul e un mesaj logic al geologiei[...]. Tot la cristal ?? pune lacul, fundul m?rii ?i al oceanului, marea Înghe?at?. Suprafa?a m?rii turburate de furtun? reprezint? pentru Eminescu lumea fenomenal? haotic?, fundul m?rii este paradisul pa?nic ?i feeric ". Cu sensul de „finit ce se dizolv? În infinit", nem?rginirea, infinitul Îmbrac? astfel, În opera eminescian?, ipostaze ?i sensuri multiple: „Despre cuvântul infinit, de altfel, nu ?ții bine ce denume?te
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor, stingerea, micro ?i macro-timpul, cosmogonia, apocalipsa. De?i ne poart? cu gândul la universul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
doar „blândul disc al lunii, st?pânitor de mare" Îl poate d?rui Întregului univers: „ Cu cat lumina-i dulce pe lume se m?re?te Cresc valurile m?rii ?i ??rmul negru cre?te ?i aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri. O insul? departe s-afost ivind din valuri; ??rea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, st?pânitor de mare ". Luna este Ins? nu numai un simbol al universului transfigurat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nu numai un simbol al universului transfigurat În chip magic Într-o feerie nocturn?, ci ?i imagine a ideii de cunoa?tere (că În „Scrisoarea I"). Lumină ei reveleaz? orizonturi necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o insul? departe s-a fost ivind din valuri", În care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de Filologie, ce naiba poți să ajungi cu filologia În buzunar? — Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat, i-a șuierat printre dinți. Se vede de la o poștă că salivezi să ajungi la un ziar, unde să lingi În fund până ți se tocește limba. Să nu-mi spui mie că m-am Îmbătat. — Bine, bine, dar fii și tu mai atentă la ce spui. Dacă te aude cineva?... Să mă audă, nu-mi pasă. M-am culcat cu băiatul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de capul lui, Îți pierzi timpul cu el. Mi-e scârbă de tine, Cristiane. — Haide, băi... Te invit la mare În vara asta. Mergem la căsuțe, la Neptun. — Ai bani, nu-i așa? Ai bani murdari. Bagă-ți-i În fund și du-te la mare cu cine vrei, nu cu mine. Eu nu sunt curva ta de vacanță. Pe cine ai mai nenorocit? — Dar nu am nenorocit pe nimeni, draga mea. Să scrii niște note despre cineva nu Înseamnă că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de slăbănog ce e, ca să arate și el că poate fi un armăsar adevărat, dacă țara i-o cere. Se Îndreptau agale către oraș, În dezordine, plouați cu toții de efort și de mascaradă, unii se amuzau dându-și șuturi În fund sau glumind cu vajnicul plutonier Morteci, care Își distribuia cu Îngâmfare rudimentele de Înțelepciune. Aveau de trecut printr-un lan de grâu care dădea șapte mii de kilograme la hectar, pe care Îl călcau În picioare cu seni nătate, și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iată dovada... Nu a avut timp să se gândească nici la cine a Întins mâna salvatoare, nici la durerea fierbinte care Îi cuprinsese glezna, căci se lovise amarnic de fierul balustradei, nici că Își pierduse un pantof, care pășea pe fundul apei acum, În locul lui. Cineva Îl ținea atârnat deasupra râului de câteva secunde bune, iar el horcăia, strangulat de cămașa din bumbac gros, saliva i se scurgea pe bărbie, Își mușcase limba, care i se umflase, aerul puturos, plin de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Așa te vreau, măi băiatule. Hai să bem un șpriț amândoi, ce p... mă-sii. Și cu mișcări tinerești, Înduioșătoare, a scos din frigider o sticlă și un sifon, a făcut două șprițuri, au ciocnit și au băut paharele până la fund, după care au suspinat de plăcere. Au râs complice unul la altul, apoi și-au mai făcut câte un șpriț, fără să remarce că Maria intrase În casă cu discreție și Îi privea fericită, neîndrăznind să se miște, nici să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]