5,270 matches
-
2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Oameni efemeri, copaci solitari prin veacuri... demult adormiți... Un gând pentru tine, de azi împletit c-un scrum de țigară din drum... Și drumul, și ploaia, și parcul răspund cu un imn funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]
-
16 decembrie 2013. "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S ... Citește mai
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Citește mai mult "Prin rețină vieții, văd umbrele morții,Irisul albastru se transforma-n lut,Se răresc fotonii din lumina sorții,Nașteri relative mor în absolut.Prin plămâni de cârpa aerul se stinge,Legile de astăzi mâine se-nvechesc,Clipă funerară încă nu m-atinge,Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc.Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă,Fug printre procese, judecat de timp,Negrul ruginit își mărește undă,Vreau ca odinioară doar un anotimp"A.S... XIV. EMPATIZÂND
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
și eu de această maladie, care s-ar chema bun simț, modestie, discreție... El te influența prin el însuși! • Era dominant? Fără îndoială. Eu îi spuneam: „Ești un vulcan, ești puternic...!” Sigur că domina - pozitiv. De altfel, și piatra lui funerară nu e o formă geometrică obișnuită, e o bucată de bazalt negru, cu forme neșlefuite, pe care scrie doar un cuvânt: ELRON. De jur împrejur cresc cactuși, pentru că asta-i plăcea. Am spus că era dominant-pozitiv. El se simțea împlinit
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
te-a dus de nas, și-ai rămas fandat, singur și cu ochii ficși pe ceas. Nu-i a ta și nici n-a fost, e a ei și nici a ei, nu-i a ceasului solar, orar, barbar și funerar. Ceasul ei nu-i milenar, ci stelar. Ceasul ei, ceasul vulgar, cu priviri oribile, folosește limbile, de bătrân neobosit, ca să joace tenis. Soarele și tenisu’, (îl) întărește pe... Nițu!!! Timpul n-are denis, n-are fenix, n-are nici xxx
CHESTIA CU PAC, MAC ŞI TAC! (DICTEU) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366981_a_368310]
-
a cărei față n-o puteai nicicum vedea, pentru că era acoperită cu o mască din piele de capră, iar pe cap purta o căciulă de astrahan. -------- *Îngroparea Călușului: Marți, după Rusalii, se celebra Moartea și Îngroparea Călușului, un adevărat ritual funerar executat după Apusul Soarelui. După aceea urma Fuga rituală-fiecare călușar fuge în altă direcție, ca apoi, când se întâlnește întâmplător cu alții, să nu pomenească nimic din tot ce s-a întâmplat(conform jurământului). Viața reintră în făgașul ei normal
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
de marochinărie, pe suprafața poroasă a căreia imprimă, prin gravare laser, chipul lui Iisus Hristos, al Maicii Domnului sau chipuri ale Arhanghelilor. De la gravura pe marmură și granit, la gravura pe lemn și piele Proprietar al unui atelier de monumente funerare, atelier pe care l-a deschis împreună cu un asociat în anul 2008, Cătălin Golea a trecut de câteva luni de la gravura pe marmură și granit, executată cu utilaje cu comandă computerizată, la gravura pe suport de lemn și, ulterior, pe
ICOANE PE PIELE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349565_a_350894]
-
adâncimea ramei. Icoane realizate de marii maeștri ai Renașterii, de pictori iconari renumiți Cătălin Golea, care a absolvit Facultatea de Științe Economice la Iași, spune că ideea icoanelor gravate pe piele a venit din necesitatea susținerii activității atelierului de monumente funerare, activitate care este mai redusă în lunile de iarnă. Așezat în fața computerului, Cătălin Golea selectează icoane realizate de marii maeștri ai Renașterii, de pictori iconari renumiți, stabilește dimensiunile imaginilor, le prelucrează grafic și le „comandă” apoi spre execuție mașinii de
ICOANE PE PIELE de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349565_a_350894]
-
am spus nimic, pe cuvânt...". Părea sincer. A trecut peste momentul dificil și nici nu l-a mai băgat în seamă. Când a ajuns la cimitir, i-a înmânat plata, plus un bacșiș. S-a îndreptat, aproape tremurând, către piatra funerară a mătușii scriitorului. Mai are atât de puțin... Încă puțin, și va fi liberă... Misterul va fi dezlegat. A căutat cu înfrigurare, a săpat prin jurul mormântului în neștire, a căutat chiar și printre florile și iarba de pe acesta, într-o
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
totul că la început”... „Vreau să fie totul că la început... Te iubesc”. Acest preț cumplit îl plătesc numai pentru că am vrut sa stiu atunci când nu trebuia. La fel ca Adam și Eva. Pe margine, doi bătrâni veniți la pietrele funerare ale rudelor stăteau și priveau, pornind, în același timp, o discuție: „Săracul... Mi-e milă de el. Stă de foarte mult timp aici”. „Dar la cine a venit?”. „Față aceea... țiganca care cântă din vioară. A iubit-o foarte mult
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
la Mircești, aducându-și aminte de Elena Negri- că a trebuit să sufere astfel înainte de a muri”. În noaptea de 21 spre 22 august, s-a stins din viață în vârstă de 69 de ani,plâns de toată națiunea, cu funerarii naționale. „Numele lui rămâne pentru totdeauna împletit cu al „Mioriței” și al „Horei Unirii” cu însăși inima de foc a ființei noastre naționale.( G.C. Nicolescu)” Urmașul lui, Eminescu a dus mai departe idealurile poetice ale maestrului și le-a ridicat
VASILE ALECSANDRI-„ACEL REGE-AL POEZIEI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349451_a_350780]
-
ce știe să se folosească de muzicalitate și variate tonuri de culoare. Una dintre culorile preferate de Bacovia, abordată și de Angela Monica Jucan în “Optimismul bacovian”, este negru. În poezia "Negru" se găsesc alăturate sicrie metalice, flori carbonizate, veșminte funerare. Nu numai lumea materială este simbolizată la Bacovia prin negru, ci și lumea sentimentelor. În acest decor învăluit în negru, tristul Amor are penele carbonizate. Și totuși, Angela Monica Jucan afirmă: „Bacovia își propune să scoată în evidență prin amplificare
O CARTE DESPRE INEDITUL POEZIEI LUI BACOVIA, SEMNATA ANGELA MONI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344455_a_345784]
-
leagă de Mânăstirea Cozia, cea cântată în poeme și balade, cea vizitată în tot timpul anului, cea fotografiată mai abitir decât orice obiectiv duhovnicesc celebru. Câteva referințe despre mormântul Voievodului Mircea cel Bătrân sau cel Mare și cele patru pietre funerare Faima Coziei se leagă de ctitorul său - Voievodul Mircea cel Bătrân, sau cel Mare. Într-adevăr, apelativul „cel Bătrân” nu are suport în realitate, dat fiind că domnitorul a murit la doar 60 de ani. Mai probabil ar fi ca
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
de pe atunci”. Dar vitregiile istoriei au făcut ca mormântul domnitorului să fie profanat în mai multe rânduri. Oricum, locul său de veci a fost inițial ca un sarcofag egiptean, lucru mai puțin obișnuit pentru tradiția locului, dar folosit la monumentele funerare medievale din Apus. A doua pisanie, al cărei text ni s-a păstrat, spune: „...Robul lui Dumnezeu și pentru stăpânirea Țării Românești și Moldoviei până la Herțeg și la sud către Bulgaria; multe războaie a bătut și tot ce a plănuit
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
castă militară, nu trebuia tulburat somnul de veci al unui mare luptător care a fost Mircea, nu trebuiau stricate osemintele acelui trup viguros odinioară, care s-a nevoit pe câmpurile de luptă ale Balcanilor, apărând Crucea și civilizația creștină. Piatra funerară a stat așa, distrusă, pe mormântul voievodului până în anul 1936, când a fost înlocuită cu alta, contestată însă ca dimensiuni și conținut al inscripției. În anul 1938, din inițiativa Comisiei Monumentelor Isto¬rice, s-a așezat o altă placă, pe
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
După doi ani (în 1938), piatra a fost schimbată, folosindu-se probabil la construcția scărilor dinspre miazăzi, care urcă la stăreție. La 15 mai 1938, din inițiativa Comisiei Monumentelor Istorice, pe mormântul marelui voievod Mircea s-a așezat actuala piatră funerară, adusă din Bulgaria. Pe această piatră se află următoarea inscripție: «Aici odihnesc rămășițele lui Mircea, Domnul Țării Românești, adormit în anul 1418». * Mănăstirea Cozia - între istorie, perenitate, prezență și actualitate Prin urmare, Domnitorul Mircea cel Bătrân și cel Mare a
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
După doi ani (în 1938), piatra a fost schimbată, folosindu-se probabil la construcția scărilor dinspre miazăzi, care urcă la stăreție. La 15 mai 1938, din inițiativa Comisiei Monumentelor Istorice, pe mormântul marelui voievod Mircea s-a așezat actuala piatră funerară, adusă din Bulgaria. Pe această piatră se află următoarea inscripție: «Aici odihnesc rămășițele lui Mircea, Domnul Țării Românești, adormit în anul 1418». * Prin urmare, Domnitorul Mircea cel Bătrân, luptător pentru credință, stăpânitor cu mare faimă, aliat cu suveranii vecini, a
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
adus pe scenă, actori într-o politică obscenă. Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară, ia cereți-vă puțintel, afară. Decât să vă trimită țara noastră , mai bine mergeți voi în mama voastră. Plecați de-aici, cu-o grabă funerară, și nu albanizați această țară. Băgați viteză, că vă trece anul și s-a scurtat și s-a-nvechit ciolanul. Și ce vă pot eu spune la plecare decât lozinca lui Fănuș cel mare : Nenorociților, se rupe șnurul, " La muncă
INDEMNUL MARELUI ADRIAN PAUNESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348128_a_349457]
-
în Marea Britanie, la Kent (deci pe o insulă), regina Maria mărturisea că Balcikul a fost întoarcerea la mare, la prima dragoste, pe care principesa Ileana a moștenit-o. După moartea arhitectului grădinilor de la Balcik, regina i-a așezat o piatră funerară pe care stă scris:” Lui Jules Janin, care a făcut ca visul meu să devină realitate în această grădină”.[1] - Mulțumim Ștefan. Poți să te angajezi ca ghid aici sau să organizezi grupuri care vor să vină la Balcik. Ai
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului vremuri de criză - „Colț de rai” vinde cruci și prosperă din plin liber la viață - mașina funerară întroienită cușme pe stradă - prin zăpada adâncă nici urmă de roți pasul încremenit - sub lumina stelelor ecoul tăcerii spital în beznă - haotic zbate vântul ramurile goale deodată cald - sub flori de nu-mă-uita mormântul iernii rondul înflorit cu lalele galbene - orinicul
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347571_a_348900]
-
iarna și primăvară. Tot în această zi se sărbătorea și înnoirea sezoniera a timpului: ultima zi a Babei Dochia care, conform tradiției, se transformă în stana de piatră și, prima zi a Moșilor care sunt prefăcuți în cenușă pe rugul funerar. Ce sunt măcinicii? Măcinicii sunt reprezentați de spiritele moșilor și strămoșilor care sunt celebrate în ziua de 9 martie, început de an agrar. Festivitatea populară, Ziua de Măcinici corespunde, că data calendaristica și, parțial, ca semnificație, cu sărbătorirea celor 40
MACINICII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347635_a_348964]
-
acela nu poate fi decât Florența. Nu voi enumera lungul șir de nume celebre care s-au născut sau s-au afirmat în Florența. În schimb, vreau să pomenesc (inclusiv în sensul creștin al cuvântului) pe cei care au monumente funerare în Basilica Santa Croce, după mine unul din cele mai celebre cimitire din lume: Michelangelo, Machiavelli, Dante, Galilei, Rossini, Ghiberti, Marconi, Fermi... În câteva orașe italiene, Florența, Sienna și Pisa (din păcate, la Sienna n-am ajuns), catedralele sunt compuse
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
Aș vrea, o clipă să retrăiesc, Copilăria mea. . . Miraju-acela nu-l mai găsesc, Oricât aș căuta. . . Ziua întreagă n-aveam răgaz, Nu conteneam, zburdând Și din nimicuri, eu făceam haz Și când eram, flămând. Ca într-o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951) I-am spus: ,,E �ECE” și n-am putut, Mai simt și-acum fiori ! . . . Poarta deschisă . . . Ca un
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
vii”, „O vremea” cu fragmente de vers...”de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci/ În
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
care mi-a fost alături peste 46 ani pentru ultima dată. Era nemișcată în sicriul îmbrăcat în acel material alb, semn al inocenței. Lume multă, coroane multe pe care ea Ana LEONTE nu le mai putea vedea. Am urmat convoiul funerar în autoturismul fiului nostru, fiindcă nu puteam merge pe jos cu bastoanele. La biserica cartierului nostru care este chiar în incinta cimitirului am asistat la slujba de înmormântare. Izbucneam fără să vreau în plâns și îmi înfundam plânsul în pumnii
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]