KorAP: Find »[drukola/base=funie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...87 >

2,159 matches

Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850

confesiuni necenzurate, dar și prin experiențe în lumi paralele, unde perspectiva asupra realului se modifică, se ambiguizează. În altă piesă, Funia sau Comedia supunerii (1997), este surprinsă drama celor care parcurg traseul frică - supunere, prezența fricii implicând supunerea și invers. Funia, departe de a da sentimentul trăiniciei, îngrădește libertatea de mișcare și de conștiință, întrucât e împletită sub formă de bici, căpăstru, leagăn, centură, pripon, ștreang și laț. Finalul piesei sugerează schimbarea acestor stări determinate de contradicția dintre înveșnicirea răului social

SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
a acelei „cârpe mizerabile de pe vremea burgheziei”, începe să aibă dubii în privința inițiativei sale, apoi devine confesiv, își dezvăluie candoarea și sfârșește prin a fi o victimă sentimentală. De remarcat este finețea răsucirii lente și subtile (tot ca pe o funie) a contrastului dintre cei doi, precum și transferul propus de această confruntare etică, în urma căreia se dovedește că și Bătrâna avea un caracter urât. În Lucruri și ființe (1987) un Bătrân, înconjurat de simulacre de ființe vii, crește, într-un decor

SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
ale romanului. Versurile de aici, împreună cu acelea din Lamentația fructelor (1994), impun un poet de vocație neoexpresionistă. SCRIERI: Jocul de dincolo de ploaie, Iași, 1985; Lucruri și ființe, București, 1987; Căderea - trei moduri de sinucidere, Iași, 1993; Lamentația fructelor, Bacău, 1994; Funia sau Comedia supunerii, pref. Vlad Sorianu, București, 1997; Ginere de import, București, 1997; Greșeala, postfață Mircea Ghițulescu, București, 1997; Jocuri (de unu, de doi...), Iași, 1998; Acorduri pentru urechi surde. Din însemnările unui naiv, Bacău, 1999; Pagini alese, pref. P.

SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
Silvestru, „Bătrâna și Hoțul”, TBR, 1987, 335; Ludmila Patlanjoglu, „Bătrâna și Hoțul”, RL, 1987, 8; Constantin Călin, Viorel Savin, ATN, 1988, 12; Victor Cubleșan, „Lamentația fructelor”, ST, 1995, 9; Ion Cazaban, Revenirea unui dramaturg, „Rampa”, 1997, 14 februarie; Gabriela Pentelescu, „Funia sau Comedia supunerii”, ST, 1998, 1; Ștefan Oprea, „Comedia supunerii”, DL, 1998, 29; Mircea Morariu, „Jocuri (de unu, de doi...)”, F, 1999, 7-8; Ghițulescu, Istoria, 371-378; Carmen Mihalache, Unora le place teatrul, Bacău, 2000, 29-42; Ioan Enache, Viorel Savin - 60

SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772

spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin analogia între destinul animalului și cel al lui Serafim Ponoară, dar și prin sugestia involuției de la zimbrul măreț, mit și simbol în stema țării, până la dobitocul târât de funie de ultimul prost nimerit pe pământul străbunilor. Parabolă literară în care V. exprimă ingenios probleme și adevăruri ale satului basarabean postbelic, romanul exploatează „gama întreagă a comicului: voioșia generală alternează cu intonația discretă a vocii autorului, solemnitatea verbului scade brusc

VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026

Camil Petrescu, „Idolul și Ion Anapoda”, „Argus”, 1934, 6 512; Șerban Cioculescu, „Sfânta mare nerușinare”, RFR, 1936, 3; Călinescu, Ulysse, 295-300; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 249-250, 373-374; Sebastian, Jurnal, 545-548; Munteano, Panorama, 239-240; Ivașcu, Confruntări, III, 42-43; Radu Boureanu, Funia de nisip, București, 1972, 311-317; Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 100-106; Mihail Sebastian, La moartea lui G. M. Zamfirescu, RFR, 1939, 11; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835, 837, Ist. lit. (1982), 920, 922-923; Ion Marin Sadoveanu, „Domnișoara Nastasia”, VAA

ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313

puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii mele se lungesc și se / subțiază se golesc de măduvă se umplu cu aer / iată mâna mea se preschimbă în aripă”), are har demiurgic („singur cuvântul le leagă / cu o funie străvezie le leagă / dacă l-aș rosti n-aș mai putea opri apele / vânturile și gurile oamenilor “) sau permite coborârea la origini („dacă zborul e prăbușirea păsării-n sine / atunci cuvântul e prăbușirea mea în sine”). Disciplinând cuvântul, S. alege

STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465

însemnele de lut ale acestuia, operațiune efectuată în prezența martorilor. Acesta este considerat primul protocol de securitate. După vreo 4.000 de ani, pe teritoriul actualului Peru, s-au realizat forme mai simple de păstrare a evidenței, prin intermediul nodurilor de pe funii sau sfori. La fel de bine, am putea spune că, în urmă cu șase mii de ani, oamenii au început să fie trași pe sfoară, chiar dacă ea se numea la peruvieni quippos. În mod firesc, trăgea pe sfoară cel ce avea „grija

Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237

o vedea drept „spiritualism” „adaptat la forme de viață”) - centru ordonator al imaginarului său. Poetul dovedește un adevărat har al sublimării vieții și al transfigurării ei printr-o melodicitate pură: „Dar noi am prins de talpă rădăcini, / Mâinile ni-s funii de lumini”. Peisajul păduros de acasă arată, în frânturi, îndrăgite icoane („Mestecenii visează încă sub coajă de lapte/ La frunze și la câmpurile coapte”, Anotimp), însă acestea nu reprezintă decât o fracție a plămadei divine ce se urzește din vocile

POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425

Pantofii. Colaborează la „România literară”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. În urma unor vizite în Finlanda (a creat o bibliotecă de carte românească în orașul Toijala), publică mai multe cărți consacrate culturii și civilizației finlandeze. În romanul Funia de nisip (1987) dezvoltă teme din viața satului, prezente anterior în câteva povestiri din Cântecul drumului, carte din care, la rândul lui, romanul Aniversarea (1990) reia temele citadine. Funia de nisip folosește ca metaforă, pentru situația țărănimii din România postbelică

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
publică mai multe cărți consacrate culturii și civilizației finlandeze. În romanul Funia de nisip (1987) dezvoltă teme din viața satului, prezente anterior în câteva povestiri din Cântecul drumului, carte din care, la rândul lui, romanul Aniversarea (1990) reia temele citadine. Funia de nisip folosește ca metaforă, pentru situația țărănimii din România postbelică, povestirea populară despre țara învinsă căreia puterea învingătoare îi pretinde să facă o funie de nisip, după ce îi ceruse, mai înainte, să-și omoare toți bătrânii. Când reprezentantul țării

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
din Cântecul drumului, carte din care, la rândul lui, romanul Aniversarea (1990) reia temele citadine. Funia de nisip folosește ca metaforă, pentru situația țărănimii din România postbelică, povestirea populară despre țara învinsă căreia puterea învingătoare îi pretinde să facă o funie de nisip, după ce îi ceruse, mai înainte, să-și omoare toți bătrânii. Când reprezentantul țării învinse solicită să i se dea un model de funie de nisip, învingătorul înțelege că „nu și-au omorât toți bătrânii”. Aniversarea exploatează tot o

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
România postbelică, povestirea populară despre țara învinsă căreia puterea învingătoare îi pretinde să facă o funie de nisip, după ce îi ceruse, mai înainte, să-și omoare toți bătrânii. Când reprezentantul țării învinse solicită să i se dea un model de funie de nisip, învingătorul înțelege că „nu și-au omorât toți bătrânii”. Aniversarea exploatează tot o metaforă, a ciocârliei închise într-o colivie de aur, care, deși are grăunțe din belșug, dorește să se elibereze și să-și caute singură hrana

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
de oameni normali, nesofisticați, demonstrând că atunci când există cunoaștere și înțelegere, obstacolele de orice fel sunt depășite. SCRIERI: Finlanda, București, 1976; Cântecul drumului, București, 1977; Ideea de progres cultural, Iași, 1981; Suomi, terra magica. Pe urmele eroilor „Kalevalei”, București, 1984; Funia de nisip, București, 1987; Aniversarea, Cluj-Napoca, 1990; Finlanda, la noi acasă, București, 1993; Ave, Maria, București, 2000. Repere bibliografice: Al. Tănase, Criteriile progresului cultural, RL, 1981, 34; Dem. Niculescu, Evocarea tradițiilor rurale, CNT, 1987, 16; Mihai Ungheanu, „Funia de nisip

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
București, 1984; Funia de nisip, București, 1987; Aniversarea, Cluj-Napoca, 1990; Finlanda, la noi acasă, București, 1993; Ave, Maria, București, 2000. Repere bibliografice: Al. Tănase, Criteriile progresului cultural, RL, 1981, 34; Dem. Niculescu, Evocarea tradițiilor rurale, CNT, 1987, 16; Mihai Ungheanu, „Funia de nisip”, LCF, 1987, 18; Laurențiu Ulici, „Funia de nisip”, RL, 1987, 27; I.P. Haneș, „Aniversarea” - un roman vizionar, „Evenimentul”, 1990, 23; Victor Bârlădeanu, O premieră în biblioteca românească: „Ave, Maria” de George Radu, „Ultima oră” (Tel Aviv), 2000, 1772

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
Cluj-Napoca, 1990; Finlanda, la noi acasă, București, 1993; Ave, Maria, București, 2000. Repere bibliografice: Al. Tănase, Criteriile progresului cultural, RL, 1981, 34; Dem. Niculescu, Evocarea tradițiilor rurale, CNT, 1987, 16; Mihai Ungheanu, „Funia de nisip”, LCF, 1987, 18; Laurențiu Ulici, „Funia de nisip”, RL, 1987, 27; I.P. Haneș, „Aniversarea” - un roman vizionar, „Evenimentul”, 1990, 23; Victor Bârlădeanu, O premieră în biblioteca românească: „Ave, Maria” de George Radu, „Ultima oră” (Tel Aviv), 2000, 1772. Șt.C.

RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

Queequeg îa doua ramă din față) datoria mea - de care mă achitam cu plăcere - era să-l ajut în vreme ce sălbaticul se lupta din greu cu spinarea balenei moarte. Ați văzut desigur un flașnetar italian, care ține o maimuță de o funie lungă. La fel îl țineam eu pe Queequeg, de pe bordul înclinat al corabiei, cu o „saulă de maimuță“, cum i se spune în limbaj nautic saulă prinsă, de un puternic cordon de pînză legat la brîul sălbaticului. Era o treabă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
elementele. Luați aminte acum: împingîndu-și fără greș zidul orb și inexpugnabil, sub care se ascunde acea substanță elastică în cel mai înalt grad, cașalotul înoată înapoia lui ca un adevărat munte viu, care nu poate fi măsurat altfel decît cu funia folosită la măsurarea stivelor de lemne și care ascultă de o singură voință, întocmai cum ascultă și o insectă, fie ea cît de minusculă. De aceea, cînd vă voi vorbi în amănunt de toate formele speciale de manifestare a puterii

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
te cred, cîrmaciule! Aș avea astfel două chezășii - că o voi omorî pe Moby Dick și că voi supraviețui. Ă Iată și o a treia chezășie, bătrîne, zise FedaIlah, ai cărui ochi scăpărară în întuneric aidoma unor licurici. Doar de funie poți muri! Ă Vrei să spui, de ștreang!... Așadar sînt nemuritor, pe mare ca și pe uscat! exclamă Ahab rîzînd batjocoritor. Nemuritor pe mare ca și pe uscat! Amîndoi amuțiră apoi. Zorile cenușii răsăriră iar oamenii adormiți se sculară din

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368

din Răsărit/ Reazim ne-a venit Pașnice popoare/Din Soare-Răsare Inima ne-au dat/Pentru nou veleat Să ne facem viața/Cum Îi dimineața Traiul să-l trăim/ Nu În țintirim Care-i pentru voi/ Dacă vreți război Ani na-vi-s-ar/Funia-n stejar!». (Ben CORLACIU. - Doină) Radu Boureanu ( În Sângele popoarelor), Aurel Baranga (În Vocea Americii), Veronica Porumbacu, Adrian Rogoz, George Dan, A.E. Baconsky și foarte mulți alții au aflat un izvor fertil de inspirație În lupta lagărului antiimperialist și

Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443

Țurcanu: lovit de palma puternică a acestuia, a căzut sub fereastră și și-a spart timpanul. Măgirescu a fost apoi dezbrăcat, i s-au îndesat în gură obielele murdare, i s-au legat mâinile și picioarele la spate cu o funie, fiind lovit la cap, la față, pe spate, în coaste, plex și la tălpi. De fiecare dată când leșina era trezit cu apă. Țurcanu a jucat încălțat pe trupul lui, iar după câteva ore de torturi a izbucnit: „Cât Dumnezeul

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
stat la Ministerul Sănătății în cadrul guvernului Ion Gigurtu (iulie-septembrie 1940). La Canal a fost supus torturilor fizice și morale, după cum au povestit mai mulți martori. Unii dintre studenții agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia, banditule? ș...ț Este pentru tine, porcule. Nu meriți altceva, după nenorocirile

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
agresori de la brigada 13 l-au șicanat permanent. Odată au agățat o funie într-un loc pe unde trecea Simionescu, care s-a făcut inițial că nu o vede; au pornit de aici reproșurile: Ce, te faci că nu vezi funia, banditule? ș...ț Este pentru tine, porcule. Nu meriți altceva, după nenorocirile pe care le-ai adus poporului român în 25 de ani de beznă. ș...ț De ce nu-ți bagi gâtul în lanț, dacă ești om de onoare? Atunci

Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640

gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele,/ Scândurile Între ele./ Năzdrăvanul și golanul/ Îl Înfipse cu ciocanul.// Zice unul: - «Dragul meu,/ Așa cui făceam și eu,/ Poate chiar mai dichisit,/ Însă, vezi, nu m-am gândit»” (Arghezi, II, 1980, pp. 50-51). Desigur, s-ar putea

Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad (2008) [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
Corola-publishinghouse/Science/262_a_498

animale și păsări înaintea cutremurului din 10 noiembrie 1940 aflăm și din ziarul Universul din 12 februarie 1940: “Vitele au presimțit în această noapte de pomină cutremurul. Erau neliniștite, mugeau în grajduri și băteau cu picioarele podelele, căutând să rupă funiile cu care erau legate și să fugă afară, pe câmp”. În lucrarea Cutremurele de pământ și animalele, publicată la Sibiu în 1941, cercetătorul științific Vasile Stanciu aducea noi și interesante argumente despre “prevestitorii cutremurului din 10 noiembrie 1940”, informații culese

SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI (2013) [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]