KorAP: Find »[drukola/base=furie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...356 >

8,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Fericit de izbîndă, șoferul își revine din încordarea ce l-a cuprins, mîngîie volanul, apoi se preocupă de lumini, să vadă înainte. Valurile se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
priceapă ce li se răspunde. Aceeași întrebare se repetă la nesfîrșit: cînd plecăm? Dispecerii de peron și șoferii încearcă din răsputeri să facă față asalturilor, de cele mai multe ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cap gluga, oprindu-se lîngă ușă să-l aștepte pe șofer, care ia lampa de control, trăgîndu-i cordonul afară din lăcașul de la bord. Coboară amîndoi în întuneric, cu lampa aprinsă și încep să cotrobăiască în burta mașinii, la portbagaj. Cînd furia viscolului dă semne de oboseală, de afară, din spate, se aud zgomote metalice. Întins lîngă roată, Lazăr îmbină lanțurile, după ce a îmbrăcat în armătura de zale una din cele două roți duble. A înțeles, după cum se căznea să dea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de aur! Dornic s-o isprăvească mai repede, gîndind că mai poate prinde vreo cursă întîrziată, care să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de braț pe Muraru și ies împreună pe ușile mari, izbiți înapoi doi pași de furia viscolului, imediat ce coboară treptele de marmură ale hotelului. Acolo! arată Muraru cu degetul și o pornesc împreună, de braț, prin zăpada care, pe alocuri, trece cu mult de genunchi, înfruntînd amîndoi cu greu viscolul, mai mult tîrîndu-se spre blocul indicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bună!... Mă tem că lucrurile se precipită; el a fost adus acasă de cel cu revista... A adormit, dar era furios... Cred că i-a spus... Nu puteai aștepta pînă mîine? se aude vocea lui Săteanu în telefon. Dacă, în furia lui, vrînd să se răzbune, mă duce la circă, să fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochi paharul. Bea-l discret, să nu fii văzută. Cînd termini de șters paharele, vii la bucătărie. Avem și acolo niște vase. Ultimele lemne trosnesc în sobă, de parcă s-ar lua la întrecere cu viscolul de afară, care zgîlțîie în furie ferestrele dinspre șosea. Așezat lîngă sobă, ca un copil, Dorin plînge în pumni, murmurînd o dojană: Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deranjeze. Fără apropo-uri, știi! Tot îmi dai atîta peste nas. Mai bine... Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mereu în prima linie. Mă duc să-l caut pe Cornea! se înfurie Vlad. Ăsta o face pe corectul și are o gură!... Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța în care și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții: ori e morocănos și nu afli a vorbă de la el, ori e zeflemitor și-și ia subalternii peste picior. Povestea cu sudorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căldură lucrăm, noroc de cîte o întroienire... Stanciu tocmai a ajuns în birou și discută la telefon cu altă secție, care-i solicită o echipă de muncitori pentru deblocarea unor cisterne cu materie primă. La vederea lui Cornea, roșu de furie, cu sudorul după el, termină urgent convorbirea. Vreau să știu ce-i cu el! spune Cornea. Vasul îmi stă necăptușit, iar tovarășul Vlad mă ia în focuri, la prima oră, acuzîndu-mă că-l las să lucreze în oraș. Zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de gîndire. Cînd va fi cazul să pleci în oraș, te anunț eu. Față de Cornea o ții înainte cu Zona Întîi, clar? Sudorul încuviințează printr-o mișcare a capului, se înclină și iese. În urma lui, Stanciu are o explozie de furie, vărsînd asupra pereților potopul de sfinți și arhangheli, așa cum a mai făcut și anul trecut în primăvară, cînd a trebuit să-și pună subalternii să întocmească un proiect de absolvire pentru cineva din afara uzinei. Pleacă furios către director, gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de aseară, din barul-pivniță, ori pivnița-bar, a cărei amintire, de la jocul de lumini, gesturile largi ale lui Săteanu, batjocura Mariei, pînă la imaginea interiorului sofisticat și-a gîndului că toată instalația e făcută de sudorul uzinei, pe de pomană, mărește furia lui Mihai, învecinînd-o cu ura, poate chiar și pentru vînătăile cu care a ieșit de două-trei ori în drum. Singurul cîștig este discuția despre femeia aceea superbă, Camelia Prisecan; are dreptate nea Toader, trebuie s-o caute, să-i facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să-și petreacă dimineața liberă după pofta inimii. Ai să întîrzii la raportul de gardă spune, scoțînd capul pe ușa băii. Radu învîrte mereu între degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul, simțindu-și agățat de colțul unui geamantan ciorapul stîng, frîntă din cauza oboselii și a romului, simte cum începe să tremure iarăși de furie și nu-și dorește decît să ajungă acasă, unde, fără să spună un cuvînt măcar, va scoate bani de pe cec, atît cît să-i ajungă pentru a depune taxa de divorț, după care va pleca la mama ei, să stea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Amintește-ți că nu eu te-am reținut să pleci înaintea ei cu mașina... Și să mai știi, dacă n-ai priceput de la nevastă-ta, că există anumite intimități de care, ca bărbat, nu trebuie să te legi nici la furie măcar... Cît privește părerea ta că "la întins pe pat, de dragul amorului" sîntem bune toate, vreau să completez că unora ne-ar plăcea să avem și copii, dar pe care să-i creștem în doi, soț și soție, nu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
drept, n-o mai pot trimite la mănăstire, ca Hamlet, să nu mai facă monștri din bărbați, dar nici nu mai visez fluturași. Te rog să mă scuzi! strînge Lazăr din umeri. Am făcut o glumă sperînd să-ți abat furia... Matematicianul se uită lung în ochii lui, apoi, neslăbindu-l, clătină din cap: Am înțeles un lucru, ori, măcar, o latură a unei situații: cînd constați că te-ai ratat ca soț, îți rămîne să te realizezi ca tată. Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă, necunoscînd locurile, n-or fi rămas înăuntru, la căldură, ca, pînă la urmă, mulți dintre ei să ajungă la spital. Plecînd cu mașina înaintea ei, aș fi fost acasă de ieri, pe la prînz..." Și din nou alt val de furie pune stăpînire pe Radu, înzecindu-i puterile, făcîndu-l să-și grăbească brațele, stabilind un ritm de mers, așa cum numai pe vremea studenției mai putea face cînd participa la cursele de fond. Și mereu aceeași ciudă împotriva Paulei, de prezența căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni Pămîntul și acționăm ca atare. Profesorul ridică iarăși privirea, devenind roșu de furie: Nu-i vina mea că Maria m-a pus în fața faptului împlinit! Crezi că ei i-a fost ușor? Altfel n-ar fi terminat Medicina... Dar să lăsăm asta face ea un gest de liniștire. Orice efort în plus o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Deci, o aude pe femeie vorbind așa locuiești... Interesant! Doina a fost vreodată pe aici? Da murmură Mihai. Și ce-a zis? Privirea lui Mihai s-a aruncat din nou spre oglindă, unde se văd doi ochi în care crește furia, pe măsură ce sîngele părăsește obrajii. Acest "interesant" al Mariei Săteanu i se pare lui Mihai o ironie de prost gust. A spus "bun găsit!" la venire și "la revedere!" cînd a plecat răspunde el calm, dar ironic. Și între? întreabă femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
propria-i fiică... Ia te rog mîna de pe mine! tremură Maria furioasă. În fața tonului aspru, Mihai, dezumflat, se retrage. Ai impresia că am venit la tine ca să... să... să fiu ținta gesturilor tale vulgare?! Surîsul lui Mihai, calm, senin, înmoaie furia femeii: Gesturile, judecate în context, n-au fost vulgare, doamnă. Vulgare pot fi intenția cu care sînt făcute și modul de receptare a lor. Mintea noastră vulgarizează gesturile din jocul dragostei; ele, în sine, nu au nimic vulgar, ba dimpotrivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă, că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bărbat care, în ultimii douăzeci de ani, a încercat să mă murdărească cu labele lui... Ai văzut foarte bine, cînd ai intrat, că mă ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem spune Mihai calm, hotărît să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-o asigure că n-o mai caută pe Doina, apoi să se culce, să fie odihnit deseară, la vizionare. Iar dacă cineva adaugă el malițios, fără să se poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]