1,365 matches
-
L-am scos pe Bloch în premieră mondială, la Bacău! Cu muzică hasidică originală! Se mai schimbă mentalitățile, nu?!... 1980. Sînt la-nceput de carieră regizorală. Montez abia al patrulea spectacol (după mai multe, ca scenograf). Pun la Sibiu Noaptea furtunoasă. La premieră vine și o regizoare colaboratoare, Nicoleta Toia, și se vede clar că e împotriva montării; sau, doar împotriva mea. Era o femeie nefericită și, de aceea, rea. În toamnă, plec la Botoșani la un festival de restituiri repertoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
marele nostru interpret al lui Vlaicu și Richard, ieșind din scenă pentru a se injecta cu morfină și mort imediat după terminarea reprezentației, Teofil Vîlcu dispărut înainte de vreme, orb, Florica Demion interpreta Ziței (din filmul lui Jean Georgescu O Noapte furtunoasă) otrăvită cu ciuperci, Vasile Nițulescu pierzîndu-și vocea în plină forță creatoare, George Calboreanu, cel mai mare Ștefan cel Mare, stingîndu-se în uitare la azilul de bătrîni, Tudorel Popa, Paganelul copilăriei noastre, aruncîndu-se pe fereastră în urma unei crize alcoolice (ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o mare enigmă. Într-un alt plan se desfășoară competiția pentru moștenirea lui Costache Giurgiuveanu, unchiul lui Sima Felix. Personajele reprezintă tipuri. Bietul Ioanide pleacă de la mitul folcloric al meșterului Manole și vrea să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Ioanide e un arhitect care vrea să facă proiecte imposibil de realizat într-o lume mercantilă. El a construit un monument original, o bazilică, având cupolă de sticlă, replică la proiectul rivalului său care proiectase "catedrala neamului". Manole a jertfit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor realist și moralizator, un mare creator de oameni și de viață, cu spirit de observație necruțător (O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea). În orice epocă întâlnim personaje caragialiene, care se caracterizează prin vicii, ridicol, prostie. Pentru a ilustra moravurile societății, dramaturgul utilizează satira și sarcasmul, creionează tipuri umane, tipologii, a vrut să contribuie la îndreptarea moravurilor sociale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
față cu reacțiunea). În orice epocă întâlnim personaje caragialiene, care se caracterizează prin vicii, ridicol, prostie. Pentru a ilustra moravurile societății, dramaturgul utilizează satira și sarcasmul, creionează tipuri umane, tipologii, a vrut să contribuie la îndreptarea moravurilor sociale. O noapte furtunoasă este o comedie a moravurilor de mahala, care aduce în scenă aspecte sociale și psihologice ale oamenilor de la periferia societății. O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale. Caragiale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ridicole, vicii și moravuri, sancționate prin râs. Comicul ilustrează contrastul dintre esență și aparență, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și realitate. Caragiale se remarcă prin arta compoziției, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura română (O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului). Caracterizarea lui Ghiță Pristanda Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este un simplu instrument în mâna autorităților. Umil, își asumă conștient un anume servilism, în timp ce trage sforile în afacerile sale ilicite
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul principal. Cherestegiu și căpitan în garda civică, acesta are un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
clasice sunt importante în operă. Un aspect semnificativ este faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu intră în discuție Conul Leonida, farsă într-un act. Dar încurcăturile se leagă și se dezleagă într-o singură noapte furtunoasă, așa cum întâmplările se concentrează în preajma alegerilor din Scrisoarea pierdută. De tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
întâmplările se concentrează în preajma alegerilor din Scrisoarea pierdută. De tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
deja o operă rotunjită, de observare nemiloasă a burgheziei de la noi. Caracterul operei este negativ. Teatrul lui Caragiale implică o judecată defavorabilă a societății. 1.3. Activitatea de dramaturg Cariera de dramaturg a lui Caragiale începe cu piesa O noapte furtunoasă sau Numărul 9, care este citită în 1878 înaintea banchetului Junimii. Piesa este pusă în scenă la Teatrul Național în ianuarie 1879. Faima crescândă de dramaturg nu îl pune deloc pe Caragiale la adăpost de greutățile financiare. Ca și Eminescu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caragiale este un moralist, un scriitor preocupat de om, de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un original, mica burghezie îl vede ca un defăimător al ei. Născută spontan, prin imitare și adaptare bruscă, ea este reticentă la spiritul critic
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
întreaga țară, celelalte comedii își iau personajele din lumea măruntă a Bucureștilor de acum aproape o sută cincizeci de ani. Caragiale prezintă, încă din prima comedie, aspirația personajelor către un nivel superior de viață. Dintre cele două eroine ale Nopții furtunoase, știm numai despre Zița, cea tânără, că a urmat pensionul. În limbajul ei, dar și al celorlalte personaje, franțuzismele deformate, evident, se învecinează cu expresiile mahalalei. Interjecțiile „tu“, „fă“ sunt înlocuite de franțuzismele „madamo“, „mersi“, „musiu“, „mă musiu“, „musiu neică
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
desăvârșită printr-o lungă sârguință. Caragiale dezvoltă această sârguință fără încetare, făcând din artă principalul conținut etic al vieții sale; el este un „meșter“, care sub aparențele ușurinței ne lasă să întrevedem legea severă a artei sale. 2. O noapte furtunoasă - cea dintâi comedie politică 2.1. Dumitrache Titircă - „exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal“ Începem opera dramaturgică a lui Caragiale cu prima sa comedie, O noapte furtunoasă sau Numărul 9, pentru că ea reprezintă momentul de primă afirmare a scriitorului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ne lasă să întrevedem legea severă a artei sale. 2. O noapte furtunoasă - cea dintâi comedie politică 2.1. Dumitrache Titircă - „exponent al unui fel de pre-capitalism patriarhal“ Începem opera dramaturgică a lui Caragiale cu prima sa comedie, O noapte furtunoasă sau Numărul 9, pentru că ea reprezintă momentul de primă afirmare a scriitorului cu o operă cu adevărat originală. Această piesă de debut a dramaturgului, citită la 12 noiembrie 1878, este o afirmare îndrăzneață, atât din punct de vedere al tehnicii
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Această piesă de debut a dramaturgului, citită la 12 noiembrie 1878, este o afirmare îndrăzneață, atât din punct de vedere al tehnicii dramatice, cât și din punct de vedere al stăpânirii limbii. Așa cum am precizat în capitolul precedent, O noapte furtunoasă nu este primită bine de burghezie, care alcătuia majoritatea publicului și care se simțea jignită de imaginea pe care i-o conturase autorul. Astfel se explică și modificările pe care Ion Ghica, pe atunci directorul Teatrului Național, le aduce piesei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o conturase autorul. Astfel se explică și modificările pe care Ion Ghica, pe atunci directorul Teatrului Național, le aduce piesei fără a-l anunța pe Caragiale, ceea ce duce la un conflict între cei doi și la retragerea piesei. O noapte furtunoasă are o primă versiune la premieră, care însă nu s-a păstrat, o a doua, prin schimbările făcute de Ion Ghica și care de asemenea nu s-a păstrat, a treia, din „Convorbiri literare“, împărțită ca și cele dintâi în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de Ion Ghica și care de asemenea nu s-a păstrat, a treia, din „Convorbiri literare“, împărțită ca și cele dintâi în patru tablouri, și în sfârșit textul în două acte, invariabil în edițiile succesive ale teatrului său. O noapte furtunoasă aduce pentru prima dată pe scenă burghezi „onorabili“, prezentați în ipostaze comice și dur criticate. Până atunci, comedia românească a așezat în primplan figuri de boieri învechiți, boiernași ridicoli și țărani. În prima lui piesă, Caragiale se oprește asupra burgheziei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ipostaze comice și dur criticate. Până atunci, comedia românească a așezat în primplan figuri de boieri învechiți, boiernași ridicoli și țărani. În prima lui piesă, Caragiale se oprește asupra burgheziei liberale la trei decenii după revoluția din 1848. O noapte furtunoasă râde de burghezie, de moravurile ei ipocrite și ridicole, înlătură vălul fals de respectabilitate și moralitate și intră în esența vieții burgheze. Un negustor, soția și slugile lui, un șef al poliției, un ziarist de viitor, o tânără doritoare de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este încrederea totală pe care Jupân Dumitrache o are în omul său de casă. Logica personajului nu este determinată de logica psihologiei lui, ci de logica limbajului prin care acesta este construit. Alternarea realității și a ficțiunii în O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care vede și înțelege lucrurile în totalitatea lor este Veta. Dacă Veta reprezintă polul realismului, Jupân Dumitrache este, așa cum am mai spus, polul ficțiunii, al iluziei. Pentru a realiza comunicarea între acești doi poli, absolut necesară
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
4. Ritualul lecturii ziarului Ne oprim în cele ce urmează asupra celebrei scene a lecturii ziarului deoarece această „ceremonie“ reprezintă o adevărată obsesie a textului în literatura lui Caragiale. Din felul în care este prezentată scena ziarului în O noapte furtunoasă, este clar că întreaga literatură a autorului - dar în special această comedie - este bântuită de magia hârtiei tipărite. Lectura în doi a ziarului este un ritual zilnic, așteptat cu nerăbdare. Înainte de a da semnalul de începere a lecturii, Jupân Dumitrache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cazul lui Jupân Dumitrache -, fantazistă - în cel al lui Rică Venturiano (autorul articolului) - a noțiunilor și ideilor din sfera politicii, când totul se făcea fără discernământ, clarificare sau sistematizare. Pasiunea pentru politică este deci firul conducător al piesei O noapte furtunoasă, dar și al celorlalte două principale comedii ale marelui dramaturg: Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută (citate în ordine cronologică). Ce este Jupân Dumitrache dacă nu un ambițios, al cărui zel în garda civică ascunde de fapt
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ce i s-a întâmplat afară (actul II, scena VIII). În cazul relatării-monolog a lui Rică Venturiano se pot observa elementele și dimensiunile coerente ale unei anumite construcții unitare. Astfel, reținem caracterizările pe care însuși Venturiano le pronunță: o noapte furtunoasă, care a dat titlul piesei, oribilă tragedie, la care se adaugă sintagma ce de peripețiuni. Cea dintâi formulare face referire la un fenomen natural, furtuna; cel din urmă semnalează bogăția întâmplărilor. În fine, cea din mijloc rostește esențialul, denumirea unei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Albatros, București, 2003, p. 174). Rică este un diminutiv de la Andrei. Cel puțin așa reiese dintr-o schiță făcută de Caragiale la Berlin, când după 20-25 de ani decide să urmărească mai departe, în devenirea lor, personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Piesa avea să se numească Titircă, Sotirescu & C ie. Titircă este Jupân Dumitrache, zis „Titircă Inimă-Rea“. Sotirescu este Chiriac; în vechea comedie îi lipsește numele de familie. Într-o altă listă de personaje, poate cea mai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]