1,923 matches
-
un balon.) 3. Femeile nu se împreunează niciodată cu bărbații. Ele poartă în pântece o celulă. Când ating vârsta potrivită, vor să nască. Atunci dau drumul la treptele nașterii. Ele sânt acestea: din celulă iese un purice. Din purice, un gândac. Din gândac, o broscuță. Din broscuță, un șoarece. Din șoarece, un arici. Din arici, un iepure. Din iepure, o pisică. Din pisică, un câine. Din câine, o maimuță. Din maimuță, un om. Femeile se pot opri la orice treaptă. Unele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
3. Femeile nu se împreunează niciodată cu bărbații. Ele poartă în pântece o celulă. Când ating vârsta potrivită, vor să nască. Atunci dau drumul la treptele nașterii. Ele sânt acestea: din celulă iese un purice. Din purice, un gândac. Din gândac, o broscuță. Din broscuță, un șoarece. Din șoarece, un arici. Din arici, un iepure. Din iepure, o pisică. Din pisică, un câine. Din câine, o maimuță. Din maimuță, un om. Femeile se pot opri la orice treaptă. Unele femei nasc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o cărămidă roșie, cărnoasă, ajungem într-un loc rotund. Acolo, în mijloc, se află o celulă, căci ne aflăm în pântecul unei mame. Intrăm în celulă și, pe măsură ce se desfășoară treptele nașterii, privim prin ochii tuturor ființelor, ai puricelului, ai gândacului, ai broscuței, ai șoarecelui, ai ariciului, ai iepurelui, ai pisicii, ai câinelui, ai maimuței, ai omului, iar cu puțin noroc ajungem să privim prin ochii ființelor minunate care urmează după om. Un mort vă privește prin ochii mei. 7. (De
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apoi cu fața spre mine ca s-o admir. Pe sânul ei stâng, pe care îl acoperea în întregime, fluturele începuse să bată ușor din aripi și să se împingă cu picioarele în tricoul ei, ca să se desprindă din ac. Gândacii uriași, de forma semințelor, dar grei de un sfert de kilogram, cu tot felul de coarne și mandibule, nu prea ne-au interesat, în schimb ne-am desprins cu greu de marea vitrină unde, în toată monstruozitatea lor, zăceau, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit la subsol, unde era o viermuiala înspăimîntătoare. Aerul era înțesat de fluturi multicolori, lăcuste, cicade, cărăbuși, lilieci, câini zburători. Un pește zburător evadase din borcanul său și săgeta sala izbindu-se de un perete. Gândacii uriași, coropișnițele, păianjenii și scorpionii mișunau pe podea, alcătuind un covor viu de oroare. La fiecare pas striveam cu zecile. Viermii se târau la un loc cu cobrele, pitonul începuse să-și desfacă inelele de pe trunchiul lui de copac, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie de lemn de sub care ies gândaci mititei de bucătărie, cam asta vezi pe coridoare, la capătul șirurilor lungi de uși numerotate, pe care ți le închipui neobișnuit de subțiri. Bloc de garsoniere confort trei. Camera ei este însă îngrijită și frumoasă. Sub rafturile nesfârșite (acum văd
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine o femeie foarte fardată, mișcîndu-și șoldurile caraghios sub o fustă imposibilă. Avea brațele pline de lalele galbene. Oricât eram de nostalgică și de fericit-nefericită, i-am privit uimită șoldurile ca de iapă în timp ce, lăsând o umbră neagră CA de gândac, se îndepărta peste câmp, pe cărarea spre foișor. Foarte departe se vedeau pe același drum alte două siluete albăstrii. Am intrat în casă și m-am dus direct în camera mea. M-am trântit pe pat. Am zăcut vreo oră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au fost tot felul de întâmplări... în primul rând, ușa de la camera ei a căzut din balamale. Pe urmă, ceasul acesta, dintr-odată, a stat. Pe urmă, bucătăria s-a umplut de gândaci roșii, ceea ce noi n-am avut niciodată... — E, dar-ar dracu-n ei de lighioane spurcate ! Că io numa cu gazu ce-i țiu la respect, altminteri ce-ar mai da ei năvală ! Da io gâlgâi cu sticla pân toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe un scaun și se duce, gheboșată, ținând bine strâns în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se oprise tot înainte să se prăpădească Muti... Am încercat să-l pornesc, nici pomeneală ! Nu s-a mai uitat apoi nimeni la el. O dată, însă, eram aici, în sufragerie, cu Niki, ne beam, ca de obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știu io ! Lasă, că știu io ce fac ! Și pâinea, dacă tot rămâne la masă, de ce s-o arunc ? De ce s-o ia ei ? De ce să le-o dau tot lor înapoi, spune și tu ! De ce să se piarză ? Ce gândaci, care gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Lasă, că știu io ce fac ! Și pâinea, dacă tot rămâne la masă, de ce s-o arunc ? De ce s-o ia ei ? De ce să le-o dau tot lor înapoi, spune și tu ! De ce să se piarză ? Ce gândaci, care gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și lighioanele spurcate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
io ce fac ! Și pâinea, dacă tot rămâne la masă, de ce s-o arunc ? De ce s-o ia ei ? De ce să le-o dau tot lor înapoi, spune și tu ! De ce să se piarză ? Ce gândaci, care gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și lighioanele spurcate una nu îndrăznește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aduși din Himalaya), are un hipodrom și terenuri de sport, are un castel miniatural, un pod suspendat și un teatru de vară iar lîngă teatrul de vară, se găsește o casă acoperită de iederă și de un covor fremătător de gîndaci vegetali roșii. Casa a fost gîndită ca o reședință de vară pentru vechii proprietari; În comunism a luat diverse alte Întrebuințări, pentru ca În cele din urmă să fie Încredințată Uniunii Artiștilor Plastici, pentru folos artistic. Cam așa a ajuns tatăl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Împietrit Ghionoaia? Din cantină se aud ecouri de chiote și discuții animate, iar În ușa pentru aprovizionare se iscă o bătaie prietenească pe sacii cu făină, cu macaroane și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
simțea pură și proaspătă. Deprinsese de la Adam una dintre caracteristicile fortăreței ei interioare, anume, un soi de animism care se aplica la orice, nu numai la muștele care trebuiau prinse și apoi lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
omul tehnicizat, dincolo de orice titlu sau funcție. Trecerea anilor a lăsat multe în ființa mea, și bune și mai puțin bune. Toate le port cu mine, dar a sosit din nou timpul de a mătura afară din casa ființei mele gândaci, cutii goale sau pline cu nimicuri, să fac din nou curățenie și ordine în șifonierul în care păstrez haine necesare și haine inutile. A revenit momentul să-mi curăț din nou privirea de toate iluziile și tentațiile imaginilor propuse de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Apocalipsa după Sile, Dinu D. Nica Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Balul Operei, Josef Haslinger Bella, Jean Giraudoux Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că, de-a lungul deceniului cu pricina, România a trecut de la aproape nimic la foarte mult, adică de la CEC la un imperiu bancar cu vreo zece diamante ale Marii Finanțe (austro-ger mano-francoturco-greco americano-portugheze) în coroană, de la micile alimentare, pline de gândaci, dintre blocuri, la o inflație de supermarchă-uri, cu IKEA, Bricostore, Cora, Carrefour, Auchan, Metro, Kaufland ș.cl., v-ați mărit de zeci de ori consumul de parfum și mașini de lux, umpleți plajele din Balcic, dar și Insulele Azore, Ibiza, Tirolul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În 1938 s-a schimbat revizorul șef al județului. A venit un învățător care era și licențiat în drept și pe deasupra nu făcea parte din nici un partid politic. Îl știam fiindcă lucrasem cu el prin '31. În
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
celălalt al săgeții scria cuvântul foarte urât PIZDA. Și în poezii era cuvântul ăsta, și altele. Una dintre ele era scrisă cu pixul pe ușă de un băiat mai mare, vreun derbedeu, fiindcă spunea: Pizda măti-ntre copaci! Măta are cinci gândaci: Unul mișcă, Altul pișcă, Altu-nvârte la morișcă, Unul face tăiței Și-altu-și bagă pula-n ei! Într-o zi, când m-am întors în clasă de la veceu, am găsit mulți colegi adunați în jurul unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să fie suspectate de literatură femi nină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Pentru că le înnebunește „Angie“ al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total și inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că până și cea mai dură bussiness woman poartă chiloți cu înduioșătoare floricele și danteluțe. Pentru că e așa de ciudat să-ntinzi la uscat, pe balcon, chiloții femeii tale, niște lucru șoare umede, negre, roșii și albe, parte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
anume o declanșase. Poate că acuzația mută a femeii ăleia, Gillespie. Își bău cafeaua, studiind fundul ceștii. La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat, ca ălălalt. Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o călugăriță care nu face compost. Chelnerița lui își făcu din nou apariția. — Te mai servesc cu ceva, dragă? — Doar nota, mulțumesc. Oh... și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]