1,318 matches
-
Ultimul privilegiu în care este amintit logofătul Mihul datează din 15 august 1455. Petru comis cumpără de la logofăt două sate Stănigești și Hălmăgești, ceea ce înseamnă că Mihului îi rămâneau 45 de sate, plus trei jumătăți de sat, seliști, prisăci, iezere, gârle, mori și țigani. Era unul dintre cele mai mari domenii din Moldova, realizat timp de 30 de ani, din 1424 până în 1455. Așa cum se poate vedea pe hartă, satele acestui domeniu se aflau de la granița cu Țara Leșească până la Galați
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vândă mai înainte. La 12 decembrie 1455, domnul întărește mânăstirii satul Băloșești, în urma judecății cu boierul Gostilă. La 20 decembrie 1455 se dă un privilegiu de întărire pentru satul Băloșești. La 1 martie 1456, era întărit mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârlele, prisăcile, vadurile și gardurile de nuiele, interzicându-le dregătorilor domnești să ia desetina sau vama. Primul privilegiu, pe care îl primește mânăstirea Neamț de la Ștefan cel Mare, e din 13 februarie 1458, când îi sunt întărite mânăstirea Hangu, două sălașe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
data aceasta este vorba de un nou sat dat mânăstirii, Fântănele, pe Pobrata, altul decât Fântânele pe Siret. La 1 noiembrie 1487, sunt întărite mânăstirii mai multe sălașe de țigani. La 17 martie 1500, Ștefan întărește mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârla ce cade în Nistru și cu prisaca ce este acolo. Domnul mai dăruie pentru mântuirea sufletului său, al doamnei Maria și al copiilor săi balta Strâmba și iezerul Dubrovca, cu gârla lui Chișcă. La 30 septembrie 1503, domnul dăruie mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
17 martie 1500, Ștefan întărește mânăstirii iezerul Zagorna, cu gârla ce cade în Nistru și cu prisaca ce este acolo. Domnul mai dăruie pentru mântuirea sufletului său, al doamnei Maria și al copiilor săi balta Strâmba și iezerul Dubrovca, cu gârla lui Chișcă. La 30 septembrie 1503, domnul dăruie mânăstirii “un sat din satele noastre proprii, anume Băicenii, pe Siret și morile de pe Siret, mai sus de Ordzești și mai jos de Voruntariu.” Domnul cumpără satul Mogoșești de la Danciul, fiul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Lucăcești pe Tazlăul Sărat, Heciani, morile de pe Siret date de Hodco Știbor, mânăstirea Sfântul Bagoslov, mânăstirea de la Bahlui cu moară și mânăstirea de la Bohotin, cu moară, prisaca Cozia de la Bohotin, și Botna pe Nistru, cu prisaca, Iezerul Alb cu toate gârlele care ascultă de Botna, moara de la gura Chivejdiului, prisaca de la Itchil și poiana de sub Ceahlău și poienile de la Chivejdi. I se mai întărea mânăstirii tătarii și toți țiganii nominalizați pe sălașe și bordeie. Sunt sate întărite, care aparțineau de mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sălașe și bordeie. Sunt sate întărite, care aparțineau de mai multă vreme mânăstirii, ca, de pildă, satele Caucelești și Vâlsănești (satul lui Vlăcsan). În privilegiu sunt menționate opt mori, o dârstă, șase prisăci, trei mânăstiri, mai multe poieni, iezere cu gârle și o vie. Toate acestea erau întărite să fie “de la noi uric, cu tot venitul, neclintit, niciodată, în vecii vecilor”. În 1458 și în 1462, toate câte țineau de Botna erau scutite de toate dările și slujbele datorate domniei. Mânăstirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
daniile făcute de Alexandru cel Bun “începând cu vama ce duce în Țara Ungurească, care este mai jos de mănăstire la gura Moldoviței, și satul care este la vamă”, mai erau întărite un iezer pe Prut, anume Gemenele, cu toate gârlele sale, o prisacă la Chigeci, anume prisaca lui Brumar, cu poiana. I se mai dăruia jumătate din venitul vămii de la Vadul Călugăresc - partea soției - și un obroc anual de zece buți de vin. La 24 februarie 1448, era întărită mânăstirii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Brumar cu Fântâna Mesteacănului, și două fântâni la obârșia Suhăi, o prisacă unde a fost prisaca lui Brumar, iar pe Prut, un iezer, Blisceatul și cu Bliscețelul, iezerul cel mic și mai sus de ele, iezerul Budoele, iezerașul Secriiul, o gârlă în cotul Prutului și se varsă în iezer, și gârla Bulhacului, și o altă gârlă care iese din iezer în jos, până la pod, și satul Bălțații la Cârligătură. Ivașco Armencici dăruie și el cu această ocazie, jumătate din satul Ostăpceanii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o prisacă unde a fost prisaca lui Brumar, iar pe Prut, un iezer, Blisceatul și cu Bliscețelul, iezerul cel mic și mai sus de ele, iezerul Budoele, iezerașul Secriiul, o gârlă în cotul Prutului și se varsă în iezer, și gârla Bulhacului, și o altă gârlă care iese din iezer în jos, până la pod, și satul Bălțații la Cârligătură. Ivașco Armencici dăruie și el cu această ocazie, jumătate din satul Ostăpceanii, partea de sus, unde a fost Ostapco vătăman. În 12
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prisaca lui Brumar, iar pe Prut, un iezer, Blisceatul și cu Bliscețelul, iezerul cel mic și mai sus de ele, iezerul Budoele, iezerașul Secriiul, o gârlă în cotul Prutului și se varsă în iezer, și gârla Bulhacului, și o altă gârlă care iese din iezer în jos, până la pod, și satul Bălțații la Cârligătură. Ivașco Armencici dăruie și el cu această ocazie, jumătate din satul Ostăpceanii, partea de sus, unde a fost Ostapco vătăman. În 12 martie 1488, Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai mare danie, pe care Ștefan cel Mare o face mânăstirii Putna, are loc în 2 iulie 1502. Domnul cumpără un loc în hotarul Boiștei, mai jos de gura Boiștei și până unde dă în iezerul Cerlenul și cu toate gârlele și cu toate băltiuganele, cum și satul pe Frumușița. Domnul mai cumpără de la 15 inși “cu tot neamul și sămânța lor” iezerul Cerlenul, satul Balintești și din jos de Balintești, seliștea Manei, în gura Frumușiței. Nepoții lui Neagoe logofăt, cei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
logofăt, în 1453, vând acum domnului trei sate peste Prut, pe Frumoasa, anume Frăcenii “din gios de Troian” și cu moară și Șcheia, în gura Frumoasei și la Fântâna lui Măciș, ce este mai jos de iezerul Cerlenul cu toate gârlele ce sunt în dreptul acelor case. Așadar, este vorba de șase sate, cu un iezer și gârlele care sunt în acel loc, cu vama și dijma ce va ieși la acel iezer, Cerlenul. La 17 noiembrie 1502, domnul îi supune pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Troian” și cu moară și Șcheia, în gura Frumoasei și la Fântâna lui Măciș, ce este mai jos de iezerul Cerlenul cu toate gârlele ce sunt în dreptul acelor case. Așadar, este vorba de șase sate, cu un iezer și gârlele care sunt în acel loc, cu vama și dijma ce va ieși la acel iezer, Cerlenul. La 17 noiembrie 1502, domnul îi supune pe toți popii din satele mânăstirii Putna să asculte de acea mânăstire, și cu dare, și cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
alte 13 privilegii, după care ritmul daniilor scade dramatic. Se poate spune că domnul a continuat aceași politică față de biserică, pe care au dus-o și înaintașii săi. La 7 aprilie 1458, Ștefan întărea mânăstirii Bistrița “cu toate iezerele și gârlele și iezerele și de la Chișinăul Roșu până la dealul Zagornei și în sus și în jos pe Nistru, toate prisăcile care sunt în acest hotar, în hotarul lor, și două curți, cu vama și pe uscat și pe apă”. Toate aceste
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se prezenta cu un număr de ostași la chemarea seniorului, de a-i acorda ajutor și sfat la nevoie. Cum obține mânăstirea Bistrița imunitatea ? La 15 septembrie 1462, sunt întărite Bistriței 18 sate cu mori, iazuri, dârste, prisăci, mânăstiri, iezere, gârle, tătarii și țiganii “cu tot venitul, neclintit, în veci”. Nu se vorbește nimic despre obligațiile, pe care locuitorii acestor sate le au față de domnie, și nici nu se arată că egumenul ar avea drept de judecată asupra locuitorilor din satele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aramă. A ajuns în pădurea dă argint. A luat șî el cracă dân pădurea dă argint. A ajuns în pădurili dă aur. A luat și el cracă, semn, ș-a băgat-o-n buzunar. A ajuns pă locuri năstămite, pă gârle năstămite. A luat șî el piatră năstămită ș-a băgat în buzunar să arate sămn la împărat. Când a ajuns - la Sfântu Soare” (Valea Mănăstirii - Argeș). Densitatea predicatelor dă un ritm alert narațiunii care desfășoară un film amețitor, de o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Viteazul cu mâna de aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai întâi de ger, și apoi de căldură pustiitoare: „Încetîncet, căldura-ncepu să crească. Cald ici, mai cald dincolo, până se făcu zăduf mare, de le curgea sudoarea ca gârla. - Ce ne facem, stăpâne? întrebă iarăși calul. Mi s-au înmuiat toate aripele și parcă mă-neacă numai flăcări”. Calul năzdrăvan însuși resimte contagiunea nefastă cu haosul care pare să-i afecteze capacitatea psihopompă, precum în basmul Cu Ileana Cosânzeana
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Într-o sară, l-apucat noaptea într-o pădure pă copil. L-a apucat noaptea acolo într-o pădure. Acolo un lac mare, la o răspântie de drumuri, știți cum sînt răsucite drumurile. Acolo un lac - cum să zâce o gârlă mare - el ce să facă? A auzât acolo ceva vorbind urât în gârla aia, în lacu ăla”. Reluarea lexemelor concentrează discursul și atenția ascultătorului pentru care se manifestă o atenție mare, ca nu cumva ceva să rămână neînțeles în poveste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apucat noaptea acolo într-o pădure. Acolo un lac mare, la o răspântie de drumuri, știți cum sînt răsucite drumurile. Acolo un lac - cum să zâce o gârlă mare - el ce să facă? A auzât acolo ceva vorbind urât în gârla aia, în lacu ăla”. Reluarea lexemelor concentrează discursul și atenția ascultătorului pentru care se manifestă o atenție mare, ca nu cumva ceva să rămână neînțeles în poveste. Lacul este dominat de spirite negative, canalul de comunicare între lumi fiind aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aramă. A ajuns în pădurea dă argint. A luat șî el cracă dân pădurea dă argint. A ajuns în pădurili dă aur. A luat și el cracă, semn, ș-a băgat-o-n buzunar. A ajuns pă locuri năstămite, pă gârle năstămite. A luat șî el piatră năstămită”. Nici un alt gest nu trebuie consemnat pe acest itinerar halucinant spre tărâmul soarelui, succedarea acelo¬rași verbe lasă impresia unor acțiuni fulgerătoare, cadru după cadru se schimbă cinematografic pentru a împlini același gest
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la fabrica de dubit piei a unui evreu foarte bogat Perlbergher. Pe soția lui o chema Ana-Maria. Și Edmund Vișec și Maria erau niște oameni de o bunătate rară. Stăteau pe strada fabricilor la nr.10, o stradă paralelă cu gârla ce mergea la fabrica de hârtie a lui Porumbariu. Și am stat din Septembrie 1916 și până în august 1917, când eu cu secția I, am fost trimis în comuna Avrămeni, județul Dorohoi, ca să transport cereale de pe la moșii depozitului din Bacău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
avalanșa interogativă, dar vorbind despre cenaclul Flacăra mă regăsesc la vârsta întrebărilor... Tu glumești acum, amintindu-ți de acel cântec al meu, dar în acei ani când l-am lansat nu era nimic de glumă. Dimpotrivă. Din pricina delațiunilor care curgeau gârlă din județul Maramureș către Secția de Propagandă a CC al PCR, conform cărora aș fi "fiul recalcitrant al unui înrăit dușman al poporului și comunismului" (odată, mi-a arătat Păunescu o astfel de hârtie, care îi venise de la Cornel Burtică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai lui Novac”. Oțetoaia. Într-o hotarnică din 1757 se citează o mărturie scrisă la 1754, păstrată de episcopul Inochentie, în care se arată că înainte de venirea rușilor în 1711, pe moșia Cozieci, în șesul Prutului, era un sat mare - Gârla Vlădicăi. În timpul campaniei de la Prut, acel sat a fost prădat de ruși, apoi și-a schimbat denumirea în Oțetoaia, nume după o fântână construită de un anume Oțet. Plopeni. Era un sat situat aproape de Huși; astăzi cartier al orașului Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
danie Episcopiei de Huși „satele Plopeni, Căzăeci (Căzăești), Rășăști și siliștile Crețăști și Spărieți ce sânt la țin<u>t<u>l Fălciiului și Căcăcenii la țin<u>t<u>l Lăpușnii și cu mori la Pănoasa ce sânt la gârla Prutului”, sate care „au fost drepte a domnii mele și supt ascultare la ocolului târgului nostru Hușului” (subl. ns.). Se pare că ocolul Huși avea o întindere mare, încă neprecizată: el cuprindea un sat în stânga Prutului, în ținutul Lăpușna, dar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dă și întărește” lui Ionașco Cehan, acum vornic, și lui Duca, comis, satul Novaci, la nord de Huși. Domnul îi mai întărește lui Ionașco Cehan siliștile: Stănilești, Voloseni, Măicani și Erbiceni cu bălțile de pește: Căușul, Alba, Neagra, Paplea, Cerbicana, Gârla Stâlpului și Lungul. Voievodul a confirmat celor doi dregători (Ionașco Cehan și Duca) „a lor direaptă ocină și daanie și cumpărătură din ispisoc” satul Novaci, care „a fost drept domnesc, ascultător de ocolul târgului Hușilor”. Același domn, în 1638, poruncea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]