2,007 matches
-
ridicat un zid și o spânzurătoare. Locuințele au apărut după aceea. Care va fi fost începutul Meridei? Stau treaz, mult după miezul nopții. Am încercat, întîi, să adorm, dar n-a fost chip. De afară pătrunde pe fereastră o lumină gălbuie, de incendiu tropical. Stăm și aici o singură noapte. Aceasta. Mâine seară ne vom întoarce cu avionul la Ciudad de Mexico. Ne vom despărți de autobuzul nostru torid și de Enrique. E cald. Foarte cald. O febră care nu cedează
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
domnește singur deasupra plajei, nu mai e nevoie de nici o retorică pentru a da un înțeles vieții. Trupul singur umple lacunele filozofiei. El găsește o mângâiere într-un adevăr care pe filozofi nu-i satisface: că există. Privesc o piatră gălbuie de Yucatan unde se văd urmele unei scoici ca și cum ar fi amprentele de soare și de ploaie ale "săptămînii aztece" care, iată, se apropie de sfârșit și mă gândesc cât de puțin ne trebuie uneori pentru o stare care solicită
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
însumi. Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu câte o semilună de iască, adunam de jos vreo frunză uscată și-i contemplam rugina și fărâmițarea, ridicam câte o piatră lată și descopeream o forfotă de furnici care-și cărau ouăle gălbui spre interiorul umed al pământului. Eram așa de fericit în singurătate! De departe, de pe terenurile de sport, se auzeau din când în când strigătele galeriilor. Vocea spartă a lui Lulu, solist ca de obicei, urmată de corul celorlalți, venea mult
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
minte acum moliciunea blonzie a cozilor găsite în șifonier, legate cu elastic îngălbenit! Am fost, am fost acolo! M-am văzut cum mă vedeam atunci (în altă viață, într-o cameră stranie, fără nici un unghi drept și plină de fum gălbui) în 176 oglinda cu argintul mâncat. Am deschis și ultima ușă! Sângele meu trebuie să fie acum amestecat cu turbioane de aer și-ncărcat de insule de cheag. Vârstat de filoane de limfă, salivă, fiere și spermă. Sistemul meu arterial
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Nu știu cât timp am izbit în poarta aceea sumbră, dar într-un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gară după acest cine-i puștiul, Mă iertați o clipă, trebuie să-i caut tatălui meu ceva de lucru, și Aida scotocește grăbită câteva din sertarele bibliotecii masive de lemn, scoate în cele din urmă două gheme mari de ață gălbuie, Tata croșetează, ne explică ea, ca fost dirijor au început să-i tremure foarte tare mâinile, cred că pe bază nervoasă și am adus o femeie care să-l învețe să croșeteze, de atunci parcă s-a mai liniștit, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridică la pieptul ei capul și-mi vine să leșin a doua oară de-o bucurie fără margini ce mă învăluie cu degete de mătase, Diana ține farfuria de supă înaintea mea și preoteasa, rar, învârtind cu lingura în supa gălbuie prin care zăresc bucăți mărunte de morcovi, tăiței, fire verzi de pătrunjel, Diana ține cu amândouă mâinile farfuria să n-o scape, părul ei cârlionți îi cade bogat pe umeri, eu n-aș mai vrea să se termine clipa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi fost alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu alunițe și o iritație ușoară. Și fără rotule. Ambele picioare păroase aveau găuri zdrențuite În locul unde la oamenii normali erau genunchii. Carnea era smulsă În dreptul articulației, iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă o treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din entuziasm, decât de abilitate. Privirea lui Logan trecu peste sângele Închegat. În jurul ambelor glezne erau urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tine cu mașina și așa mai departe. O să dureze enorm chestia asta! — Cu cât stăm mai mult aici, cu atât o să dureze mai mult. Începură cu blocul În care locuia Chalmers. La parter În stânga: o bătrânică cu ochi nestatornici, păr gălbui ca urina și o respirație ce duhnea a vin de Xeres. Refuzase să deschidă ușa până când Logan Își scosese legitimația și o băgase prin deschizătura pentru corespondență și până ea sunase la secția de poliție să se asigure că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a luat revanșa. 33 Hazlehead era Întunecat și rece când sosi miezul nopții. Stratul de zăpadă era mai gros decât fusese În mijlocul orașului, iar copacii ieșeau În evidență ca petele de cerneală de la testul Rorschach. Luminile de pe stradă formau bălți gălbui, iar girofarul albastru intermitent al mașinii de patrulă făcea umbrele Întunecate să danseze. Cea mai mare parte a blocului turn era cufundată În Întuneric, dar ici și colo, din spatele vreunei draperii, se vedea câte un vecin care trage cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de tot, la apa rece și neagră. Inima Îi bătea Încă să-i spargă pieptul, pulsând prin vene, făcându-i urechile să țiuie. La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă, iar fața Îi era rece și lipicioasă. Tot trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
singură era așezată, fiind înconjurată de oameni care stăteau în picioare. Avea un șal alb de lână pe umeri, o pătură albă pe genunchi; își ținea picioarele pe un scăunel. Privea spre băiat. Chipul îi era foarte slab, cu pielea gălbuie, îmbătrânită, părul rar îi era strâns într-o pieptănătură înaltă, cum se purta în urmă cu patruzeci de ani. Gajus se apropie, mergând la un pas în urma ofițerului. Toată lumea tăcea. Ochii Liviei îi căutară pe ai băiatului, se înfipseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără un cuvânt. Era indexul martorilor „spontani“ împotriva lui Nero și Agrippinei, pe declarațiile cărora se bazase instrucția procesului. Nume istorice de magistrați, mari preoți, senatori, consuli. — Asta schimbă totul, șopti Callistus, și chipul lui se făcu palid precum marmura gălbuie care îi plăcea atât de mult lui Tiberius. Toți sunt încă în viață, adăugă. Prin intermediul acelor oameni, puterea senatorială și cea imperială se confruntau acum zilnic. Într-o clipă, Callistus văzu că numărul dușmanilor era copleșitor. Afară, în vechiul atriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tovarăși ai săi îl urau. Setea de aur te orbește. Cluvius Rufus îl vizită din nou pe Callistus și îi sugeră, afectuos, că un dușman al său căuta probe în legătură cu anumite transferuri de bani. Chipul lui Callistus căpătă culoarea marmurei gălbui, ca atunci când descoperise documentele lui Tiberius. Îl întrebă însă cu blândețe: — De ce-mi spui asta? Cluvius rămase dezorientat. — Călăul care l-a torturat pe Betilenus Bassus, spuse Callistus, mi-a povestit că Betilenus a rostit multe nume în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el așa dur, nu, Stacey? — Cum adică? Eram la o masă de la cantina personalului. Din întâmplare, nu e nasol acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de pachete chiar ieftine, care s-au stricat în magazin, așa că mereu faci o afacere sau două. Nici una nu mă ajută la dietă, normal, da’ nu se rezumă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Jim privi Înapoi spre fuselajul avionului de luptă, așteptîndu-se să-l vadă pe pilotul mort stînd În cabina lui. Un sergent japonez mergea prin iarba Înaltă dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un fel de dîră gălbuie. Își termină mucul de țigară, trăgînd În plămîni ultimul fum. Deși sergentul Îl ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea să facă În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Traian alimentara este deschisă și cumperi cu patru lei pachetul de unt. E tare ca piatra și tare ca piatra Îl pui pe masă când te Întorci acasă. Tot tare ca piatra rămâne și atunci când Îl desfaci pentru că În hârtia gălbuie pe care scrie „Unt extrafin” se află o bucată paralelipipedică de lemn. Tare ca piatra. Bați drumul Înapoi ca să arăți „minunea” responsabilului, dar el, ca organ de resort, Îți spune că ești un derbedeu și să-ți mai tai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se năștea și nu avea picioare... — La următoarea ecografie va avea deja picioare, fii liniștită. Se întoarce în partea ei și începe să citească. — Te deranjează lumina aprinsă? — Nu, îmi ține companie. Stau cu cearșaful tras peste ochi în lumina gălbuie. Nu dorm, moțăi liniștit de lumina aceea, de respirația de alături care îmi sugerează că viața va continua așa, ușoară, parfumată cu șampon. Dar iată că în gândurile somnoroase care vagabondează plăcut, îmi vine în întâmpinare un copil ciung. Elsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi și umflate, friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
brațe, caldă de somn și roșie după baia abia făcută. Erai îmbrăcată cu o salopetă nouă, albă cu broderie roz, și fețișoara îți părea mai destinsă. Chipul mamei tale, în schimb, se albise și acum prin piele apărea un fond gălbui. Era aplecată deasupra ta și tu o priveai cu ochii tăi voalați, îi supravegheai sânul ca un animal înfometat. — Plec. Ridică puțin capul. Stau în picioare la capătul patului, îmi țin cu o mână obosită, haina șifonată, am barba lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aglomerația din trafic și opririle lungi, în timp ce pasagerii urcau și coborau, căutându-se prin buzunare după mărunțiș. Dacă aveam de gând să merg repede, preferam metroul aerian. Îmi plăceau viteza și intruziunile secrete în viețile celorlalți. Stăteam în vagoanele luminate gălbui și vedeam prin ferestrele din Harlem locuințele pline de copii, apartamentele din Tudor City, unde femeile stăteau lângă aragaz în timp ce bărbații citeau ziarul de seară, și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Se uită în jur după ceva în care să îndese prada; ia servieta cu o mână și o desface. Caietele Annei se rostogolesc pe podea. Paginile zboară din ele. Se răsucesc, se leagănă și plutesc într-o rază de lumină gălbuie care pătrunde printr-una dintre ferestre. Nici unul dintre noi, nici măcar Anne, nu se uită la ele în timp ce părăsim anexa secretă și pășim în lumina aurie pentru prima dată după mai mult de doi ani. Un moment mai târziu, întunericul dubei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
decență e să îi protejeze pe ceilalți de aceste orori. Madeleine nu a spus nimic despre film când s-a întors acasă, deși știu că se gândea la el. În zilele ce au urmat se învârti prin camerele cu tapet gălbui cu un aer foarte distrat. Era mai mult decât compătimire pentru amărâții ăia pe care îi văzuse interpretați pe ecran. Era dorință. Își dorea să știe cum e să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]