1,115 matches
-
și sudul peninsulei. Între 391-390 î.Hr., are loc prima mare invazie a celților, devastând cetatea Clusium. Fabii au rezistat împotriva celților, determinând atacul celților asupra Romei în 390. Galii senoni au năvălit asupra orașelor etrusce din valea Padului, formându-se Galia Cisalpina. Sfătuite de emisarii Siracuzei, aflată în război cu cetatea etrusca Caere, numeroase cete de gali s-au răspândit în Italia centrală și meridionala. Una dintre aceste bande celtice, cea comandata de Brennus, la 18 iulie 387-386 î.Hr., pe râul
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
militare conduse de Hanno și Hamilcar Barcă îi zdrobesc în 238 î.Hr. Românii ocupă Sardinia și Corsica , iar Cartagina a trebuit să achite o nouă compensație de război. A continuat să avanseze spre nord, unde între 238-218 î.Hr. au ocupat Galia Cisalpina unde au întemeiat colonii române. Marea Tyrrheniana a devenit lac român, iar ligurii erau atent supravegheați de flotă română. Inițiatorul expansiunii septentrionale, Gaius Flaminius, a construit via Flaminia care deschidea expansiunea spre nord și a propus legi agrare în favoarea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
fost combătuți, iar coasta Adtiaticei a fost anexată, realizându-se deschiderea Romei spre Grecia. Coalizați, galii au invadat Etruria până la Vulci, insă coalizarea a doua oștiri consulare a determinat pulverizarea hoardei celtice la capul Telamon și o masivă campanie împotriva Galiei cisalpine. Au nimicit cetele galilor senoni și boii la Clastidium. În nordul peninsulei, sunt întemeiate colonii la Placentia și Cremona în fața invaziei galilor. Românii intervin de partea coloniei siracuzene de pe coasta Adriaticii, Issa, aflată în conflict cu illyrii, sub regina
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
românilor. A străbătut sudul Franței, traversând Munții Pirinei cu o forță militară compusă din 50 000 de infanteriști, 9000 de călăreți și 37 de elefanți de luptă. În 15 zile, a traversat culmile înzăpezite ale Alpilor și a ajuns în Galia Cisalpina și câmpia Padului, numai cu 20000 de infanteriști și 6000 de călăreți. A obținut suportul oferit de către celți și de liguri. Hannibal s-a dat drept eliberatorul Italiei. Românii au încercat să-l oprească în câmpia Padului, pe când un
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a bloca legislația. Cezar a apelat la tactică neconstituțională a violenței; Bibulus s-a aflat sub arest la domiciliu pentru majoritatea acelui an, iar Cezar a fost capabil să paseze aproape toată legislația să. A fost numit apoi guvernator al Galiei Cisalpine și al Illyricum pentru o perioadă de cinci ani. Cand guvernatorul Galiei Transalpine a murit neașteptat, Senatul a repartizat teritoriul tot lui Cezar. Cezar și-a început slujba de guvernator în 58 î.Hr.. A început imediat o serie de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a aflat sub arest la domiciliu pentru majoritatea acelui an, iar Cezar a fost capabil să paseze aproape toată legislația să. A fost numit apoi guvernator al Galiei Cisalpine și al Illyricum pentru o perioadă de cinci ani. Cand guvernatorul Galiei Transalpine a murit neașteptat, Senatul a repartizat teritoriul tot lui Cezar. Cezar și-a început slujba de guvernator în 58 î.Hr.. A început imediat o serie de campanii militare în întreaga Galie, cunoscute ca Războaiele galice, ba chiar a avut
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pentru o perioadă de cinci ani. Cand guvernatorul Galiei Transalpine a murit neașteptat, Senatul a repartizat teritoriul tot lui Cezar. Cezar și-a început slujba de guvernator în 58 î.Hr.. A început imediat o serie de campanii militare în întreaga Galie, cunoscute ca Războaiele galice, ba chiar a avut câteva raiduri în Germania și Britania. Pe o perioadă de nouă ani a făcut ca triburile galice să se războiască între ele (divide și conduce) și a distrus toată opoziția. Aceste războaie
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
însă la Romă nimeni, în afară de inamicii lui din Senat, nu era interesat. În acest timp, triumviratul de acasa necesită o relansare. În 56 î.Hr., cei trei oameni care dominaseră republică s-au întâlnit la Lucca, în provincia lui Cezar din Galia Cisalpina (cum legea interzicea unui om aflat în controlul unei armate să treacă în Italia). Cei trei triumviri au ajuns la un nou acord: Crassus și Pompei aveau să fie aleși încă o dată în poziția de consuli pentru anul 55
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
În 52 î.Hr., Iulia a murit, mărind golul creat între cei doi. Pompei, care anterior fusese membrul senior al triumviratului și, într-adevăr, al republicii, începea să vadă autoritatea să amenințată de acest partener junior, Cezar, ale cărui campanii în Galia îi extindeau vast prestigiul, norocul și puterea. În consecință, Pompei a început să se atașeze tot mai tare de optimați, care, la rândul lor, se opuneau lui Cezar și partidului său, populares. În același timp, o răscoală galica unită, condusă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
atașeze tot mai tare de optimați, care, la rândul lor, se opuneau lui Cezar și partidului său, populares. În același timp, o răscoală galica unită, condusă de liderul carismatic Vercingetorix, care aproape a reușit să răstoarne prezența militară română în Galia; însă Cezar, cu obișnuită să viteza și briliantul mixaj al strategiei militare și cruzimii, a fost capabil să-l înfrângă pe Vercingetorix prin asaltul de la Alesia. Războaiele galice erau esențial terminate (o treime a tuturor bărbaților galici muriseră - o altă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Aceste vești au ajuns la Cezar probabil la 10 ianuarie, tot atunci fiind datata și celebra să vorba: "Alea iacta est" ("Zarurile sunt aruncate") - de fapt, în limba greacă, citându-l pe Menander. Cezar a trecut râul Rubicon (granița dintre Galia Cisalpina și Italia în timpul Republicii Române) cu armata să. Războiul civil începuse. Conducând o armată veterana, Cezar și-a croit cu ușurință calea prin Peninsula Italiei, întâlnind o slabă rezistență din partea legiunilor de curand recrutate. Singură excepție a fost la
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și Asia (în Turcia actuala), Siria, Ciprul și Cirenaica. Antoniu avea, de asemenea, avantajul strategic de a fi foarte aproape de Egipt, pe atunci cea mai mai bogată regiune mediteraneeana. De cealaltă parte, Octavian a primit provinciile române din apus: Italia, Galia (Franța actuala) și Hispania (actualmente Spania și Portugalia). Aceste teritorii erau mai sărace, însă în mod tradițional ofereau o mai bună baza de recrutare a soldaților. Lepidus a primit mică provincie a Africa (Tunisia actuala) pentru a o guverna. De
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și a împărțit cu el conducerea imperiului. Când Valerian se pregătea să-i înfrunte pe parți, Gallienus a stopat cu succes înaintarea alamanilor pe frontiera de la Rin și a fost numit împărat de Apus. Francii au cucerit estul și centrul Galiei și nord-estul Spaniei, iar alamanii au pătruns în Italia. Gallienus a pornit spre sud și i-a învins lângă Milano în 259. A trebuit să-l confrunte și pe pretendentul la tron, Ingenuus, guvernatorul Pannoniei, apoi pe Regillianus. Între timp
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
în 259. A trebuit să-l confrunte și pe pretendentul la tron, Ingenuus, guvernatorul Pannoniei, apoi pe Regillianus. Între timp, Postumus l-a ucis pe generalul Salonius și a luat cu asalt oraș după oraș și a obținut controlul asupra Galiei, Spaniei și Britaniei. Valerian a stationat in Orient in 256. Intre timp, Shapur I l-a asasinat pe regele armean, Chosroes, inlocuindu-l cu un susținător de-al său. Shapur a ocupat Antiochia, Apamea si Seleucia, invingandu-i pe romani
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
215. Sub Gallienus circulă moneda de cupru și bronz cu o fină pelicula de argint, fenomen ce a fost pus în legătură cu dificultățile de aprovizionare cu metal prețios din monedele din Spania și Britania ca urmare a uzurpării lui Posthumus din Galia, între 260-269, care își emitea propriile monede, cu tendința de tezaurizare a aurului și argintului. Monedele de bronz emise de Senat se păstrează, fiind grav afectate de tezaurizare, iar orașele emiteau și ele propriile monezi cu circulație locală. După 260
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
inițial însărcinat de Maximianus pentru echiparea flotei și curățirea marilor nordice de pirații franci și saxoni, a fost acuzat pentru că și-a însușit o mare parte din pradă recuperat de la pirați. S-a revoltat și a ocupat Britania și nord-vestul Galiei, proclamându-se „Augustus”. În anul 294 a fost asasinat de Allectus. În anul 290 era recunoscut drept coleg ai celor doi Augusti legitimi, în conformitate cu monedele emise. Marcus Carausius dorea să se apropie de împărații legitimi. Maximian a condus campania împotriva
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
dorea promovarea fiilor săi. Constantin a reorganizat imperiul, a reformat statul, a revigorat tetrarhia de familie, el că Maximus Augustus, și fii săi , Constantin ÎI, Constantius II și Constans, că Cezari, ulterior Dalmatius Iunior. În 335, Constantin II a luat Galiile, Hispaniile și Britania, cu reședința la Treveri, Constantius al II-lea a preluat Egiptul și Asia Mică, cu reședința la Antiochia, iar Constans a preluat Italia, Africa și Panonia. Dalmatius Iunior a preluat în 335 Tracia și Macedonia. Un alt
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
sale, l-a numit că împărat al estului pe Valens, ce locuia la Constantinopol și interzice sacrificiul precum și intrarea în temple și răspândirea tămâii. Și-a îndreptat atenția asupra consolidării urgențe a granițelor imperiului. I-a împins pe alemani din Galia dincolo de Rin și a construit forturi de-a lungul graniței, de la Marea Neagră până în Raetia. A demarat politici financiare, ce presupunea austeritate extremă, reforme văzute cu ochi nu prea buni de către aristocrația romană. Fratele său, Valens, se confruntă cu goții și
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
la fel ca cel al romanilor, Minerva este protectoarea științelor, este zeița dibăciei, Jupiter guvernează cerurile, iar Marte influențează luptele. Autenticitatea și valoarea acestei "interpretatio romana" a fost de multe ori pusă la îndoială, cu toate că, Cezar, pe atunci proconsul al Galiei Cisalpine, era bun cunoscător al credințelor celtice. Surprinzător este faptul că Jupiter nu este considerat zeul suprem, probabil pentru că el își pierduse autoritatea pentru locuitorii orașelor expzuse influenței meditraneene. Cu toate acestea, coloanele aflate mai ales între Rin, Mosela și
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
III-a era văzută ca "rasa cuceriților", care lupta împotriva nobilimii ce reprezenta "rasa cuceritorilor". În cele din urmă, consideră că galoromanii se vor elibera prin revoluție. Amedes Simon Dominique Thierry (1797-1873) a scris "Istoria galilor" - în trei volume, "Istoria Galiei sub administrație romană" și a lansat, în 1850, teza originii celtice a francezilor, romanii fiind descriși ca niște cuceritori străini. Adolphe Thiers (1797-1873), care a fost premier și președinte al Franței, a scris "Istoria Revoluție Franceze", simpatizându-l pe Napoleon
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
sfârșitul Antichității în secolul V, în contextul invaziilor germanice. Teoria sa se baza pe economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca merovingiană, comerțul dintre Galia și Bizanț se intensificase, negustorii greci, sirieni și evrei constituind comunități numeroase în Galia. Invazia arabă a rupt, însă, Mediterana la mijlocul secolului VII. Arabii au cucerit supremația maritimă, cucerind Tunisul - în 698, Spania - în 711. În Occident s-a instaurat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
economie și pe debutul evului mediu în legătură cu ruperea legăturilor comerciale dintre Occident și Orient, în contextul invaziei arabe. A arătat că, în epoca merovingiană, comerțul dintre Galia și Bizanț se intensificase, negustorii greci, sirieni și evrei constituind comunități numeroase în Galia. Invazia arabă a rupt, însă, Mediterana la mijlocul secolului VII. Arabii au cucerit supremația maritimă, cucerind Tunisul - în 698, Spania - în 711. În Occident s-a instaurat economia naturală prin dispariția comerțului. Puterea maritimă a imperiului franc carolingian va fi terestră
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
au fost niciodată capabili să clădească un imperiu și să prevină izbucnirea războaielor dintre triburi. Lipsa totală de unitate politică, în ciuda dârzeniei demonstrate în luptă, a condus la invazia și cucerirea insulelor britanice de către romani. Primele invazii romane succesive, din Galia, au avut loc în anul 53 î.Hr., sub comanda lui Iulius Cezar. Aceste invazii, însă, nu au condus la o ocupare permanentă a teritoriului de catre romani, ci doar la deschiderea de rute comerciale între Roma și Britania. Revoltele din Galia
Anglia romană () [Corola-website/Science/303493_a_304822]
-
Galia, au avut loc în anul 53 î.Hr., sub comanda lui Iulius Cezar. Aceste invazii, însă, nu au condus la o ocupare permanentă a teritoriului de catre romani, ci doar la deschiderea de rute comerciale între Roma și Britania. Revoltele din Galia au oprit orice gând de cucerire pe care îl avea Cezar. A mai durat cel puțin un secol până când romanii s-au întors. În 43 d.Hr., o expediție împotriva Britanniei a fost pregatită de către împăratul Claudius, condusă de Aulus
Anglia romană () [Corola-website/Science/303493_a_304822]
-
au înlocuit în totalitate populația autohtonă britonă sau au asimilat-o. Se știe însă că încă din secolul al IV-lea, britonii au început să treacă peste Canalul Mânecii și să se stabilească în partea vestică a Europei, în Armorica și Galia, formând Bretania. Este posibil ca alții să fi migrat în nordul Spaniei. "Articole principale: Northumbria, Mercia, Offa de Mercia, Heptarhia" Creștinarea Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]