1,127 matches
-
sud-estul și estul Europei este cert că ea a trebuit să se folosească de unitatea elenică în jurul Mării Negre. Și în această privință, răspândirea noii credințe, rolul cetăților grecești a fost mare ca exemplu, doar prin Marsilia a pătruns creștinismul în Galia. Prin urmare, tot creștinismul balcanic, înainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele Mării Negre, de stațiile marilor drumuri imperiale, de existența unor sinagogi evreiești. Creștinismul este legat de țărmul sudic, răsăritean și nordic al Pontului. Prin răspândirea în cetățile pontice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
niceene. Acești numeroși și modești episcopi locali, "asemenea cu stareții din primele timpuri ale vieții noastre naționale" (Iorga), corespund chor episcopilor, "episcopi de țară" (sate), al căror rol a fost mare, nu numai în sud-est, dar și în Noricum, Raetia, Galia și Irlanda. Chorepiscopii fără reședință apar în secolul al IV-lea și în Panonia-Wulfila însuși, episcop fără diecesă, este la originea acelor chorepiscopi germani pe care i-au avut și românii. În altă ordine de idei, în secolul al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o creație populară, ea este latină. Episcopul reprezintă nu numai o conducere bisericească, ci și o formă de organizare populară, precum acțiunea Sf. Severin în Noricum, ei preiau apărarea orașelor. Cu preoți, cu modești vlădici de țară, precum chorepiscopii din Galia, religia creștină se întinde mai mult și mai ușor-este aici multă umilință, sărăcie și simplitate. Unii din acești "episcopi ai poporului", de o canonicitate îndoielnică, iau parte și la sinoade. Cei mai mulți dintre acești episcopi erau latini. Acest creștinism, chiar dacă episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajutorul sfântului, trimis a doua oară în exil. Mâhnit adânc de sfârșitul tragic al Sf. Ioan Gură de Aur (m. în 407), Ioan Casian a rămas la Roma, unde a fost hirotonit preot. Către 415, el s-a îndreptat spre Galia, ajungând la Marsilia-aici el a întemeiat două mânăstiri și a redactat primele reguli monastice din Apus. Aici el s-a sfârșit către anul 435, fiind venerat ca sfânt, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 29 februarie. Ca teolog, el a combătut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
migratori), urmau să fie arși de vii. La rândul său, cronicarul Orosius spunea: Se află romani care voiesc mai bine să trăiască săraci, dar liberi, între barbari, decât împovărați între romani". În același sens se exprima și scriitorul Salvian din Galia, pe la 450: "Romanii se duc la goți, burgunzi sau alți barbari și se asociază cu aceștia. Ei preferă să fie liberi sub aparența robiei, decât să fie robi sub aparența libertății". Și el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
integrarea gepizilor, relațiile cu Imperiul sunt rupte, iar atacurile antiromane sunt devastatoare. 3. A treia fază (434-453), cuprinsă între pacea cu împăratul de la Constantinopol și moartea lui Attila, este perioada când atacurile hunilor sunt orientate spre Italia și apusul Europei (Galia). Anii 453-454 marchează sfârșitul puterii hunice, după moartea lui Attila și până la bătălia (înfrângerea) de la Nedao, când are loc lichidarea stăpânirii hunilor în Europa. În ceea ce privește tipologia dominației hunice asupra Daciei, avem o etapă de control (dominație) nominală asupra zonelor extra-carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în 445, când Attila îl ucide pe Bleda și rămâne singur conducător cu puteri cvasi-regale. În anul 451, expediția (coaliția) hunică spre apus este stăvilită de armata romană împreună cu vizigoții, condusă de generalul Aetius, în Câmpiile Catalaunice (lângă Troyes), din Galia. După acest eșec, Attila, întors în Pannonia, moare în condiții obscure, la o nuntă, fiind ucis (otrăvit). Puterea confederației hunice este distrusă, în 454, prin înfrângerea suferită în bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al VII-lea d. H., dispar și urmele civilizației gepide din Dacia. N. Iorga consideră că teoria după care ei (gepizii) ar fi avut un rol hotărâtor în "alcătuirea nației noastre", mai mare decât al francilor în Galia, este o vădită exagerare. La rândul său, C. Diculescu afirmă (presupune) că în limba română s-a păstrat un număr mare de cuvinte germanice, moștenite de romanici de la gepizii asimilați. Ideea asimilării gepizilor de către o populație romanică în Transilvania, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe care nu o putea părăsi: roman".2 El consideră că neîntemeindu-se nici un stat barbar, până la anul 400, pe malul stâng al Dunării, "țara rămâne o Romania și cine o locuiește păstrează numele de roman", corespunzător lui "homo romanus" din Galia. Istoricul Orosius arată că Ataulf a respins gândul ispititor de a face o Gothia din "Romania". Vandalii, veniți în Africa, în secolul al V-lea, sunt considerați "răsturnători ai Romaniei", dar termenul acesta este larg răspândit, îl întâlnim și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aromână lingvistica poate fi de foarte mare ajutor pentru istorie. Faptul că se invocă pentru explicarea acestei unități de limbă contactele neîntrerupte (de ce neîntrerupte?) dintre nord și sud, nu înseamnă nimic. Există contacte și mai neîntrerupte între nordul și sudul Galiei, și totuși dialectele abundă, sunt ca niște limbi aparte. La fel în Italia, Spania, Germania. Singurul argument valabil ar fi să se invoce observația (constatarea) că limbile aparținând unui popor mai puțin evoluat se schimbă foarte puțin, chiar pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbari nomazi". Djuvara consideră că "nenorocul nostru istoric", mai precis, "nenorocul micilor formațiuni slavo-române" din spațiul carpato-dunărean a fost acela că, "în vremea încropirii primelor state medievale în Europa răsăriteană, ele n-au apucat (reușit)-precum s-a întâmplat în Galia cu francii, în Spania cu vizigoții, în Italia cu longobarzii, în sudul Dunării cu bulgarii și în Rusia cu varegii-să fie aglutinate de o minoritate barbară războinică într-un stat de tip feudal medieval". Afirmația aceasta, spune el, "aparent șocantă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prin contrast, românii accentuează rolul micii proprietăți în propria tradiție, apropiindu-se astfel de modelul francez. În același spirit și cu aceleași intenții, ei subliniază fraternitatea latină franco-română, avînd în vedere originile comparabile ale cuceririi romane a Daciei și a Galiei, inclusiv ale asemănării limbilor. Dialogul, afectiv și ideologic, al lui Michelet și al discipolilor săi, este deosebit de intens: în noiembrie 1848, istoricul se îndrăgostește de Athénaïs Mialaret. Tînăra femeie este apropiată familiei prințesei Alexandrina Cantacuzino, stabilită la Paris în iarna
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ceea ce aduce bucurie inimii, sînt izvoarele, grădinile și cîmpiile, briza ușoară, florile și cîntecul păsărilor. Libarius (3') Pe lîngă vechiul oraș Lyon, înspre miazănoapte, există o regiune numită Forez, care, deși destul de mică, are ceea ce rar găsești în tot restul Galiei. Munți bogați și cîmpii atît de mănoase și aflate într-un climat atît de binevoitor încît pămîntul de aici dăruiește tot ceea ce își dorește inima cultivatorului [...]. În anumite locuri sînt izvoare care scaldă cîmpiile cu apele lor limpezi, iar, din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
numele uneia dintre fiicele regelui Feniciei, răpită și adusă în Creta de Zeus. Grecii întorc desigur spatele continentului și nu se preocupă decît de Mediterana, care va deveni centrul viu și comunicant al Imperiului Roman. Dacă Roma cucerește Spania, Portugalia, Galia și Anglia oceanice, ea înfruntă în schimb fără succes, în inima continentului, neîmblînzita Germanie. Europa este un "dincolo" septentrional inform al lumii antice. Deși populată din preistoria cea mai înde-părtată, ea nu intrase încă în Istorie la momentul cînd a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
secolul lll iudeo-creștinismul are un caracter puternic greco-roman dar scriiturile lor de învățătură rămîn cele ticluite de Filon în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd occidentul latin cunoaște o expansiune maxi-mă. Cultul se răspîndește prin mici frății în Galia, Spania, Italia de Nord, Iliria. Pînă la începutul secolului lll în Galia exista ca frăție iudeo-creștină doar episcopia Lyonului, crește numărul prozeliților mai ales în jurul Romei și Cartaginei. Tot începutul acestui secol statuează ca episcopi ai Romei persoane de origine
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
învățătură rămîn cele ticluite de Filon în Alexandria. Pe la mijlocul secolului lll este perioada cînd occidentul latin cunoaște o expansiune maxi-mă. Cultul se răspîndește prin mici frății în Galia, Spania, Italia de Nord, Iliria. Pînă la începutul secolului lll în Galia exista ca frăție iudeo-creștină doar episcopia Lyonului, crește numărul prozeliților mai ales în jurul Romei și Cartaginei. Tot începutul acestui secol statuează ca episcopi ai Romei persoane de origine italică iar limba greacă începe să fie înlocuită de latină ca limbă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Italia, afară de prea puține cazuri" (Tafrali, 1935, p. 53). Desprinzând încă o foiță a nobilității poporului român, Floru menționează că "mulți coloniști veniau din țările vecine cu Dacia, din Iliria, din Panonia, din Tracia, apoi din țări mai îndepărtate ca Galia, Egipt, mai ales din Asia" (Floru, 1923, p. 17). Alte locații exotice sunt menționate de C.C. Giurescu, pentru care o parte considerabilă a coloniștilor proveneau "ba chiar și din Africa și din Siria. Din Italia au venit mai puțini" (Giurescu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este asociat cu soarele. În textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică, pasărea este mesagerul zeilor și al Lumii Celeilalte, fie că este lebădă (Irlanda), cocor sau stârc (în Galia), gâscă (Marea Britanie). În unele cosmogonii, pasărea este imaginea lui Dumnezeu care se "purta" pe deasupra apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ultimile sale cuvinte, pe patul de moarte:„Vicisti, Galilaee“ (Ai învins în cele din urmă Galileanule, n.n.) (trad. n.). Ceea ce este important în argumentația noastră este faptul că Iulian Apostatul s-a bucurat de o mare prețuire în rândul populației Galiei (Franța de azi, n.n.) și că era un adept al cultului lui Isis. Continuând cercetările, descoperim o serie de simboluri ale lui Isis. Conform legendei este soția și sora lui Osiris, regele soare. În plus, în cele mai multe reprezentări pictografice, Isis
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
consimțit. Toate acestea indică o organizare politică prestatală sub forma unei "democrații militare", condusă de șeful războinic, a unui sfat și a unei adunări a poporului (toți oamenii liberi, purtători de arme, din trib). Octavianus Augustus împăratul care a organizat Galia și Spania, a redus Galatia și Egiptul la statutul de provincii, a cucerit Panonia și a anexat Moesia a luptat cu succes și împotriva germanilor. La moartea sa, în anul 14 d.Chr.15, Imperiul Roman avea o întindere considerabilă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pentru întâia oară decât în secolul al VIII-lea și desemnează, la început, doar limba părții orientale a regatului francilor. Inițial, thiutisk provine din latinescul theodiscus 28, utilizat la Sinodul din 786; varianta diutsch datează de la 1080. Dacă în Italia, Galia și Spania triburile germanice au fost asimilate de către populația romanizată, în Britania ele au alungat popoarele romanizate. În urma unui proces îndelungat, au dat numele lor fie unor popoare, țări și limbi (francez francii; englez anglii), fie unor provincii (goții și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a stat la baza structurilor politice ale statului feudal timpuriu în Europa apuseană. Tot în această perioadă s-au pus bazele alianței dintre "tron și altar", prin trecerea de la arianism la catolicism, în timpul lui Clovis. Dintre populațiile germane așezate în Galia la finele secolului al V-lea și începutul celui de-al VI-lea, rolul cel mai însemnat l-au avut francii salieni (din zona Flandrei și Brabant) și cei ripuari (din zona Alsaciei și Lorenei). Cucerirea Galiei romane a avut
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
germane așezate în Galia la finele secolului al V-lea și începutul celui de-al VI-lea, rolul cel mai însemnat l-au avut francii salieni (din zona Flandrei și Brabant) și cei ripuari (din zona Alsaciei și Lorenei). Cucerirea Galiei romane a avut ca urmare constituirea și consolidarea regatului franc 29, cel mai puternic stat din Europa de Apus condus de dinastia Merovingienilor. În 486 Clovis (481-511) înlătură total stăpânirea romană din Galia 30. Începând cu secolul al V-lea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ripuari (din zona Alsaciei și Lorenei). Cucerirea Galiei romane a avut ca urmare constituirea și consolidarea regatului franc 29, cel mai puternic stat din Europa de Apus condus de dinastia Merovingienilor. În 486 Clovis (481-511) înlătură total stăpânirea romană din Galia 30. Începând cu secolul al V-lea, migrația triburilor germanice va avea urmări hotărâtoare pentru configurarea viitoarei Europe. Așezate pașnic în Imperiu în calitate de grupuri coloni-soldați și soldați-mercenari, ulterior cete și triburi întregi se vor așeza în calitate de "federați", pe baza unui
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Imperiului Roman de Apus31, în perioada 476-486, un franc salian pe nume Siagrius lua în stăpânire regiunea dintre Somme, Meuse și Loara declarându-se "rege al romanilor". Clovis, un alt franc salian, după ce îl înfrânge pe Siagrius (486), va cuceri Galia și Alsacia, apoi va trece la catolicism 32 și va fi ales rege de către francii ripuari în 509. Aproape concomitent, Teodoric desăvârșește opera de formare a regatului ostrogot și domnește ca un adevărat suveran (493-526). Cu opera lor, în secolul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]