11,358 matches
-
de sat, fie împărțite în cătune. Numărul mic de gospodării, conform opiniei lui Stahl (1998, vol. II, pp. 17-21), era menținut cu intenție dintr o serie largă de motive: facilitarea deciziei; menținerea terenurilor agricole aproape de sat; o țarină, înconjurată de garduri, nu putea să aibă oricâte loturi și nu putea să depășească o anumită suprafață; iar turmele nu puteau să depășească un anumit număr de animale. Conform recensământului din 1912, un sat avea maximum 600 de locuitori și 150 de gospodării
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Acestea fie erau lăsate nepăzite în izlazul devălmaș, fie erau împiedicate sau priponite. Cele două tehnici erau mai puțin costisitoare întrucât nu afectau structura teritorială a izlazului. Tehnica cea mai costisitoare și care genera cele mai multe conflicte era aceea a construirii gardurilor. Plângerile în aceste cazuri aveau câștig în principal dacă se dovedea că obștea ca întreg era afectată, dacă se invocau motive precum blocarea unui drum, a unei mori, a unui târg sau vetre de sat. O altă metodă era îngrădirea
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a face loturi egale care să fie distribuite către cei îndreptățiți. Suma acelor loturi se numea țarină și avea o formă de patrulater, alungită, din cauza faptului că era lucrată cu plugul și pentru a înlesni împărțirea. Țarina era protejată cu garduri pentru a o feri de animalele care pășunau. După cum spuneam în primul paragraf, aceste garduri, menite să crească gradul de certitudine, ajungeau să mărească gradul de complexitate a managerierii resurselor respective. „Gardurile din jurul țarinilor erau construite sau dărâmate pentru izlăjire
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
numea țarină și avea o formă de patrulater, alungită, din cauza faptului că era lucrată cu plugul și pentru a înlesni împărțirea. Țarina era protejată cu garduri pentru a o feri de animalele care pășunau. După cum spuneam în primul paragraf, aceste garduri, menite să crească gradul de certitudine, ajungeau să mărească gradul de complexitate a managerierii resurselor respective. „Gardurile din jurul țarinilor erau construite sau dărâmate pentru izlăjire cu contribuția fiecărui țăran în parte. Când vreunul din locuitori nu-și făcea la timp
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
pentru a înlesni împărțirea. Țarina era protejată cu garduri pentru a o feri de animalele care pășunau. După cum spuneam în primul paragraf, aceste garduri, menite să crească gradul de certitudine, ajungeau să mărească gradul de complexitate a managerierii resurselor respective. „Gardurile din jurul țarinilor erau construite sau dărâmate pentru izlăjire cu contribuția fiecărui țăran în parte. Când vreunul din locuitori nu-și făcea la timp porțiunea de gard la țarină, era luat cu forța de nimesnic și dus la acel loc, unde
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
crească gradul de certitudine, ajungeau să mărească gradul de complexitate a managerierii resurselor respective. „Gardurile din jurul țarinilor erau construite sau dărâmate pentru izlăjire cu contribuția fiecărui țăran în parte. Când vreunul din locuitori nu-și făcea la timp porțiunea de gard la țarină, era luat cu forța de nimesnic și dus la acel loc, unde era bătut cu o nuia până ce-și făcea datoria.” (Stahl, 1998, p. 277) Astfel, pentru a putea fi menținută această tehnică de exploatare, apar reguli de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de exploatare perpetuă, stăpânirile locurești se permanentizează, devin ocini. „Un alt factor de apariție a ocinilor a fost creșterea populației, care face mai acută lupta de concurență dintre gospodării și, în special, diferențierea populației în bogați și săraci. Tragerea de garduri, care aveau un simplu sens de unelte tehnice la început, menite să împiedice ieșirea vitelor dintr-un anume țarc sau intrarea vitelor în anumite tarlale, capătă un sens juridic: gardul devine semn de proprietate.” (Stahl, 1998, vol. II, p. 171
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
în special, diferențierea populației în bogați și săraci. Tragerea de garduri, care aveau un simplu sens de unelte tehnice la început, menite să împiedice ieșirea vitelor dintr-un anume țarc sau intrarea vitelor în anumite tarlale, capătă un sens juridic: gardul devine semn de proprietate.” (Stahl, 1998, vol. II, p. 171) Apariția ocinilor nu implică nici ea dispariția devălmășiei întrucât, pe lângă faptul că ocina nu era o proprietate privată propriu-zisă, exploatarea agricolă se făcea în continuare pe mai multe categorii de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
adică dreptul de a închide din izlaz, și, din Codul civil, ceea ce i se potrivea, adică dreptul de a se considera proprietar deplin.” (Stahl, 1998, vol. II, pp. 181-183) Țăranii contestau terenurile îngrădite și se adunau noaptea pentru a dărâma gardurile. Când lemnul a devenit marfă, cei care aveau resurse să facă tăieri masive au profitat de legea devălmășiei și au tăiat fără limită. Perioada aceasta de abuzuri cu efecte devastatoare asupra pădurii este foarte bine ilustrată de D. Sârbescu Lopătari
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
Nu poți spune că la sat oamenii gândesc în cor; oamenii nu gândesc în grup... La baza culturii țărănești este tot personalitatea lor, dar o personalitate anonimă, nu ca orășenii, care se semnează unde vrei și unde nu vrei, pe garduri și hârtie. Adevărurile din lumea rurală răsar așa, ca brazii, ca fagii... Țăranii formează o comunitate și orășenii o societate. Comunitatea e de natură organică și societatea orașului e de natură construită. Orășenii sunt juxtapuși, cum sunt cartofii în sac
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
am fost la Marea Înviere nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aceste două puncte de vedere, spiritualist și științific, Bunica era la zi cu cunoștințele în materie. Și, cum vă spun, într-o noapte stătea Bunica în curtea de la munte, în picioare, cu mâinile încrucișate la piept și se uita la gardul construit în jurul ei, în formă de trunchi de con. Gardul era din scânduri vechi și în unele locuri lipseau scândurile de tot. Te întrebai cum rezistă încă în picioare. La un moment dat Bunica G. îl vede pe bunicul ei
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
la zi cu cunoștințele în materie. Și, cum vă spun, într-o noapte stătea Bunica în curtea de la munte, în picioare, cu mâinile încrucișate la piept și se uita la gardul construit în jurul ei, în formă de trunchi de con. Gardul era din scânduri vechi și în unele locuri lipseau scândurile de tot. Te întrebai cum rezistă încă în picioare. La un moment dat Bunica G. îl vede pe bunicul ei din partea mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
G. stătea și îl observa ce face și la un moment dat discută cu cineva care era în spatele ei și nu-l vedea, dar ea știa că se află acolo: - De ce nu intră bunicul?... ar putea intra prin găurile din gard. De ce nu vrea să-l vedem? Doar știm că gardul este al lui și loc de intrare suficient. - O să intre, acum mai lucrează la el; i se răspunse. Și după ce s-a mai uitat o vreme la bunicul cum tot
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
moment dat discută cu cineva care era în spatele ei și nu-l vedea, dar ea știa că se află acolo: - De ce nu intră bunicul?... ar putea intra prin găurile din gard. De ce nu vrea să-l vedem? Doar știm că gardul este al lui și loc de intrare suficient. - O să intre, acum mai lucrează la el; i se răspunse. Și după ce s-a mai uitat o vreme la bunicul cum tot dădea târcoale gardului, Bunica G. a revenit acasă și a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vrea să-l vedem? Doar știm că gardul este al lui și loc de intrare suficient. - O să intre, acum mai lucrează la el; i se răspunse. Și după ce s-a mai uitat o vreme la bunicul cum tot dădea târcoale gardului, Bunica G. a revenit acasă și a așteptat. Ce aștepta bunica?! Încă o confirmare a ceea ce văzuse și i se transmisese: și anume că spiritul bunicului va fi cel care va veni la strănepot și chiar și condițiile în care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și chiar și condițiile în care va veni; condiții precare și insuficiente pentru a putea răzbi și rezista în viața pământească la care se angaja. De ce spun insuficiente pentru o viață pământească? Pentru că îngrăditura aceea de lețuri (scânduri) putrede din gardul pe care îl construise cu greu și cu fereală și cu multe goluri nu era nimic altceva decât trupușorul viitorului copil ce era în devenire și pentru care nu știuse sau nu putuse să folosească materiale bune, noi, rezistente la
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ce mi-au spus medicii după necropsie: că nu din cauza inimii a murit și că nu pot stabili în nici un fel cauza decesului. Dar eu am știut. Am știut, chiar dacă inconștient la început, am știut că, așa cum și-a construit gardul acela vechi în jurul meu, nu avea să adaste mult timp la noi, speranța de viață fiind redusă, aproape nulă. Iar după toate câte s-au petrecut am avut certitudinea visului împlinit. Și, ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș spune ca
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Era vreme frumoasă, cald, soare, grădină plină cu pomi cu mere coapte. Bineînțeles că Shelley și Lucy își petreceau week-end-ul la casa! Shelley era mare amatoare de cățărat: în copaci, pe sura, pe acoperișul casei. Acum ea se cațără pe gardul de fier, cu gândul să-l sară, dar când trecu pe partea cealaltă se agață într o sârmă pe care n-o văzuse. Sârmă îi zgârie adânc pulpa. − Au, mă doare! Uite ce mult sânge curge! − Hai repede să te
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
În grădina bunicii Bunica fetelor are în grădină un strat frumos de căpșuni mari, tufe de zmeură și coacăze pe lângă gard. Sigur că are și alte straturi: ceapă, pătrunjel, usturoi... Lucy și Shelley sunt în vizită la bunica și grozav le mai place prin grădină. Se joacă toată ziua cu câinele, cu pisica, aleargă prin iarbă, se cațără prin copaci. − Azi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
gata de treabă. Se apucă de cules. Ca de obicei − două căpșuni în gură, una în lighean. Una pe o parte a stratului, cealaltă pe cealaltă parte. Și cum au și poftă de zmeură, mai trec și pe la tufele de la gard. După masă bunica merge în grădină și își pune mâinile în cap. Straturile ei frumos îngrijite sunt călcate în picioare, tulpinile sunt rupte și trântite la pământ. Se pare că recolta va fi la jumătate. − Fetelor, voi n-ați văzut
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3084]
-
pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat dreaptă, ca un lujer de floare în lumina soarelui de vară orbitor, a început să exploreze curtea pentru ca, într-o zi, să-și arunce privirea peste gardul înalt, din scândură de brad: „- Ce se vede acolo, departe?” „-Un deal!” „- Și pe deal ce este?” „- Cerul!” „- Vreau să urc acolo ca să pun mâna pe cer!” „- Nu se poate! Când vom urca, cerul se va muta mai departe, pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aceea ce nu ar fi putut face nici o mie de Vlazi la un loc! Da. De cum a pus capul pe pernă și-a imaginat, pas cu pas, cărarea ce duce în vîrful dealului și, de acolo, la cetate. Ajuns la gardul cu care, din porunca domnului Nicanor, erau împrejmuite toate ruinele, pentru a nu se prăvăli cumva bolovani peste oi sau vaci, s-a oprit. S-a oprit ca să judece și să vadă ce e de făcut, nu de altceva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi. Fără Ilinca putea să găsească o sută de comori și altele pe deasupra, că tot n-ar fi avut nici o valoare. S-a urcat pe gard și s-a uitat în curte. Nimeni, nicăieri. Dulăul, care-l mai mușcase o dată de picior, dădu glas de primejdie. Virgil cobori de pe gard și se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]