4,470 matches
-
pierdute, așa cum a spus Aristofan. Sau nu Aristofan, ci Platon, Într‑un discurs atribuit lui Aristofan. La Începutul Începuturilor bărbații și femeile alcătuiau un corp rotund, ca soarele sau ca luna; erau câte un mascul și o femelă și două garnituri de organe sexuale. În unele cazuri, ambele garnituri sexuale erau masculine, susținea Ravelstein. Așa spune legenda. Erau făpturi falnice, mulțumite de sine. Dar i‑au sfidat pe zeii olimpici care le‑au pedepsit, despicându‑le În două. Aceasta este marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ci Platon, Într‑un discurs atribuit lui Aristofan. La Începutul Începuturilor bărbații și femeile alcătuiau un corp rotund, ca soarele sau ca luna; erau câte un mascul și o femelă și două garnituri de organe sexuale. În unele cazuri, ambele garnituri sexuale erau masculine, susținea Ravelstein. Așa spune legenda. Erau făpturi falnice, mulțumite de sine. Dar i‑au sfidat pe zeii olimpici care le‑au pedepsit, despicându‑le În două. Aceasta este marea mutilare pe care a suferit‑o omenirea. Așa Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o puteai lesne imagina cu o pălărie cloș, coborând dintr‑o limuzină. Femeile care poartă rochii șic și folosesc un ruj de buze viu colorat nu sunt interesate de politică. Doamnele astea europene monitorizau comportamentul social al soților - masculii din garnitura lor. Bărbații existau doar ca să le țină ușa deschisă și să le tragă Îndărăt scaunele din sufragerie. Doamna Grielescu nu se simțea niciodată prea bine cu sănătatea. Judecând după ridurile feței, trebuie să fi fost trecută de șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Pargiter s‑a Îndrăgostit pe loc de el și mi‑a cerut să‑l prezint acestui om spiritual. I‑am comunicat lui Ravelstein că amicul meu Pargiter dorește să‑l cunoască. - Bine, și În felul ăsta o să ai o dublă garnitură de prieteni cu capul chel ca‑n palmă. Ravelstein nu mi‑a reproșat că i l‑am adus, dar reieșea limpede din felul În care‑mi vorbea că, din moment ce timpul lui era acum atât de măsurat, n‑ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu patru dolari pe zi, inclusiv chiria, și aveam chiar și televizor. Lucrurile mele noi erau toate din surplusul de război, ca și mine - un pat îngust de fier, pături oliv-maroniu cu „U.S.A.“ pe ele, scaune pliante din pânză, garnituri de popotă în care să gătești și din care să și mănânci. Chiar și conținutul bibliotecii mele era în mare parte surplus de război, provenind, cum provenea, din seturile pentru deconectare destinate trupelor aflate în străinătate. Și deoarece aceste seturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-i zice acum Libertății. Am ieșit cu școala și am cântat. Era fanfară, armata, popor peste popor. Te sfârșea la inimă patriotismul când vedeai ce îmbulzeală era acolo. Noi stăteam aliniați, pe trei rânduri, chiar în capul peronului, cum vine garnitura dinspre Râmnicu Sărat. În capul ălalat era normalistele. A fost și Prea Sfințitul, de-a făcut Tedeum. - Păi vezi? Deci a trecut eroul prin gară. Cu trenul. Cu armata. Cu fanfara. Cu defilarea. Toată chestiunea organizată ca la parada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sigilați toți. Necunoscuți. N-are nume, n-are date de identitate. Luați-l care vă place și gata. Da’ dacă nu-l vreți pă ăsta pierdeți, să știți. Ce v-am dat io să știți că era cel mai întreg. Garnitura complectă. Alții întregi nu mai avem. Toți ăialalți e cu lipsuri. Unu e și fără cap, îți dai seama, părinte? Cum să mori fără cap?! S-a mai pierdut o piesă, două din inventarul scheletului, un deget, o coastă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la țăranii care semnau că au predat chintale și tone de sfeclă pe care niciodată nu le cultivaseră, cu achizitori care nu preluau nici măcar o căpățână din valoroasa materie primă și până la la șefii de gară care făceau acte pentru garnituri de tren care niciodată nu plecaseră din gările lor. Căzuse pe Timotei nenorocul să descopere toată tăreșenia. Cum nu se puteau găsi alți vinovați, indicațiile de la partid fiind clare, nicio urmă de fraudă, doar neglijența în serviciu a magazionerului, Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi veștede de salată creață așezată pe o margine a farfuriei, ca garnitură. Mi se părea de o familiaritate reconfortantă. MM, Matthew și Sally erau deja la masă, împreună cu Steve, directorul de scenă de la Cross. Înțelesesem de la Sophie că se pregătea o mișcare strategică de câștigare a lui Steve de partea lor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la oraș, la oameni, la trafic, la zgomote... Fir’ar să fie! exclamă el încet. Apoi se întoarse spre Correcaminos: — Mâine o să dau răspunsul, făgădui el. La cină, îi oferiră ciozvârtele din spate ale unei mari maimuțe araguato, cu o garnitură enormă de banane prăjite. Apoi, Kano îl instală într-o colibă mai departe, în care atârnaseră deja un hamac lat. Se lăsă să cadă în el, sleit de puteri din pricina marșului îndelungat, dar conștient că îi va fi greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu jumătate de veac, Valică Pădureț, un nimeni căutat de toată lumea cartierului, pentru meșteșugurile pe care le cunoștea și Încă le cunoaște, meșteșuguri necesare la Îndepărtarea micilor necazuri, din care-l scotea, pe fiecare Împotmolit: cu o priză, cu o garnitură, cu un robinet, cu un televizor, cu o ușă, cu un geam, cu o poartă, cu vreun lacăt, cu vreo sapă ruptă, sau vreun topor știrb sau neascuțit, mă rog, cam cu de toate. Ca, de altfel, și În prezent
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Pascalopol și de bătrân, care-și freca mâinile foarte mulțumit. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. Pe cap avea o mare pleureuse tivită cu dantelă, iar mâinile îi erau până la cot înmănușate. Avea și o umbrelă, de asemeni cu garnitură de dantelă. Ceea ce izbi pe Felix, care privea din chioșc, fu nu veselia volubilă a Otiliei, cât satisfacția reținută a lui Pascalopol, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Moș Costache ieși până în poartă. Otilia făcu un gest de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un om de la moșie, mai isteț, îmbrăcat în livrea, îi chemă la ceai, și Felix avu și în sufragerie prilejul să-și dea seama că modestul Pascalopol din strada Antim era acasă la el un om foarte subțire. În locul obișnuitei garnituri, moșierul strânsese mobile de felurite stiluri și vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în stilul Renașterii și pe care, zicea gazda, l-a cumpărat în Normandia. Pe dulapuri, în cuiere țărănești, se îngrămădeau ulcele ardelenești și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rar contrapunctate cu unele negre. De parcă fiecare dintre bătrânele doamne s-ar fi strecurat în câte un cupon de dantelă și s-ar fi pornit, rostogolindu-se, peste mobile, bibelouri, pereți și ferestre, așternând pretutindeni fețe de masă, draperii și garnituri din acest gingaș material, într-o lume în care se uitase a se mai prețui, la adevărata ei valoare, dantela. În plus, ipoteza nu părea deloc hazardată, dovadă că pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând, bineînțeles, două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inimaginabilă... - Lasă gargara, măi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp, măi, copii, Raicopol depăna, prin microfon, niște amintiri care adormeau populația. Celelalte garnituri de metrou, din spatele garniturii noastre, fuseseră deconectate. La Dispecerat se înfăptuia panică. Trimiseseră, e drept, o echipă de gealați antrenați, care au apucat-o pe jos, prin subterană, pentru a ajunge la nebun... ...Unul dintre momentele de gingașă bucurie spirituală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp, măi, copii, Raicopol depăna, prin microfon, niște amintiri care adormeau populația. Celelalte garnituri de metrou, din spatele garniturii noastre, fuseseră deconectate. La Dispecerat se înfăptuia panică. Trimiseseră, e drept, o echipă de gealați antrenați, care au apucat-o pe jos, prin subterană, pentru a ajunge la nebun... ...Unul dintre momentele de gingașă bucurie spirituală a fost atunci când, folosind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se înfăptuia panică. Trimiseseră, e drept, o echipă de gealați antrenați, care au apucat-o pe jos, prin subterană, pentru a ajunge la nebun... ...Unul dintre momentele de gingașă bucurie spirituală a fost atunci când, folosind stația de emisie a unei garnituri apropiate, dispeceratul ne-a distribuit sfaturi nouă, celor căzuți în cursa lor de șobolani, despre felul în care ar fi trebuit să ne relaxăm și, relaxîndu-ne, să parcurgem împreună ore plăcute. Deoarece, cică-se, viața era frumoasă. ...Să nu care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
inclusiv zâmbi prietenos, arătând că nu dorise să comunice nici mai mult, nici mai puțin, decât atât. - Sigur. Pe de altă parte, nici nouă, celor cărora ni s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri personale, și-a condus garnitura până la prima stație) nu ne-a mai trecut prin minte să-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și altora, pe care i-am zdrobit la fel de bestial... Declar că sânt o brută, un ticălos și-n aceste clipe grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă-l în pace. Poate coboară la prima. Garnitura a mai mers vreo două minute cu pas mărunt. Și apoi s-a oprit cam pe la mijlocul tunelului... Cineva din cabina de conducere se juca la lumini... ...Apoi o voce: "Aici Anghel Raicopol. Am să vă vorbesc despre necazurile mele personale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BĂNULESCU mai mare grabă, în pușculița unui spital de boli nervoase, sub pază militară. Era locul optim pentru a fi scos la iveală, dacă Brav Conducătorul ar fi fost încunoștințat de vreo păsărică că Angheluță provocase vreun prejudiciu vreuneia dintre garniturile sale dragi de metrou. Era potrivit și dacă, despre afacere nu s-ar mai fi trâmbițat nimic, Raicopol urmând a fi scufundat treptat sub crusta înghețată a neurolepticelor și sub forța educativă a halucinogenelor. Așa încît, concluzionă în sine IF
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să mi te arăți!... "Privește savant. Cu inima beată. De iubire." Și-l remorcă după ea. Dincolo însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dus dracului totu. C-așa a fost unu... la Vintileanca. - Ei, nu zice! - Cum spusei. O fi băut ceva, o fi fost omu-n somnu al doilea, a greșit... - Ce-a făcut, tăticule? - A dat drumu p-aceeași linie la două garnituri. Ciulama s-au făcut. Morți, răniți, ia-l la întrebări: cum a fost, cum s-a-ntîmplat; zace omu-n pușcărie și-acu... Nea Fane o chema pe negustoreasă: - Mai dă-ne cîte-o sticlă de lampă la amândoi... Chirică mulțumea: - Noroc să dea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
reparăm împletitura, scoatem un mobilier superb. Și ce mai are? . - Douăsprezece scaune de astea și un pupitru, ăsta de aici. Lipsește un sertar. - Și ce dacă lipsește? Îi facem unul nou. E de lemn de trandafir, mobilă autentică. Facem o garnitură de epocă și o vindem cu totul. Sultana comandă la Milano țesături pentru mobile vechi, tafta, pekin, satin, moar, velour rayé, imitație de velur de Utrecht gofrat și alte materii, unele foarte moderne, dar ajustabile cu mobila secolelor trecute. Observând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din lemnul acestora erau introduse în structura mobilelor noi, în așa fel încît magazinul pretindea a vinde anticărie restaurată. - Priviți aici, nu vedeți găurile de cari? Mobilă autentică.Nucul rezistă. Piesele au fost completate pe liniile lor vechi. Aveți o garnitură solidă, cu tapiserie modernă, copiată după cea veche și istorică. Unde era interesantă Sultana, era la reclama mărfii, căci începuse a coborî la afacerile de vânzare. Când se prezenta un amator pentru un obiect notat în mod special pe catalogul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]