7,117 matches
-
inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere și umeri largi. Croiul la un piept e simetric, cu excepția găurii din care țâșnește sângele. Apoi Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nuntă. Au luat cadourile pe care le voiau, cristalurile și argintăria, și s-au dus afară pe peluză să aștepte ca pompierii și paramedicii să-și facă intrarea. Brandy deschide una din mâinile ei enorme, îngreunate de inele, și atinge gaura prin care i se revarsă sângele pe pardoseala de marmură. Brandy zice: — Căcat. Bon Marché n-o să accepte niciodată s returnez costumul ăsta. Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noi ne schimbăm odată cu ele. Așa că, sigur, spectacolul ăsta o să fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell și-a virusului HIV. Brandy, Brandy, Brandy. Sărmana și trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la o zi în fața magazinului universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă câinele cuiva ridicând piciorul să se pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i gaură a curului cu aromă canină, și Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de-o culoare pe care te-ai aștepta s-o vezi la rădăcina unui penis. Își dădea cu atâta fond de pleoape c-ai fi crezut că-i un animal de testare a produselor. Numai datorită fixativului ei e-o gaură în stratul de ozon deasupra Academiei de Manechine Taylor Robberts. Asta se-ntâmpla cu mult timp în urmă, înaintea accidentului meu, când credeam că am o viață așa de frumoasă. La magazinul universal Brumbach, unde ne omoram timpul după curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În unele după-amiezi ne mărturiseam reciproc că suntem vampirițe. — Mda, ziceam. Și părinții mei mă maltratau. Trebuia să faci jocul publicului. Evie își trecea degetele prin păr. — Îmi fac piercing la perineu, zicea. E șnurul ăla mic de piele dintre gaura curului și vagin. Mă duceam să m-arunc pe pat, în mijlocul scenei, strângând la piept o pernă și uitându-mă în sus la încâlceala neagră de conducte și țevi despre care trebuia să-ți închipui că e tavanul dormitorului. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Dumnezeu, ca să ne prindă când dăm cu bățu-n baltă. — De ce-i așa important pentru tine? zic. Și Evie deja se-ndepărtează de mine, lăsându-mă singură și spunând: — Degeaba. Pierdută în propriu-i mic circuit închis. Lingându-și singură gaura curului, Evie zice: — E-o nimica toată. Zice: Las-o baltă. Capitolul 6 Pe planeta Brandy Alexander, universul e guvernat de-un sistem destul de elaborat de zei și zeițe. Unii sunt răi. Alții sunt binele absolut. Marilyn Monroe, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
n-are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la noi de parcă am fi cățelușii ăia pe care-i vezi în spatele vitrinei pet-shopurilor din mallurile de periferie. De parcă am fi cățelușii ăia cu secreții galbene la ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care le-ai primit. Capitolul 13 Sari cam la miezul nopții în casa lui Evie, unde îl surprind pe Seth Thomas încercând să mă omoare. Așa cum mi-e fața acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârșește într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cam la miezul nopții în casa lui Evie, unde îl surprind pe Seth Thomas încercând să mă omoare. Așa cum mi-e fața acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârșește într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se vede cerul gurii, roz și neted ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de gunoaie. Abatoare. Uzine de purificare a apei menajere. E tactica miresei urâte care pare frumoasă doar prin comparație. La o ședință foto pentru Industry JeansWear, eram sigură că va trebui să pozăm sărutând cadavre. Mașinile astea abandonate au toate găuri de rugină în ele, margini zimțate, iar eu sunt aproape goală și încerc să-mi amintesc când am făcut ultima dată un vaccin antitetanos. Fotograful lasă jos aparatul și zice: — Irosesc filmul dacă voi, fetelor, nu vă hotărâți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt ochii. Rețin atenția celui care trebuie să fie administratorul de noapte, a șefului de personal, a managerului și a unui angajat. Primele impresii sunt foarte importante. Trebuie să fie din pricina felului în care sunt îmbrăcată sau a puștii. Folosind gaura care e partea de sus a gâtului meu, cu limba care iese din ea și tot țesutul cicatrizat din jur, zic: — Gerl terk nahdz gah sssid. Toți sunt de-a dreptul încremeniți de privirea mea seducătoare. Nu știu cum, dar apoi pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Valium. Oameni în captivitate. Mai întâi cea mai bună prietenă și acum fratele meu încearcă să-mi fure logodnicul. — Anul trecut m-am dus să le fac o vizită, zice Manus. Mămica mea, apartamentul lor e exact pe a opta gaură, și-l adoră. E ca și când tot standardul de vârstă în Bowling River e futut. Mămica și tăticu’ vitreg tocmai au făcut șaizeci de ani, așa că-s doar niște tinerei. Pe mine, toți boșorogii ăia mă măsoară din priviri de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice. El zice că totul depinde de mine. Brandy inhalează și rochia plesnește, ea respiră și fiecare respirație îi dezvăluie corpul gol în mai multe locuri. — Ce știam eu, zice. Aveam cinșpe ani. Nu știam nimic. Printr-o sută de găuri rupte se vede pielea goală. La accidentul feroviar, tata a zis că agenții de pază vor veni dintr-o clipă în alta. Pentru mine asta însemna: o să fim bogați. O să fim în siguranță. Dar ce voia el de fapt să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
că n-ar avea, ăștia au de toate și, dacă n-au comandă, se duc la prima circiumă și comandă tot ce le trebuie. "Vezi că în două-trei zile venim și dacă n-ai de toate îți mai facem o gaură pe lîngă alea șapte pe care le ai de la mă-ta !" Și crezi că are cineva chef de o gaură în plus? N-are nimeni, dom'le. Ei, ce să-ți mai spun, e lucru mare să te duci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot ce le trebuie. "Vezi că în două-trei zile venim și dacă n-ai de toate îți mai facem o gaură pe lîngă alea șapte pe care le ai de la mă-ta !" Și crezi că are cineva chef de o gaură în plus? N-are nimeni, dom'le. Ei, ce să-ți mai spun, e lucru mare să te duci pînă la Sarichiojd să dai ochii cu alde Cocoș. Da' ce, crezi că m-aș fi dus dacă nu eram asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nedepinzînd de capriciile unui ministru ori ale nu știu cărui deputat sau senator. Dar asta era altceva. George Stan îi povestea la cîte o bere ori la o cafea rece că "nu știu cum se face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sociolog, profesor de sociologie la Universitate, face și cercetări pe teren, e la început, dar face". O umbră de nedumerire ușor disprețuitoare a trecut peste obrazul lui Cantacuzino, puteai să o urmărești cum îi traversează chipul cu pori mari, aproape găuri în pielea grasă, cenușie, așa cum poți vedea umbra unui nor care trece prin fața soarelui. "Pe teren? Pentru ce-ți spun eu, domnule dragă, nu-i nevoie să mergi pe teren. Trebuie doar să ai cap, să ai minte cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm. Pentru a evita așa ceva, Tapú Tetuanúi și cea mai mare parte a adolescenților din insula luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi începea să se agite, aruncându-i priviri furioase, cu care încerca parcă să-l ucidă. — Te urăște de moarte, remarcă Vetéa Pitó. Dacă vreodată va reuși să se elibereze, n-o să te mai poți ascunde de el nici în gaura de șarpe. — Nu mă-nfricoșează, replică băiatul, mințind cu nerușinare. Nu m-a-nfricoșat nici în noaptea aia, nu va reuși să mă-nfricoșeze nici acuma. Dar acolo sus, pe creasta, mai-mai c-am făcut pe noi de frică, recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în fond tot de-o moarte moare și lașul, si viteazul. Zâmbi cu căldură. Și-n plus, mai ai mult până să devii măcar un mic navigator, fiule. Mai ai mult! După ce Tapú Tetuanúi și prietenii lui terminau de facut găurile dintr-o scândura, cei mai pricepuți oameni ai lui Tevé Salmón o „coseau“ de următoarea cu ajutorul unor funii rezistente, împletite de către bătrâni, iar apoi le călăfătuiau cu o pastă făcută din fibră de miez de cocotier și din rășină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și compactă de pescuit, ci un imens catamaran, ale cărui carene aveau treizeci de metri lungime, doi lățime și trei înălțime fiecare, ceea ce, daca ne gândim la lungimea scândurilor din care erau făcute, presupunea sute de cusături și mii de găuri. Tot acest edificiu era întărit prin interior cu grinzi de aito, un lemn extrem de rezistent, care, în plus, era considerat sfânt și se credea că va proteja ambarcațiunea. De aceea, în ciuda faptului că toți locuitorii insulei, până la ultimul, munceau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi putut el imagina. Îl duseră, cu mâinile strâns legate, până la golful Farepíti și, când se văzu în fața imensei nave deja terminate și observa șirul de bușteni care coborau până în apă și, la mijlocul distanței, placa mare de lemn, prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate strecurători, incapabile să reziste loviturilor mării. Două zile mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]