2,190 matches
-
și Filosofie și la Drept. În 1916, în „Unirea”, semnează întâiul articol, iar primele versuri îi sunt tipărite în „Zorile” din 1919. Începând din 1921 se va afirma ca un „muncitor al scrisului zilnic” - cum se autodefinea -, dovedindu-se un gazetar talentat și pasionat, prob și de largă deschidere intelectuală. Colaborator devotat al publicațiilor ieșene, apropiat de cercul de la „Viața românească”, e prezent masiv și în periodicele bucureștene. Scrie în „Mișcarea”, „Gândul nostru”, „Rampa”, „Libertatea”, „Lumea” (1926-1936), „Politica”, „Pagini moldovene”, „Manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
RL, 1977, 6; Massoff, Teatr. rom., VII, 163, 211, 295; Leon, Umbre, IV, 223-232; Maftei, Personalități, V, 236-238; Teodorescu-Braniște, Presă și lit., II, 175; N. Carandino, Nopți albe și zile negre, București, 1992, 255-256, 281, 395; Aurel Leon, Un mare gazetar al Iașului, „Monitorul”, 1995, 63; Lazarovici, Dicț. scriit. botoșăneni, 179; Dicț. scriit. rom., IV, 216-217; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 375. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
porecle pitorești, precum Jupânul, Eftimie Belciug, Nae Ormolu, Bebe Burtosu, Erotida, Didi Sfiosu, Olimpia Ciubaru, Dinu Ceașcă, Dandu Patricianul, Coriolan Pomposul, Elefterie Teoforul, Smărăndel Găitanaru, Arvinte Broscoi, Vârdarie Pelticul, Dumitru Gușoiu, generalul Spirache Dorobanțu, Popa Țucal, sunt portretizați politicieni, afaceriști, gazetari, scriitori, militari, fețe bisericești - o galerie nesfârșită de specimene caracterologic șarjate, care se întrec în a-și etala semnele bogăției acumulate prin fărădelegi. Prin integrarea acestora în spectacolul de epocă, prin imaginarea unora din „ciocoii noi” în situații vrednice de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
versuri, în „Gazeta Bucovinei”, unde va lucra ca ziarist până în 1896. Este, totodată, unul dintre întemeietorii și principalii colaboratori ai revistei „Încercări literare” (1892-1893). Între 1896 și 1898 își continuă studiile la Universitatea din Innsbruck, apoi își reia activitatea de gazetar în Cernăuți, la „Patria” (până în 1900) și la „Deșteptarea”. Din 1905, devine funcționar administrativ și redactor la „Foaia legilor și ordonanțelor țării Bucovina”. După 1919 este profesor la Facultatea de Drept din Cernăuți, având și un rol decisiv în înființarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
, Grigore R. (1832, Pițicu, azi Bumbești-Pițic, j. Gorj - ?), gazetar și poet. Vlăstar al unei familii boierești, B. era în anii Unirii Principatelor un gazetar și un om politic cunoscut, comparabil ca notorietate cu un Radu Ionescu. Într-un foileton publicat în „Păcală” (1860), Pantazi Ghica îl situa între ziariștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
, Grigore R. (1832, Pițicu, azi Bumbești-Pițic, j. Gorj - ?), gazetar și poet. Vlăstar al unei familii boierești, B. era în anii Unirii Principatelor un gazetar și un om politic cunoscut, comparabil ca notorietate cu un Radu Ionescu. Într-un foileton publicat în „Păcală” (1860), Pantazi Ghica îl situa între ziariștii fruntași din București. Pe la 1862, fusese ales deputat de Gorj în Camera Legislativă. Ca om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
ZAMFIRESCU, Duiliu (30.X.1858, Plăinești, azi Dumbrăveni, j. Vrancea - 3.VI.1922, Agapia, j. Neamț), prozator, poet, dramaturg și gazetar. E primul din cei opt copii ai Sultanei (n. Mincu) și ai lui Lascăr Zamfirescu, funcționar în Focșani, care, în anumiți ani, arenda moșii. Bunicul patern, Zamfir, negustor de cherestea („blănar”), se trăgea din plăieși vrânceni; cel după mamă, Pavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Gherea, Constantin Floru, Nicolae Bagdasar, Gabriel Negri. Lipsa discriminărilor este evidentă: sunt împreună democrați filoamericani (Petru Comarnescu) sau filofrancezi (Mihail Sebastian), „burghezi de centru”, „stângiști și dreptiști, țărăniști și liberali, nihiliști și mistici”, plasticieni, literați - clasicizanți, moderniști, avangardiști -, sociologi, filosofi, gazetari. Publicarea arhivei lui Mircea Vulcănescu aduce treptat indicii despre organizarea asociației pe secții (cu subsecții) - cea ideologică (sau filosofică) reunind nucleul director; au mai funcționat secțiile „Teatru”, „Plastică”, „Critică și literatură”, „Spectacol”, dotate cu un secretariat efectuat voluntar, pentru consemnări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
, Olimpian (1.VII.1937, Jugureni, j. Prahova), gazetar și prozator. Este fiul Ștefaniei Ungherea, dactilografă. Urmează la București Facultatea de Drept și Jurnalistica. Înainte de 1989 lucrează ca ofițer operativ în Ministerul de Interne, redactor, șef de secție și redactor-șef la revista „Pentru patrie”. Între 1993 și 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
în arhivele sigilate. Ce este adevăr și ce este invenție, ce este realitate în istorie și ce este minciună? Julius Zimberlan, autor al unor reportaje de mare succes, laureat a mai multor premii prestigioase și unul dintre cei mai citiți gazetari din lume, a publicat un volum despre tragedia familiei O'dodo din Brandul Mic (Republica Umanistă Vandana). Cartea, tradusă aproape instantaneu în paisprezece limbi și vândută în milioane de exemplare, se citește pe nerăsuflate. Raul O'dodo (24 ani) ar
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
VASILESCU, Lucian (23.X.1958, Ploiești), poet și gazetar. Este fiul Emiliei (n. Tacu) și al lui Vasile Vasilescu, economist. În orașul natal a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” (1977) și Facultatea de Tehnologia Chimizării Țițeiului și Petrochimiei din cadrul Institutului de Petrol și Gaze (1983). Lucrează ca inginer la Borzești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit independent, își exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
printre alții, Ion Pas și Ion Marin Sadoveanu. Se străduiește să organizeze o secție de teatru în cadrul cercului cultural local. În aceeași perioadă e prezent în „Cele trei Crișuri”, „Evoluția”, „Cultura poporului” și „Clipa”. În 1925 revine, ca bibliotecar și gazetar, în București. Își citește piesele în cenaclul Sburătorul, publică fragmente din Domnișoara Anastasia în „Universul literar” (1926), din Sam în „Premiera” (1928) și din Adonis în „Excelsior” (1930). Semnează cronică dramatică la „Vremea”, dă în „Gândirea” cronici literare și susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
, Traian (30.V.1921, Turnu Măgurele - 5.I.1990, București), prozator și gazetar. Este fiul Clemenței și al lui Anastase Uba, comerciant. Urmează școala primară și Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele (1931-1940), Școala de Ofițeri Activi de Infanterie (1940-1942), Facultatea de Drept (licențiat în 1948) și Academia Militară (absolvită în 1961) la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
, August Treboniu (17.VII.1810, Fofeldea, j. Sibiu - 25.II.1881, București), filolog și istoric. Este fiul preotului unit Pavel Trifan; gazetarul Dimitrie August Laurian este fiul său. L. a urmat școala primară germană și gimnaziul la Sibiu, iar din 1831, cursurile superioare ale Liceului Piarist din Cluj. Și-a continuat studiile la Viena, la Institutul Politehnic, probabil și la Universitate ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
Unitatea Culturală a Tuturor Românilor. Până la începutul anului 1897 L. r. are format de ziar, apoi de revistă. Un comitet de redacție, din care fac parte toți membrii comitetului executiv al Ligii (politicieni, universitari, scriitori), își asumă răspunderea redacțională. Printre gazetarii profesioniști care au redactat de fapt L. r., se numără G. Bogdan-Duică și Nerva Hodoș. Revista urmărea, așa cum reiese din articolele-program, realizarea unității culturale a românilor, socotită un prim pas spre înfăptuirea unității naționale. Interesele naționale, se afirmă în numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287807_a_289136]
-
, Emil D. (pseudonim al lui Samuel Honigman; 7.IV.1873, Iași - 16.III.1948, București), gazetar, cronicar teatral, prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
prozator și traducător. Fiu al unui cantor și profesor de pian, F. a căpătat de mic o bună educație muzicală și a urmat cursurile Liceului Național din Iași. Absolvent al Facultății de Drept din București, va face o carieră de gazetar începută ca redactor la „Munca”, apoi la „Lumea nouă” și continuată la „Adevărul”, unde, între 1895 și 1921, a fost secretar de redacție, apoi redactor-șef, iar mai târziu și prim-redactor al suplimentului „Adevărul literar și artistic” (1920-1921). A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
literar” (sub pseudonimul M. Dobrin), „Pagini literare”, „Dimineața”, „Rampa” ș.a. Ca jurist, a publicat expuneri și studii judiciare (semnând F. Emilian). În articole de fond, reportaje, anchete, interviuri, rubrici ca „Note”, „Păreri și impresii”, „Fapte și observații” (semnate și E.D.F.), gazetarul consemnează și comentează evenimentele sau întâmplările timpului, încercând să impună respectarea principiilor dreptății sociale, criticând relele cauzate de politica inadecvată (în special de cea liberală) sau susținând, în momente deosebite, campanii care s-au dovedit a fi juste: intrarea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
se destăinuiesc... De vorbă cu d. Em. Fagure, RP, 1935, 5158; H. Soreanu, A murit Emil D. Fagure, ADV, 1948, 17114; Gala Galaction, Emil D. Fagure, ADV, 1948, 17117; Ist. teatr. Rom., II, 477-480, III, 537-538; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 66-68; Mirodan, Dicționar, II, 251-254; Dicț. scriit. rom., II, 250-251. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
, revistă apărută la Botoșani, săptămânal, între 21 ianuarie și februarie 1868, între 11 februarie și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
de la 7 iunie 1884, de Cornel Pop Păcurar. Vor mai fi redactori responsabili Septimiu Albini, Pompiliu Pipoș, ziaristul bucureștean Adrian Cașolțeanu, Cornel Scurtu, Teodor V. Păcățian, George Coșbuc (între 27 martie și 2 aprilie 1889) și alții, în total optsprezece gazetari, dintre care unii în două și chiar în trei rânduri. Schimbările foarte dese sunt o urmare a conflictelor cu autoritățile, în urma cărora redactorul responsabil era fie suspendat, pe o perioadă determinată ori definitiv, fie trimis în judecată și condamnat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
a fost în 1868-1869 și președinte al Curții Apelative din Iași), face politică liberală, fiind ales deputat în perioada 1876-1888. În 1876 este primit în Societatea Academică Română (secția istorică). M. nu e, de fapt, un istoric. El este un gazetar cu o temeinică informație, gata oricând să susțină, împotriva unor aserțiuni tendențioase, originea latină a neamului nostru, vechimea și continuitatea lui. „Disertațiunile” sale, risipite prin diferite publicații („Columna lui Traian”, „Românul”, „Trompeta Carpaților”, „Buciumul român”) sau adunate în broșuri, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
, Sever Iuliu (7.IV.1934, Vadu Izei, j. Maramureș - 3.VI.2002, București), gazetar și prozator. Este fiul Mariei Utan (n. Gherghel) și al lui Teodor Utan, învățători, și frate cu poetul Tiberiu Utan. Urmează școala primară în satul natal, Școala Medie Metalurgică din Cluj (terminată în 1952) și Facultatea de Filosofie, secția ziaristică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290396_a_291725]
-
politice din localitate și din țară, articole de polemică politică, rubrici de varietăți și știri sociale. În foileton se tipăresc mai în fiecare număr scrieri ale lui Eugen Vaian. Cele mai multe sunt schițe naturaliste, încercând să surprindă trăsăturile unui tip social (Gazetarii, Nenea Sandu, Artiștii). Se mai publică „scene și tablouri din viața clerului” de Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu). Poeziile, puține de altfel, aparțin lui Eugen Vaian, M. Ciucă și Elizei Mustea. Rar figurează în sumar cronici teatrale sau muzicale, semnate Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290613_a_291942]