1,633 matches
-
că probabil strânsese prea tare nodul căpăstrului. Coborâ din nou, slăbi funia, ciufuli coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros care se prelinse în întuneric. Nikolai șovăi. Își închipui noaptea coborând peste poiană, pe omul acela îngropat care va vedea lupii apropiindu-se sau va simți mușcăturile unui rozător. Puse mâna pe pușcă și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
păreau că tac la apropierea lui. Unul din ele zâmbea, într-un rictus amplu de durere. „El e“, își spuse Nikolai și aplecă țeava puștii spre ceafa omului. Nu avu timp să apese pe trăgaci. În partea cealaltă a poienii, geamătul reîncepu mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte față de ceilalți. Un soldat foarte tânăr, al cărui cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coboare în goană panta înghețată a malului. Precum mărgelele unui șirag rupt, copiii alunecaseră într-o spărtură de apă neagră. Salvarea aceea ar fi trebuit să fie zgomotoasă, să atragă multă lume... Pe malul pustiu și însorit răsunaseră doar câteva gemete și trosnetul gheții sfărâmate. Pentru a-l scoate pe unul dintre copii, Anna intrase în apă, scufundându-se, căutând cu mâinile trupușorul care tocmai dispăruse. Lupta împotriva fiecărei secunde de frig, îi arunca mai întâi pe mal, îi trăgea spre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
credeau că ajunseseră la limita extremă a nefericirii: mai multe zile de mers pe jos, fără hrană, în frigul pătrunzător al nopților, o rafală de gloanțe în cursul dimineții, venită dinspre un camion german. Acum, nu se mai auzea nici un geamăt în grupul lor. Femeia însărcinată tăcuse și ea, rezemându-se cu spatele de loitra unei remorci părăsite. Priveau mute și nu prea înțelegeau ce vedeau. Ființele din fața lor nu puteau fi recunoscute după semnele obișnuite: ruși sau nemți, bărbați sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
El avea o soție care se numea (nuncupata est) Cyborea. Într-o noapte, după ce și-au Împlinit amândoi Îndatoririle [conjugale], Cyborea, adormind, a avut un vis (somnium vidit) care a Înspăimântat-o și pe care i l-a povestit cu gemete și suspine bărbatului ei, zicând: „Mi s-a arătat (videbatur mihi) că voi naște un fiu plin de vicii (flagitiosum), care va fi cauza pieirii Întregului nostru neam”. Ruben Îi zice: „Povestești un lucru blestemat (nefariam rem), care nu se
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care prin mișcări simple și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea pe ,,colțuri’’ semafoare, alte indicatoare specifice pietonale și stradale, școala, etc. În ,,polifonia sonoră’’ care scade în intensitate, se aud tot mai clar gemetele ,,manechinelor’’ accidentate, cu strigăte intermitente de ajutor. În scenă apare o persoană ( regizorul va stabili : bărbat, femeie, ținută ), care trece repede de la un ,,accidentat’’ la altul ,,consultându-le’’ starea în care se afla. Persoana : Vă rog, faceți loc, sunt medic
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
repede de la un ,,accidentat’’ la altul ,,consultându-le’’ starea în care se afla. Persoana : Vă rog, faceți loc, sunt medic ! Să nu mișcați accidentații! ( Îi consultă repede ).Către sală : Copiii sunt loviți și în stare de șoc...(,, accidentații’’ se vaită, gemete de durere ). Să vină urgent o ambulanță ! O ambulanță !... Pe acest ,,fond’’ vizual și sonor auzim cum crește în intensitate sirena ambulanței, care în funcție de concepția regizorală va putea deveni un ,,personaj’’ vizual, dar mai ales sonor. Voce: A sosit
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
albe pe sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de mână, În dormitor. În timp ce Desdemona ciocnește ouă cu Lefty, părinții mei se depănușează de un minimum de haine. În timp ce Sourmelina, care s-a Întors din New Mexico pe perioada sărbătorilor, ciocnește cu doamna Watson, tatăl meu scoate un mic geamăt, rostogolindu-se de pe mama, și declară: ― Cred că s-a rezolvat. În dormitor se face liniște. Înăuntrul mamei mele, un miliard de spermatozoizi Înoată Împotriva curentului, cu masculii În frunte. Poartă cu ei nu numai instrucțiuni despre culoarea ochilor, Înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
au un efect exact pe dos de cel scontat. Copila se pune și mai tare pe urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche? Două vestale profesoare se oferă să o țină. Printre gemete și sughițuri, pontiful își isprăvește treaba. Bătrâna e cu mintea aiurea. Surâde amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet! A fost construit în anul când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tot timpul. Să ți simți sentimentele interogate, privirile observate, să ți se numere până și bătăile inimii. Să-ți fie interceptate scrisorile și supravegheate acțiunile? Să nu te afli în siguranță nici în intimitatea camerei de dormit? Dă drumul unui geamăt înăbușit. Să nu mai ai încredere în nimeni, pentru că în spatele creaturilor care te înconjoară se află Gallus, care nu e în stare să-și respecte nici măcar soția, pe mama copiilor săi. Agrippina bate furioasă din picior: — Nu mai vorbi prostii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nou. Sughite de enervare. Cum s-o înfunde? Dacă nu reușește până închide ochii Augustus, s-a zis cu el. Împreună cu Tiberius Nero îl va strivi ca pe un gândac. Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face tot ce-i stă în putință să o ia înapoi. Poate chiar mai devreme. Reflectează încruntat. Ar trebui mai întâi să-l zdrobească pe Nero. Încuviințează adânc din cap. Neapărat. Fără el, ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele victimelor încă neînchegat pe ele. Un corb flutură din aripi deasupra lui și croncăne batjocoritor: „Nu te grăbi așa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar eu nu-mi pot reține gâfâitul. Alunecăm jos, până pe podeaua bucătăriei: curând, micul-dejun a fost uitat, iar singurele sunete care se aud din bucătărie sunt șoaptele noastre și gemetele de plăcere. ― Chiar te iubesc, îi spun eu după aceea. Probabil că asta a fost cea mai bună partidă din viața mea, și mă simt vinovată că l-am făcut să se simtă vinovat, când e evident că mă iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pare un pic cam ciudat să răspund la telefon într-o casă care nu e a mea, dar Brad e la duș, și nu prea are sens să las robotul să preia apelul. Ar putea fi important. Nu aud decât geamăt lung și apoi: ― JJ, sunt eu, Lauren. Spune-mi un singur lucru: te simți la fel de îngrozitor ca mine? Râd. ― Nu, nici pe departe. Ai băut mult mai mult decât mine, ți-aduci aminte? Îi spun despre drumul spre acasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Kesennuma, noi putem prea bine să putrezim prin cine știe ce țară sau pe fundul vreunui ocean. Un jet de apă adus de vânt le udă picioarele. Deasupra lor, parâmele scârțâiau. — Seniorul Shiraishi n-a spus așa ceva, îngână samuraiul ca într-un geamăt. Nepriceput la vorbe cum era, îl sâcâia neputința sa de a-i ține temeinic piept lui Matsuki. Oricum, dacă ei erau cu adevărat carne de tun, atunci de ce i-au mai zis și seniorul Shiraishi și seniorul Ishida să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din când în când de vânt, dar apoi se îndesea la loc. Velasco stătea și el lângă căpitan și privea în tăcere pedeapsa. Arătau amândoi ca niște statui întunecate. Prin ceață, răsună un șfichiuit de bici și se auzi un geamăt. Biciul plesni mai departe de câteva ori și când în cele din urmă ceața se mai risipi în bătaia vântului, omul care-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din raza furtunii. Valurile erau agitate, dar nu mai treceau peste bord. Pe punte zăceau într-o vălmășeală de nedescurcat unelte marinărești zdrobite și rămășițele unui catarg doborât. Câțiva mateloți dispăruseră, iar în cală se scurgea de ici-colo câte un geamăt. Cabina cea mare nu mai putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră pe obraji. — Trăiesc în satul Tecali, zise omul la fel de repede ca mai înainte. Însă, vă rog, să nu le spuneți despre mine acelor padres, căci am fost călugăr, dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sângele care-i curgea din rană îi înroșea piciorul. Pesemne că avea încheieturile zdrobite. Încercă să se ridice, dar nu reuși. L-am urcat în căruța cu desagi trasă de măgari, dar chiar și după aceea tot scotea câte un geamăt și din când în când se ruga de stăpânul lui zicând: „Vă rog să mă iertați. Luați-mă cu dumneavoastră chiar de-ar fi să-mi legați o funie de gât și să mă trageți. Altfel n-o să mai ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eu... eu... nu pot să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Dacă aș fi vrut doar să mă întorc, m-aș fi suit pe corabie o dată cu Matsuki și m-aș fi întors acasă! Glasul lui Tanaka semăna cu un geamăt. Iar călătoria până aici în Spania am îndurat-o... doar din dorința de a-mi îndeplini îndatorirea. N-am să mă întorc în Japonia cu mâna goală. Sunt gata să merg... chiar și până la capătul pământului. Samuraiul era de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că nu folosise la nimic. Și atunci, ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de moarte. Ziua, în timp ce îl îngrijesc pe părintele Vasquez, sunt gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta. Abia aștept să te văd. — Termină-ți masa și să mergem. Nici nu s-a luminat Încă, e absurd să plecăm la ora asta. Tocmai atunci se auzi din nou leul. Acum scotea din adâncul pieptului un fel de geamăt care dintr-o dată deveni gutural, trimițând niște vibrații care zguduiau parcă aerul din jur. Totul se termină cu un oftat și un horcăit adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]