1,313 matches
-
de amor către Boria, din partea Annei Alexandrovna, cerându-i să vină în Parcul Petrovski chiar în noaptea aceea. În camera dumneavoastră de hotel l-ați asaltat pe Goriancikov și l-ați sufocat cu o pernă. I-ați pus corpul în geamantanul lui Govorov, înștiințându-l dinainte să îl lase gol. Fiindcă nu puteați închide geamantanul cu Goriancikov cu shuba pe el, i-ați scos-o și ați ascuns-o în saltea. Apoi le-ați spus celor de la hotel că Goriancikov va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
chiar în noaptea aceea. În camera dumneavoastră de hotel l-ați asaltat pe Goriancikov și l-ați sufocat cu o pernă. I-ați pus corpul în geamantanul lui Govorov, înștiințându-l dinainte să îl lase gol. Fiindcă nu puteați închide geamantanul cu Goriancikov cu shuba pe el, i-ați scos-o și ați ascuns-o în saltea. Apoi le-ați spus celor de la hotel că Goriancikov va locui în locul dumneavoastră, și ați plătit chiria în avans, pentru a câștiga puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
locui în locul dumneavoastră, și ați plătit chiria în avans, pentru a câștiga puțin timp înainte ca ei să bănuiască ceva. Oricum ei nu ar fi banuit nimic, deși se pare că l-ați făcut curios pe mesager. Apoi ați dus geamantanul în Parcul Petrovski pentru întâlnirea nocturnă cu Boria. Desigur, Boria se aștepta să o întâlnească pe Anna Alexandrovna. În schimb, a dat peste dumneavoastră. Ca să nu întind vorba, cred că a fost foarte surprins. Dar cum a decurs conversația? Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Maximovici își întoarse brusc privirea. ă Poate că intuiesc bine ce s-a întâmplat, spuse Porfiri. Acum Osip Maximovici îl privi și dădu din cap. ă Poate atunci, continuă Porfiri, sau mai târziu, i-ați arătat ce se află în geamantan. Adică, i-ați arătat corpul neînsuflețit al lui Stepan Sergheievici Goriancikov și i-ați spus despre avansurile murdare pe care piticul i le făcea mult iubitei sale Anna Alexandrovna și de privirile languroase pe care acum i le arunca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vom veni să-ți vedem operele la muzeu? Vom povesti tuturor că te-am îndemnat noi să te înscrii la Belle Arte”. Erau foarte drăguți și le-am mulțumit ca să nu le stric seara. A doua zi mi-am luat geamantanul de carton în care aveam câteva schimburi și un caiet de desen, ieșind pe poartă. Știu câte confesiuni au un unic scop: de a ascunde adevărul. Cum eu, însă, n-am nevoie de bunăvoința și iertarea nimănui, îmi pot îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitându-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
om adevărat...“ Iar i-au răsunat în urechi cuvintele fratelui. A invadat-o un sentiment de singurătate amestecată cu regret. Suferea. — Stai! Fugi după el printre oameni, până la intrarea pe peron. Stai, Gaston, stai! Oameni se ciocneau de ea cu geamantanele lor, dar ea nu-i băga în seamă. Nu-i păsa nici măcar că se întorc după ea și o privesc ciudat. — Gaston! Dar când l-a ajuns și i-a citit uimirea pe față văzând-o că fuge după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bine. Pe alee se Întâlni din nou cu antrenoarea de bodysculpture. Nu mai era În trening. Avea pantaloni militari din material de camuflaj și o giacă de blugi, iar părul blond Îi era răsfirat pe spate - trăgea după ea un geamantan pe roți. — Pleci? o Întrebă cu amabilitate, căci Sarah fusese drăguță cu el În ziua aceea. — Cursul meu a luat sfârșit, În mai nu vin suficiente persoane pentru a putea fi plătită și eu, răspunse ea salutând cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vacanță, răspunse Antonio. Am o cădere nervoasă. — Atunci de ce nu vii cu mine? spuse fata. Cumpărăm biletul la aeroport. Știu că nu ești tipul de om care să facă intempestiv ceva, dar fă-o măcar o dată. Antonio continua să tragă geamantanul lui Sarah și nu spuse nimic. America. Nu-i trecuse niciodată prin minte că ar putea să meargă În altă parte. Că ar putea să existe un alt oraș pentru el. Văzu trenul la capătul peronului. Albastru cu verde, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vede lumea. Câțiva navetiști au coborât grăbiți, împovărați de cine știe ce gânduri. Se îndreptau cu pași repezi spre casele lor, spre cei dragi. Pe peron și-a făcut apariția o femeie. Lumina difuză nu îi permitea să deslușească bine trăsăturile acesteia. Geamantanul mare din mâna femeii o făcuse să tresară. Era ea. Nici nu-i venea să creadă. Încerca în zadar să articuleze o vorbă. Cu un efort peste puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei, cu o viteză amețitoare. Așteptarea se apropia de sfârșit. Era pregătită să înfrunte adevărul de pe buzele femeii care acum o lună plecase în străinătate și, probabil, se întâlnise cu mama ei. „Alina, am un pachet de la mama ta!”. Din geamantan își făcu apariția o sacoșă strălucitoare, plină cu dulciuri, apoi o păpușă cum își dorise de mult timp, frumos îmbrăcată, cu un zâmbet drăgălaș pe chipu-i de ceară pictată. Nu se putea bucura. Absentă, privea în gol cu mintea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi bubuie. Stau în casa unui cuplu ciudat pe temeiuri total false. Am dormit în patul lor. Port unul dintre tricourile vechi ale lui Trish. Mi-au dat chiar și o periuță de dinți, după ce am inventat o poveste cu „geamantan furat în tren”. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc înainte să cad lată este imaginea lui Trish înnebunită de fericire la telefon. „E englezoaică !” am auzit-o spunând. „Da, vorbește engleza perfect ! E țais. Are diplomă în cordon-bleu !” Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îți acorde o grijă specială... Schimb priviri cu Nathaniel, care își dă ochii peste cap. — Așa ! Lasă-mă să-ți deschid ușa... Îmi țin răsuflarea. O clipă mai târziu, Trish intră în casă, urmată de o fată care târăște un geamantan, în blugi și un top alb mulat. Asta e marea avocată super motivată ? Mă holbez la ea uluită. Are părul lung și negru și o față ageră și drăguță, și nu cred că are mai mult de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce fusese. Îl vezi așa cum se ține de coada lopeții? Parcă ar roade un os. GRUBI: N-ai ce vorbi cu ăștia.. BRUNO: Pe unde o fi punga aia cu mere, să-i aruncăm un măr. GRUBI: O fi prin geamantan. BRUNO: Unde-i? GRUBI (Se ridică, răstoarnă niște lucruri, răscolește, scoate un măr și i-l întinde lui BRUNO.): Na. BRUNO: Ia hai! Ține-mă de mijloc. Mă duc să i-l duc. GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia vezi dacă mai poți merge! BRUNO (Face câțiva pași.): Ce alunecos era... N-are nimica. GRUBI: Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. BRUNO (Se așează pe un geamantan): Iar trece ziua și n-am făcut nimic. GRUBI: Să fac focul? BRUNO: Fă-l. GRUBI: Unde-s lemnele? BRUNO ( Deschide un geamantan uriaș.): Îs ude. GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
are nimica. GRUBI: Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. BRUNO (Se așează pe un geamantan): Iar trece ziua și n-am făcut nimic. GRUBI: Să fac focul? BRUNO: Fă-l. GRUBI: Unde-s lemnele? BRUNO ( Deschide un geamantan uriaș.): Îs ude. GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau prânzim? BRUNO (Uitându-se la cer.): Mi-e foame tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
are! Cheile, unde-s cheile! Ioanaaa... Da! Tțțț! N-o să vină! N-o să vină! Ne facem de râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
facem de râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi o stea. ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
prin buzunare și scoate un fir de iarbă; și-l pune între dinți, se ridică și începe să facă mișcări de relaxare; CASIERUL are în pumnul strâns două zaruri; își deschide pumnul și zarurile cad pe suprafața plană a unui geamantan răsturnat ca pe o masă de joc; Bruno va arunca de câteva ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ori zarurile, tot mai atent la jocul său; ȘEFUL GĂRII își scoate jobenul și se șterge de sudoare; Ioana se ridică încet și își scoate pălăria imensă, personajele reintră în ritmul lor; zarurile lui Bruno lovesc tot mai puternic suprafața geamantanului.) CASIERUL: Hi, hi... (Privindu-și rezultatul unei aruncări.) Hi... (Ridicându-și capul.) Șase-șase... (HAMALUL și ȘEFUL GĂRII se apropie încet de CASIER.): Hi, hi... (O vreme personajele rămân în această stare.) CASIERUL: Ce-ați zice, domnilor, de o partidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]