3,167 matches
-
eu să butonez tastatura. Ba chiar m-am așezat pe scaun, în locul ei. „Egoistule! Repede să te instalezi tu... Măcar pot să mă uit și eu sau e și asta secret, ca telefoanele tale de dimineață?“ Apreciam pluralul, dădea măsura geloziei (deci și-a iubirii, ar fi adăugat ea; eu nu eram de acord). N-am zis nimic, dar am tras-o ușor în brațele mele. Gestul făcea cât o mie de răspunsuri. Apoi am deschis fișierul. În mijloc, trei documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
una, te gândești la o mie!“ „Niște mitocani!“, am insistat, ferindu-mi tristețea sub straturile veseliei. „Iritanți, dar necesari.“ „Ne-am lipsi liniștit de voi: n-am mai avea motive de competiție, și nici de ranchiună; ne-ar dispărea și gelozia, cu care ne chinuim atâta, din cauza voastră, bineînțeles. Societatea perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite.“, am zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit de pumni și palme binemeritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cumințise cum se cumințesc toate fetele după 20 de ani: nu de tot. Odată cu ea, preluasem întregul bagaj al trecutului, cu buzunarele lui calde, adânci și sucite: zâmbete, urme de-atingeri, privirile altora, complicități nerostite. Le primeam calm, detașat, fără gelozie. Devenisem bibliotecarul unic al trecutului Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei tot erau convinși că prin paginile cărților se mișcă realitatea, clară și de necontestat. Asta făcea literatura din ei, niște sclavi psihici, dependenți de zâmbetul trist al Adelei sau de gestul Otiliei cu umbreluța. Nevroza Ioanei îi răscolea, iar gelozia lui Gheorghidiu le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la executarea hotărârilor lor. Ar fi cu putință ca ideile să se întoarcă atunci către o intervenire a Franței. Presupunând că puterile s-ar învoi asupra necesității unei acțiuni contra Turciei se poate crede că ele ar vedea, fără multă gelozie, pe Franța însărcinîndu-se cu o întreprindere în care s-ar căpăta lovituri, s-ar cheltui bani și nu s-ar culege nici un folos. Englitera mai ales, putem fi siguri, ar întrebuința toate seducțiunile spre a determina pe Franța la aceasta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
privitor la cestiunea dunăreană, adaogă că: "Timpul" a avut grija de-a uita să reproducă pasajul în care "Journal des debats" declară că "L'Independance roumaine" e singura foaie care a publicat toate documentele privitoare la cestiunea Dunării. Să fie gelozie? E adevărat că acel pasaj lipsește din traducerea noastră, dar nu e singurul care lipsește. Astfel am lăsat afară începutul articolului, în care se zic următoarele: Am tratat aci mai în urmă părțile generale ale cestiunii Dunării de Sus. (Notă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mod cu totul general, fără a ținea minte amănuntele. Ce-nteresează în adevăr pe public menționarea unui articol scris acum o lună în "Journal des debats" și asupra căruia, în momentul traducerii, nu ne puteam da o lămurire exactă? Să fie gelozie? întreabă "L'Independance roumaine". Dacă confrații cred în adevăr că pismuim vro frunză din laurii lor, n-avem decât a face citarea cerută. Iată dar ce zice "Journal des debats" în articolul asupra cestiunei dunărene: "L'Independance roumaine", pe care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
î]i lua ocazia de-a se răzbuna asupra Muntenegrului, adecă de-a năvăli asupra țării. După sistemul feudal de pe atunci ar fi trebuit să ceară permisiune de la vizirul din Bosnia, ceea ce nu-i convenea nici ambițiosului albanez, ceea ce din gelozie nu i-ar fi permis nici vizirul bosniac. Mahmud se adresă direct la Stambul; dar cererea lui fu respinsă. Atins de aceasta, chemă pe albaneji la arme și luă repede pozițiile de la graniță: Podgorița, Spuci și Șabliac. Apoi pătrunse biruitor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
coadă; se oprea în fața ei și mârâia scurt și-i aținea calea, hup-țup când într-o parte, când într-alta. Numai cucoșul, când îl vedea, se oprea, își zburlea penele și se repezea la dânsul plin de mânie și de gelozie, încercând să-1 miruiască cu ciocul, în numele Tatălui. Dar și Grivei sărea sprinten ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pragurile istorice. După primul război mondial, după al doilea război mondial, după revoluția din decembrie: imediat "după" un eveniment major se oferă, ca sacrificiu parcă, Eminescu. Să fie un sentiment mai adânc al izbânzii (sacrificiu de bucurie), să fie o gelozie (sacrificiu de ură și neputință)? Cred că dl. Theodor Codreanu, când sugerează că acestea sunt, de fapt, false sacrificii, pseudoritualuri, îl iubește prea mult pe Eminescu ori nu și-a câștigat capătul răbdării. Eminescu a fost negat de mari oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
estetic-filosofică: "46. Iubirea se sfârșește cu prima iubire. Celelalte sunt cópii mai mult sau mai puțin reușite."; "576. Balzac zice că "gloria este soarele morții". Dar iubirea ce-i?"; "620. După prima iubire, orice promisiune e deșartă."; "647. Iubirea iartă. Gelozia niciodată."; "694. Iubirea este cel mai bun mijloc de autoeducație."; "4070. Iubita e rândunică, balerină, fulg, vis, nebunie și floare."; "4892. Lecția dragostei este mai totdeauna amară."; "6400. În fiecare femeie se zărește un fulg. Iubirea e cursa de alergare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale traducătorului în engleză, Kyril Fitzlyon. Avusesem prilejul, mai demult, să citesc ceva despre „zeul dansului” - într-un album Rodin, dăruit de René cu ocazia vizitei la Millesgården, în Stockholm. Eram împreună cu mama lui René, Linnéea, care ne plictisea cu gelozia ei „suedeză”. Din păcate, la ea chiar și sentimentele aveau naționalitate. Atunci am văzut pentru prima oară statuile Nijinski, în bronz, sculptate de Rodin. În catalogul expoziției era și articolul scris de Rodin (un răspuns răspicat dat detractorilor lui Nijinski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
covoare de iută. Într-o zi, unchiul Umberto ne-a construit cu mâinile lui frumoase de inginer constructor o băncuță cu două locuri, care putea fi deplasată în toate locurile din grădina noastră plină de gutui. Acest fapt a trezit gelozia tatălui nostru; care era ebenist și nu se gândise niciodată să ne facă din mâinile lui o asemenea trăsură-bancă pentru a citi liniștiți și a desena sub arbori. Îl numea „Broscarul”, făcând aluzie la obiceiul italian (și francez) de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Rosemarie cu Lucien, soțul ei, vor să-l omoare! A fost la ei de Crăciun și s-a simțit rău. Lionel e îngrozit că „familia” vrea să-l pună sub tutelă. A dormit la secretara lui, madame Alice Beaulois, trezind gelozia soției lui. Dureri violente în mâna stângă după convorbirea cu Lionel. Proprietarul casei noastre, bătrânul simpatic, domnul Andersson, sună la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dinastia soarelui. Andrei mi-a povestit cum odată el și cu Nichita au vrut să facă greva foamei, dar nu a setei! Apoi, Nichita a plecat la Struga să-și ia coroana de aur a poeziei, lucru care a atras gelozia celui ce nu concepea alt cap încoronat decât al lui. Birgitta (Trotzig) în vizită la mine, ducând în brațe o sticlă de muscat francez - era îmbrăcată în culorile sufletului: alb și violet! Am stat de vorbă fericite până la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Pentru țărani, ziua alegerilor era una specială, când, după ce puneau ștampila pe buletin, mergeau în centrul satului și discutau vrute și nevrute cu o băutură în față. Șeful de post avea o Dacie pe care o folosea destul de rar datorită suspiciunilor și geloziei soției sale, dar și pentru că uneori conducea mașina după ce bea câte un pahar, două de vin sau câte o țuică tare din prune. Acesta primise sarcină de la secretarul de județ Țăpoi să asigure cu mașina proprie deplasarea mea la circumscripțiile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
răstoarne lumea și s-o facă antipatică. Această afirmație uimitoare n-are nici o legătură cu democrația sau cu marxismul. A fost cu siguranță aruncată la un pahar de un bărbat urât unuia frumos. Într-un acces de furie, sau de gelozie... fără nici o legătuă cu ideologia sau cu mai știu eu ce altă minune. Ceea ce a pornit ca un strigăt mânios de gelozie într-un bar a dobândit caracterul foarte nepractic al înfumurării printre oameni de rând. O observație care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
siguranță aruncată la un pahar de un bărbat urât unuia frumos. Într-un acces de furie, sau de gelozie... fără nici o legătuă cu ideologia sau cu mai știu eu ce altă minune. Ceea ce a pornit ca un strigăt mânios de gelozie într-un bar a dobândit caracterul foarte nepractic al înfumurării printre oameni de rând. O observație care, în mod evident, n-avea nici legătură cu democrația sau cu marxismul s-a asociat imediat cu doctrina politică și economică, dând naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îți închipui că așa o poți duce toată viața, râzând și băgând în tine prăjituri cu piersici.“ Coblin îmi deschisese gustul pentru prăjituri; ea pe de altă parte le disprețuia profund. „Hârtie și clei,“ spunea cu ură și cu o gelozie de Jehova pentru influențele străine. „Și ce te-a mai învățat?“ mă întreba amenințător. Nimic. Nimic e bine! Și mă ținea în picioare și mă trata cu tăcere în semn de pedeapsă, comentând despre mine și prostia din capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Când eram puștan, aveam gânduri mari. Dar după o vreme îți dai seama ce calități ai sau n-ai, și ai atâta minte în cap să înțelegi că în primul rând te lași condus de instinctele tale egoiste și de gelozie, că nu-ți mai pasă ce se întâmplă cu alții atâta vreme cât obții tu ce vrei; începi să te gândești la lucruri ca de pildă cât de plăcut ar fi dacă cineva apropiat ar muri și te-ar elibera. Așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
erau adresa ei și un număr de telefon și vorbele „Sună-mă, te rog, mâine și nu te supăra că am făcut ce nu m-am putut abține să nu fac.“ Când m-am gândit cât de rușinată păruse de gelozia ce i se citea pe față și cât de plin de durere fusese momentul respectiv pentru ea, nu m-am simțit înclinat să mă supăr în nici un fel. De fapt nu îmi puteam stăpâni un sentiment de bucurie. Chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că știe totul despre mine, și era uimitor cât de multe știa; iar ce nu știa, inventa plină de încredere și se baza pe ochii închiși și împlântările rapide. Prin urmare îmi spunea unele lucruri foarte aspre și pline de gelozie, iar privirea ei uneori era mai degrabă scânteietoare decât prietenoasă. Era conștientă de slăbiciunea de care dăduse dovadă venind după mine - în momentele ei de încredere supremă se gândea la ea ca fiind de fapt o dovadă de forță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de față, însă orice emoție puternică, de orișicare fel, îi cuprindea complet ființa, trupul. Era la fel când era mânioasă sau iubitoare și mă împungea cu sânii, strângându-mi mâinile într-ale ei, atingându-mi picioarele. Prin urmare, chiar dacă această gelozie nu avea rost, nu era totuși o gelozie prefăcută. Dacă aș fi fost destul de deștept, aș fi venit eu după tine, îi spuneam. Pur și simplu nu m-a dus capul, așa că mă bucur că ai făcut-o tu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fel, îi cuprindea complet ființa, trupul. Era la fel când era mânioasă sau iubitoare și mă împungea cu sânii, strângându-mi mâinile într-ale ei, atingându-mi picioarele. Prin urmare, chiar dacă această gelozie nu avea rost, nu era totuși o gelozie prefăcută. Dacă aș fi fost destul de deștept, aș fi venit eu după tine, îi spuneam. Pur și simplu nu m-a dus capul, așa că mă bucur că ai făcut-o tu. Și nu trebuie să-ți fie teamă. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pentru că sigur că și ea era geloasă. Da, era geloasă. Îmi făcea bine uneori că îmi dădeam seama de asta. Dorea să fie dureros de sinceră, și când se întâmpla asta, tremura și se speria. Uneori mă gândeam că pura gelozie față de soră-sa o făcuse să mă privească cu alți ochi. Nu era cel mai plăcut gând. Dar de fapt e foarte normal ca atunci când începi să dorești ceva s-o faci din cele mai greșite motive; există o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]