4,959 matches
-
corporale, ale fizicii. Dacă nu există o știință a priori a naturii gânditoare, așa cum există una a naturii corporale, rezultă că exemplele care oferă semnificație conceptelor și principiilor pure ale intelectului vor trebui luate din știința naturii corporale. Iată de ce generalitatea mai mare a categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale nu implică extinderea acestora într-un domeniu mai larg de obiecte ale experienței. În Pmsn, Kant își propune elaborarea metafizicii speciale ca parte pură a fizicii, ca „fizică pură”4. Autorul apreciază
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
118-121. Dincolo de reconstrucția argumentelor și concluziilor lui Kant, Stawson își propune să arate cum ar putea fi ele modificate în așa fel încât să devină mai acceptabile pentru noi. Este un obiectiv care ar putea fi atins, apreciază el, „maximalizând generalitatea enunțării condițiilor (experienței - n.m. M.F.) și, în același timp, introducând în această enunțare o imprecizie sau vaguitate, care sunt într-un contrast accentuat cu universalitatea strictă, proprie unora din principiile lui Kant.” (Op. cit., p. 272.) 20. G. Brittan, Jr., Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
efectul nu se adaugă numai la cauză, ci că e pus de ea și rezultă din ea. Universalitatea riguroasă a regulii nu este câtuși de puțin o însușire a unor reguli empirice, care prin inducție nu pot dobândi decât o generalitate comparativă, adică o largă aplicabilitate.30 Când vorbește despre legi ale naturii care nu sunt legi a priori ale naturii în genere sau ale naturii corporale, Kant are în vedere, în mod evident, corelații cum sunt cele formulate de știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
proprii principiilor intelectului pur și principiilor metafizice ale științei naturii. Altfel spus, principiul afinității susține așteptarea unei continuități a formei legilor în trecerea de la principii a priori la legi empirice, precum și de la legi empirice de un nivel mai înalt de generalitate la legi de un nivel mai scăzut de generalitate, de un grad tot mai înalt de specificitate. Principiul însuși este o maximă metodologică, pe care Kant o caracterizează drept necesară doar din punct de vedere subiectiv. Ea oferă o garanție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
naturii. Altfel spus, principiul afinității susține așteptarea unei continuități a formei legilor în trecerea de la principii a priori la legi empirice, precum și de la legi empirice de un nivel mai înalt de generalitate la legi de un nivel mai scăzut de generalitate, de un grad tot mai înalt de specificitate. Principiul însuși este o maximă metodologică, pe care Kant o caracterizează drept necesară doar din punct de vedere subiectiv. Ea oferă o garanție a priori limitată. Ceea ce înseamnă că atribuirea caracterului legic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt, în acest sens, relativ a priori. Este vorba, mai întâi, de legile fundamentale ale fizicii propriu-zise, legi cum este cea a gravitației. Acestea pot fi obținute din legile mișcării și din legi empirice de un nivel mai scăzut de generalitate, cum este legea căderii corpurilor a lui Galilei sau legile mișcării planetelor sistemului solar, formulate de Kepler. În al doilea rând, Kant are în vedere legi empirice de un nivel mai scăzut de generalitate, care servesc ca premise pentru derivarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de un nivel mai scăzut de generalitate, cum este legea căderii corpurilor a lui Galilei sau legile mișcării planetelor sistemului solar, formulate de Kepler. În al doilea rând, Kant are în vedere legi empirice de un nivel mai scăzut de generalitate, care servesc ca premise pentru derivarea unor legi empirice mai fundamentale și pot fi apoi deduse și corectate pornind de la ele49. Ideea centrală a interpretării lui Friedman este că aceste legi, legile pe care intelectul le cunoaște pe deplin a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că teoria cunoșterii dezvoltată în CRP îi apare empiristului ca o teorie care nu poate fi apărată. Nu pot exista enunțuri care sunt în același timp sintetice și a priori în sensul lui Kant, adică înzestrate cu atributele necesității și generalității. Dezvoltarea ulterioară a cunoașterii științifice este caracterizată de Reichenbach drept un proces de „dizolvare a sinteticului a priori”. Ideea kantiană a sinteticului a priori a fost o eroare, însă una istoric justificată. (Reichenbach admite că dacă Immanuel Kant ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
corelații, de raporturi. Dezvoltarea cunoașterii științifice pun în evidență mai clar că orice cunoaștere despre realitate are o natură strict relațională. Obiectul ei îl constituie nu realități substanțiale, ci relații invariante de un nivel mai scăzut sau mai înalt de generalitate. Helmholtz, un cercetător familiarizat cu filosofia teoretică a lui Kant, scria: Orice lege a naturii afirmă că din condiții care sunt într-o anumită privință identice decurg întotdeauna consecințe care sunt într-o altă privință identice. Deoarece ceea ce este identic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a distinge între diferite straturi și nivele ale eșafodajului conceptual al științei, din punctul de vedere al relației lor cu datele observației și experimentului. Dacă o mare varietate de enunțuri formulate în termenii unor concepte de un nivel scăzut de generalitate vor trebui să fie revizuite în lumina unor noi rezultate ale cercetării empirice, cadrele conceptuale ale unor mari tradiții de cercetare vor fi supuse controlului faptelor doar în mod indirect, adică sub aspectul fertilității lor, al capacității de a conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acesta nu este singurul ei scop. „Ea mai urmărește să reducă conexiunile descoperite la un număr cât mai mic cu putință de elemente conceptuale independente.” 1 Altfel spus, să pătrundă spre ceea ce marele fizician numea „conexiunile de cea mai profundă generalitate”. Cercetătorii care urmăresc acest țel sunt pătrunși de convingerea că în univers există o ordine inteligibilă, accesibilă, cel puțin în principiu, minții omenești. Despre această convingere Einstein va spune că reprezintă cel mai puternic și mai nobil impuls al cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care ar trebui să orienteze munca teoreticianului, a susținut, un secol și jumătate după Kant, Albert Einstein. Pentru Einstein țelul suprem al cercetării lumii fizice era simplificarea și unificarea sistemului fizicii teoretice prin ceea ce el numea „pătrunderea conexiunilor de o generalitate mai adâncă”. Încrederea lui Einstein că o apropiere continuă de acest țel este posibilă se baza pe convingerile sale profunde cu privire la simplitatea lumii fizice la nivelul ei fundamental. Admițând că un ideal al cunoașterii nu poate fi la rândul său
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o urzeală de legi cu domenii de acțiune limitate. Dată fiind compartimentarea naturii, despre care aflăm tot mai mult odată cu progresele cercetării, noi nu ar trebui să aspirăm la mai mult decât la cunoașterea unor regularități de diferite niveluri de generalitate, care guvernează comportarea sistemelor din natură. Ideii că lumea fizică este unitară la nivelul ei fundamental și că, prin urmare, cercetarea ei va trebui orientată de un principiu cu valoare regulativă universală, Cartwright îi opune „pluralismul nomologic metafizic”, punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
legile particulelor elementare acționează și în afara unor dispozitive speciale care au fost create în laboratoare. Ar trebui, prin urmare, să rezistăm sugestiei fundamentalismului că există legi care acționează pretutindeni, că idealul unificării finale a cunoașterii sub principii de o supremă generalitate exprimă un țel realist. Cum spune Cartwright, s-ar putea ca rațiunea supremă - Dumnezeul fizicienilor - să nu fi acționat în modul imaginat de Kant și de Einstein 22. Încrederea lui Einstein că cercetarea naturii ar fi călăuzită în mod efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Pârvu, D. Stoianovici, Humanitas, București, 2000, p. 311. 2. Întrscrisoare adresată prietenului său din tinerețe Maurice Solovine (30 martie 1952), Einstein caracteriza semnificația pe care o are pentru el succesul unei teorii fizice de un grad atât de înalt de generalitate ca teoria relativității în termenii următori: „Chiar dacă axiomele teoriei sunt formulate de oameni, succesul unei asemenea întreprinderi presupune un grad înalt de ordine a lumii obiective, pe care nu am fi câtuși de puțin îndreptătiți să o așteptăm a priori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a) Sper să-mi spui / (b) Sper că-mi spui. Dacă poate fi identificată vreo Psb, aceasta este strict egal de prezentă atât În (a), cât și În (b); o astfel de Psb este Însă de un asemnea grad de generalitate, Încât ar putea fi invocată și pentru viitor (D.D. Drașoveanu, Teze și antiteze În sintaxa limbii române, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1997, p. 178). CITAT RETRAS!!! 3.5. Proprietatea termenilor Reprezintă o altă trăsătură de bază a stilului științific. Un student
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cu pagina de titlu până la ultima pagină a lucrării. Pentru detalii (numerotarea paginilor inițiale și finale), a se vedea capitolul „Noțiuni de tehnoredactare” (pp. 249-263). IAMGINEA SCANATĂ CU PAGINA CORECTATĂ + LEGENDA!!! 4. Reguli la susținerea lucrării de licență 4.1. Generalități Prezentarea lucrării de licență În fața comisiei de examinare este cel puțin la fel de importantă ca redactarea acesteia. Nota finală obținută de către absolvent reprezintă atât rezultatul evaluării lucrării de către cadrul didactic coordonator (evaluare consemnată Într-un referat), cât și rezultatul evaluării comisiei
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Pontalis (1967). Alți autori pun în evidență existența intelectualizării în viața cotidiană. Astfel, Mucchielli (1981) precizează că afectul este, în acest caz, transpusîn idei, iar Sandler (1985/1989) subliniază că trebuie „să considerăm lucrurile în sfera abstractului, în contextul unor generalități aflate la distanță de propria persoană”. „Se produce, explică Rausch de Traubenberg și Boizou (1976), o substituire prin cunoaștere, logică și obiectivitate a tot ce este emoție și pulsiune.” Toate aceste definiții se suprapun parțial, până la cele din DSM III-R
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este utilizată cu diferite semnificații: suport al cunoștințelor umane, unitate de măsură în informatică (biți), știre, noutate etc. Sensurile noțiunii de informație sunt mult discutate și interpretate de către o disciplină sau alta. Noțiunea de informație este complexă și de mare generalitate, toate științele operând cu informații ca elemente ale cunoașterii senzoriale sau raționale. Cunoașterea umană, transmiterea cunoștințelor vehiculează informații. În sens larg, informația este noțiunea prin care se definește fiecare din elementele noi conținute în semnificația unui simbol sau grup de
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
programe comune. Din punct de vedere software, pot fi proiectate pachete de programe originale, pentru a satisface nevoi informaționale specifice sau pot fi achiziționate pachete de programe standard, gata scrise, pentru rezolvarea problemelor informaționale cu un grad mai mare de generalitate. Cea de-a doua metodă este mult mai ieftină și eficace, deoarece programele scrise de firme specializate au fost deja testate în funcționare la alți utilizatori (deși slăbiciuni ale softului pot fi găsite oricând). În plus, piața softului de aplicații
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Maniera este reluată, într-o altă ipostază, voit mai solemnă, în poemele din Dialectica poeziei sau Cântece despre cântec (1957), unde sunt expuse versificat, uneori pedestru, alteori elegant, enunțuri de pretenție gnomică, sentințe vizând o „artă poetică” angajată, de fapt generalități pe teme estetice, precepte convenționale, mai mult platitudini decât iscodiri proprii sau expresii autentice. La modul minor, dar cu, deseori, aceeași abilitate, vervă și inventivitate prozodică și lexicală, procedarea a fost reluată și în volumele pentru copii (ciclul Bondocel ș.a.
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
are de-a face cu două creații între al căror nivel de realizare există o diferență uriașă? Că prima constituie - așa cum a fost numită pe drept cuvânt - o «mândrie a poeziei noastre» și cealaltă reprezintă o simplă rimare a unor generalități și abstracțiuni spuse pe... versuri populare (...). În timp ce creații deficitare sunt popularizate, unele creații de care poporul nostru este mândru, ca volumul de poezii al Veronicăi Porumbacu Mărturii, nu sunt nici măcar consemnate. Faptul că unele cărți literare ca: Unde este unire
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
un exemplu tipic de ideologie tăiată în strofe, trecută prin ritm și rimă și condimentată înainte de a fi servită, cu tot soiul de arome procurate din frecventarea clasicilor, pentru a face să dispară gustul fad pe care-l au îndeobște generalitățile versificate (...) în versurile de dragoste ale lui Eugen Frunză - cu toată aparenta lor căldură - nu s-ar fi simțit în largul ei nici o iubită (...). Trecând acum la ceea ce poetul Eugen Frunză ține să comunice femeii iubite, vom observa înainte de toate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
versurile de dragoste ale lui Eugen Frunză - cu toată aparenta lor căldură - nu s-ar fi simțit în largul ei nici o iubită (...). Trecând acum la ceea ce poetul Eugen Frunză ține să comunice femeii iubite, vom observa înainte de toate că, în generalitatea lor, versurile lasă pe cititor într-o totală indiferență. Simți tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre „mai curând” Ca spre-o grădină-mbietoare? Încercând să dea o replică energică tendinței manifestate în unele versuri de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
evaluatoare care și-au discutat deciziile până când s-a ajuns la un consens. Procesul s-a repetat pentru fiecare intervievat din toate cele patru grupe de subiecți. Aprecierea limitelor unei categorii de conținut sau, mai exact, a nivelului său de generalitate a fost un aspect important în cadrul acestei etape și poate fi folosită aici pentru a demonstra impactul scopurilor cercetării asupra deciziilor care se iau pe parcursul procesării conținuturilor. Cele mai frecvente categorii au fost „profesori”, „performanță școlară” sau „atmosfera din clasă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]