14,807 matches
-
lămurească unde bătea Anna,cea atât de dragă lui până mai acum câteva minute. Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici să respire. Se făcu din nou mic în șezlong și își puse mâinile pe genunchi, ca nu care cumva să se vadă cât de tare începuseră să-i tremure. Am venit, porumbelule, să vorbim. Ce v-ați speriat așa? Între timp, ați putea să vă căutați câteva haine ce-or să vă fie de trebuință
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din Nichita, cla xona insistent în capul aleii, sprijinit cu un gest regal de geamul mașinii, și fuma. Până să se lămurească gunoierul Vasile în ce direcție ar fi fost potrivit să o apuce cu pantalonii suflecați feciorelnic până sub genunchi, juna Andreea, care se mutase la etajul doi, sub el, acum nu mai mult de trei săptă mâni, mai promptă în reacții, bătea deja cu vârful pantofului în ritmuri latine în ușa apartamentului. Și, ca tabloul să fie complet, telefonul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
față de broască râioasă? — Hm..., rânji Gigi Pătrunjel gândindu-se că, de fapt, la vremea aia, el făcuse o pasiune pentru ea și ar fi fost în stare să se așeze de-a curmezișul șinelor de tren numai ca să-i vadă genunchii. — Am văzut-o acum un an. Știi că era adventistă. Între timp s-a lăsat de prostii, s-a tuns, s-a căsătorit și are doi copii. Reușiți. Mai luăm un rând? Gigi încercă un refuz. Își simți însă mâna
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ochi. Tânăra își ascunse fața de priveliștea sfruntată a trupului gol și ezită să treacă pe lângă el. Numai că Gigi Pă trunjel nu mai avea de gând să o rateze de data asta. Se apropie de ea, se prăvăli în genunchi, își acoperi pentru o secundă ochii cu podul palmelor, le lăsă să alunece pe lângă corp și, într-un final, își luă inima în dinți: — Dragă domnișoară, sunt Gigi Pătrunjel... AMINTIRI DIN CASA SCĂRII Pe aleea Muzelor, treci de parcarea de pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să-și ia la revedere. Actorul pare departe, privit prin fundul gros de sticlă al paharului. — Hai, domne..., încearcă redactorul-șef să-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și dispare după paravan
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
chiuvetă, deschizând în același timp apa. Băgă mâna sub jetul rece spălând sângele care se prelinsese până la încheietura mâinii. Sângerarea se opri repede, rana fiind superficială. Se întoarse în cameră pentru a dezinfecta rana. Își aminti și de juliturile de la genunchi, făcute cu o zi în urmă, când făcuse slalom printre copaci și crengile uscate căzute pe pământul umed, în disperarea de a ajunge undeva departe, nici ea știind unde anume. Doar cât mai departe de locul acela care îi amintea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mai greu trecuse, se obișnuise cu durerea. Numai să nu urmeze alte lovituri mult mai puternice și mai greu de înțeles și acceptat. Se întinse pe spate, cu picioarele atârnând pe lângă pat, așteptând să se usuce dezinfectantul pe rănile de la genunchi. Privea tavanul absentă, iar gândurile ei se întorceau în pădure, în momentul în care străinul apăruse lângă ea. Nu reușea să înțeleagă de ce nu se împotrivise atingerii lui, de ce acceptase să o folosească ca pe o jucărie fără să reacționeze
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă înapoi în pat și se ghemui strângând genunchii la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful înflorat. Atât de multe curseseră de-a lungul timpului din ochii aceia că nu înțelegea cum de nu secase izvorul din care tot izvorau. Ce reprezentau acum aceste lacrimi? Durere, dor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Erau momente în care ochii Karinei străluceau parcurgând rândurile scrise, iar pe buze se oprea adesea câte un zâmbet rușinat, discret, care uita să se mai desprindă de ele. Deși suferise în urma plecării lui mai mult decât din cauza rănilor de la genunchi, era calmă, destinsă și nu-i purta ranchiună. Nu-l putea urî. Îi stârnise curiozitatea de a încerca să descopere cine e, de a cerceta misterul. Nu știa de unde trebuia să înceapă, nu avea nici un indiciu concret de la care să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întâmpina un trecut frumos; alteori, deseori unul dureros. Nu te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
săi, că vorbește în cursive. Niciodată nu-și prezintă soția, căci îi e rușine că e căsătorit și, mai mult, că locuiește cu soția. Costumul, abil cusut, de neschimbat, îl poartă zicând: "Acesta este un costum organic; subliniază șoldurile și genunchii, semne ale personalității mele, șoldurile mele, genunchii mei". Are în biroul său, împreună cu un pian, un schelet de om cu pălărie, cravată, frac, inel în degetele osoase și o umbrelă în mână, iar pe el stă inscripția: Homo insipiens, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-și prezintă soția, căci îi e rușine că e căsătorit și, mai mult, că locuiește cu soția. Costumul, abil cusut, de neschimbat, îl poartă zicând: "Acesta este un costum organic; subliniază șoldurile și genunchii, semne ale personalității mele, șoldurile mele, genunchii mei". Are în biroul său, împreună cu un pian, un schelet de om cu pălărie, cravată, frac, inel în degetele osoase și o umbrelă în mână, iar pe el stă inscripția: Homo insipiens, și alături un schelet nud de gorilă cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă privirea spre fiul său, iese. Apolodoro s-a așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Pentru Femei ținuta recomandată: * Rochii, taioare: alege modele conservatoare, din materiale naturale, în nuanțe care rezonează cu nuanța părului și cu cea a tenului tău de exemplu: bej, maro, brun-roșcat, albastru, bleumarin, gri. Sunt recomandate taioarele cu fustă care acoperă genunchii. * Bluze: sunt de preferat modelele simple, în culori deschise. Evită decolteurile adânci, excesul de volane și culorile stridente. * Pantofi: eleganți; decupați, fără șireturi, cu tocuri nu prea înalte, într-o culoare asortată cu cea a vestimentației; perfect lustruiți (pe timp
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
și eu măcar de o compătimire! RICĂ: Fii bărbată! EFIMIȚA (suspinînd): Întreabă-mă să te-ntreb! RICĂ: Alt nimic nu mai ai să-mi poruncești? EFIMIȚA: Ce! Eu să-ți poruncesc dumitale? RICĂ (declamativ): Să-mi poruncești, firește! (cade în genunchi în fața ei) Nu-mi ești stăpînă? (tace) EFIMIȚA: Întreabă-mă! RICĂ: Să te întreb? EFIMIȚA: Rezon, Bibicule! RICĂ: Nu-mi ești stăpînă? EFIMIȚA (topită de tandrețe): Așa! Zi-i înainte că n-ai zis destule! RICĂ: Să fie cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu instrumente, închipuind o fanfară. Pe bandă se cîntă o muzică de fanfară. Grupul se aliniază lăsînd vederii patul în care stau Efimița și Leonida. Ei schimbă poziția și stau acum pe pat, cu fața la public, cu legătura lui Rică pe genunchi. Leonida face un semn energic, muzica se oprește. LEONIDA: Cîți oameni crezi că a avut Galibardi? EFIMIȚA: Sumedenie! LEONIDA: Taci tu! Cîți oameni crezi că a avut Galibardi? GRUPUL (milităros): Sumedenie! LEONIDA: Ei bravos! Aici mi-ai plăcut! Face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Îi urează așa tovarășului Nicolae Ceaușescu: Un hohot de râs a cuprins adunarea de adolescenți gata oricând să guste o glumă Împotriva partidului. Căreală Însă nu a râs, a avut doar un rictus de om care s-a lovit la genunchi și nu vrea să arate că Îl doare, a schițat un gro hăit reprobator și a șters-o În atelier fără să zică nimic. Cum avea el să raporteze Întâmplarea asta, scăparea tovarășilor de la Scânteia, calamburul ingenios al scri itorului
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la loc, numai să nu Înceteze muzica, să nu se audă iarăși oameni vociferând inepții, s-a lăsat moale cu tâmpla pe șoldul ei și a oftat, ea a zâmbit și a continuat să cânte. Mâna lui se Încălzea pe genunchiul ei văratic, degetele lui pâlpâiau, căutau notele senzuale care trebuie că se ascundeau sub perdeaua frumos mirositoare a pielii ei, chipul i se Înse ninase. S-a ridicat și i-a luat chitara ușor, parcă făcând-o să plutească pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dispunea de ea ori de câte ori avea chef să Îi facă vreun cadou - la urma urmei erau tineri, iar ea Îi iertase brutalitatea de la prima Întâlnire, Îl dojenise astfel Încât să Îi Înmoaie inima și <citation author="unknown">„să-și ceară scuze În genunchi“</unknown>, așa se exprimase... Avea nevoie de acest odgon În lumea sus-pusă a orașului, maică-sa era săracă și nu se știe ce necaz ar fi putut da peste ele. Cu Lucian Își făcea de cap, fiindcă de vreo poveste
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fac frumoasă, Gheorghe! i-a strigat Vasilica din bucătărie. — I-auzi la ea, Luciene! Găină bătrână!... He, he, Vasi lico, m-ai Înhățat tu când ai rămas cu burta la gură, da’ nu mi pare rău! Hai la tătuca pe genunchi! — Tăticule, Îmi trebuie și mie o sută de lei, mâine, vreau să ies la cofetărie. — La cofetărie? Ha! Ha! Ce cofetărie, cârlane, ia două sute și mergi la „Sneci bar“, În centru. Mai ia o sută, poate vine și vreo fată
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
că pe dedesubt individul purta haine de popă. A făcut semnul crucii peste chipul Învinețit al lui Matei și a rămas pe gânduri. Aveți un fierăstrău? l-a Întrebat pe groparul de lângă el, după câteva minute de reflecție. Îi Îndoiem genunchii și tăiem coșciugul. Asta e... Și și-a scos biblia din buzunar ca să-i ureze lui Matei drum bun. Cu toții Își țineau capetele În pământ, fiindcă evenimentul Îngropăciunii Îi copleșea, le aducea aminte că ei Înșiși vor juca În scheciul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
sarcastic cu mine, dar nu mi pune prietenia la Îndoială. — Ce să pun la Îndoială, Cristiane? Pentru că nu știu dacă prietenia pe care o invoci este reală sau imaginară. — Hai, dom’le, fii serios, ce naiba, vrei să-ți cad În genunchi? O fac. Nu-i nevoie, tot ce Îți cer e să nu mă minți. Siboiu a lăsat capul În pământ. — Știe tot, nu mai are rost să mă ascund. Am greșit față de el, am greșit, dar față de cine nu am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
e nimeni, a vrut să se așeze pe o bancă. Numai că În momentul acela umbra care Îl urmărea a țâșnit de după un copac și l-a izbit cu pumnul Între omoplați. Surpriza a fost năucitoare, Cristian a căzut În genunchi, a gemut de durere, a vrut să se Întoarcă, să-și vadă agresorul, Însă un pumn bine țintit l-a culcat la pământ. Individul era scund și, după mișcări, mai În vârstă decât Cristian. În tăcere, apoi, l-a lovit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]