31,702 matches
-
surprinde cu ficțiuni ingenioase, el este tipul de prozator minimalist care cucerește prin discurs, prin actul subiectiv al povestirii, prin felul în care îți ,vorbește". Talentul lui Liviu Bleoca stă, așadar, în protocolul și tonalitatea povestirii, în înscenarea textului. Cîteva gesturi precise, perfect stăpînite, un ritm bun și puțin umor sînt destul pentru a atrage atenția și a cîștiga, aproape instantaneu, simpatia cititorului. Căci naratorul lui Liviu Bleoca este direct, dezinvolt, detașat și autoironic, mai degrabă ridicol și jucat naiv decît
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
care e un fapt general acceptat că fiecare replică (a oricui, personalitate sau personaj) e un amalgam de citări, deoarece nu există nimic în afara textului, mulțumim, Derrida, pentru informație. De aici rezultă că amalgamarea unor citate e și ea un gest creativ, cu toate că Gorzo nu pare să îl vadă în această lumină, multe exemple literare demonstrând deja asta - Imre Toth e doar una într-o pădure de pilde. Desigur, tipul de discurs practicat de Alex. Leo Șerban nu e doar unul
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
chiar la shopping mall, și că ne-am așezat să mai stăm puțin de vorbă, de vreme ce interesele noastre coincideau atât de bine. Mâncare și băutură, nu am vorbit de altceva la acea primă întâlnire. El are mișcări discrete și face gesturi puține. Șade cu spatele drept și aproape că nu-și urnește capul. Eu nu ajung niciodată, pur și simplu, la un scaun sau la o masă: eu acostez. Un proces dificil, în lipsa remorcherilor. În ziua aceea am răsturnat zaharnița și
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
simplu decît de sine, indiferent cît de distrugătoare pot fi dorințele sale pentru celălalt. Istoria lui Mat Israelson este una din piesele de rezistență, o poveste de dragoste fără sorți de împlinire, întinsă pe parcursul unui sfert de secol, alcătuită din gesturi, vorbe atent cenzurate. Mi-a reamintit romanele scurte ale lui Knut Hamsun (Pan, Victoria), cu tăceri prelungi, cu pădurile nordice și atmosfera solemnă. Inima acestei povestiri palpită într-o mise-en-abîme de o frumusețe subtilă și discretă, iar circularitatea îi marchează
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
picioarelor sau a genunchilor, sărutul mîinilor și pînă la sărutul pe obraz sau pe gură. Era vorba de obiceiuri vechi, de vreme ce Herodot relata deja despre astfel de uzanțe: ,Cînd se întîlnesc pe drum, putem să ne dăm seama după următorul gest dacă cei care stau de vorbă sînt de același rang: în loc să se salute prin cuvinte, ei se sărută pe gură. Dacă unul dintre ei e de condiție puțin inferioară, ei se sărută pe obraz. Dacă unul dintre ei este de
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
-lea pînă în secolul al XIII-lea. Este adevărat că el era strîns legat de euharistie prin locul său în liturghie. Dar sărutul nu era supus acelorași exigențe ca și comuniunea, care cere continență și confesiune prealabile. Sărutul este un gest al gurii, un fel de manducație sacră, gura fiind totodată organul Verbului, al consumării Verbului încarnat și al sărutului", mai scrie Yannick Carré, care arată cum elevația cîștiga în valoare în chiar anii cînd începea declinul sărutului de pace. Se
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
acest erotism mistic. ,Cum intrasem cu mare grabă, l-am apucat pe Cel iubit de sufletul meu și L-am ținut, L-am strîns în brațe, L-am sărutat îndelung pe gură. Am simțit cît de mult aproba el acest gest de dragoste fiindcă în timpul sărutului, gura lui s-a deschis pentru ca eu să-i dau un sărut și mai adînc." După Jean-Claude Schmitt 13, Yannick Carré comentează acest text spunînd că el arată importanța capitală a sărutului, ,stadiu ultim" pe
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
la lucru. La ce s-a ajuns? Până una alta la nimic altceva decât la compromiterea publică a unor persoane care, într-o măsură sau alta, s-au opus vechiului regim, făcând pentru aceasta pușcărie politică, sau măcar au schițat gesturi de opunere, de delimitare, formulând critici parțiale sau simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri subversive, critice. Astfel de oameni au fost livrați disprețului public, după deschiderea unor dosare, iar nu foștii înalți demnitari de partid, cărora Securitatea, cel puțin
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
după ce realmente a mai dezmorțit literatura contemporană cu colecția de proză a tinerilor scriitori, este prima dată totuși cînd Editura Polirom se încumetă să publice un poet dacă nu tocmai tînăr, oricum fără prestigiul oficial, canonic, al celor deja menționați. Gestul nu este însă chiar inocent, T.O Bobe fiind deja publicat de Polirom, ca prozator, cu romanul Cum mi-am petrecut vacanța de vară, și printre puținii scriitori cu adevărat interesanți de la noi, de la care te poți aștepta oricînd să
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
pe o coapsă sidefată, ca un lujer de piatră. Purta fusta de uniformă, obișnuită, albastră. Am stat și am privit-o până când și-a dat seama că este privită. Și-a dat seama și de ce, dar nu a făcut nici un gest să-și îndrepte fusta, doar a zâmbit, foarte ușor, un zâmbet de o rară frumusețe, fără cochetărie, fără o glumeață admonestare. Iar eu am salutat-o." (p. 222). Câți autori, atâtea posibilități de reconstituire a unei epoci și a unei
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
a trupului descompus sub propriile secreții. Refuză moartea considerînd-o imensă nedreptate. Iar dacă tot ce i-a mai rămas este moartea, atunci la dracu cu Dumnezeu și cu toți oamenii! Astfel că, în delirul proxim al morții, într-un ultim gest de sfidare a condiției, alege comuniunea cu o muscă infectă, singura ființă căruia trupul lui acum zemuitor în descompunere galopantă îi mai poate fi de folos. Tomberonul de gunoi este mîntuirea pe care o alege din disprețul său profund față de
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
Golescu, șocul civilizației, șocul patriotic, dacă vreți , al lui Golescu, care vedea mizeria din țară și civilizația și bunăstarea și serviciile publice care funcționau impecabil în Occident, la Viena și așa mai departe. Eu am făcut acest lucru dintr-un gest ideologic și, în același timp, o naivitate, nu știu dacă să folosesc cuvântul acesta între ghilimele sau nu. Scriind aceste cărți... de ce le-am scris? O să vă spun și cum am ajuns acolo. Făceam în acea perioadă Cahiers roumains d
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
exact în sensul a ceea ce spuneați dumneavoastră despre instrumentele necesare, despre instrumentele fundamentale ale unei culturi. La urma-urmei, în forma lui elementară, la nivelul începutului de veac nouăsprezece, dintr-o țară turcită... A.M. : ...dar vă dați seama că pentru epocă gestul lui Dinicu Golescu e infinit mai important decât ce am făcut eu și alții de această categorie. Există o tradiție românească de a ne integra în Europa și de a, și acesta e detaliul cel mai important, de a face
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
mediu social se vor creea, în timp, și noi relații sociale, nu clientelare, ci pe afinități și ideologice. Nu spun că numai ideile conduc lumea, nu, nu. Dar trebuie să avem un minimum de argumente teoretice care să ne justifice gesturile. Și să citim ceva. Dacă revistele noastre politice nu sunt citite de clasa politică...! Vă las să faceți o anchetă. Sunt Sfera Politicii, 22, Polis ... Câți oameni politici sunt abonați la aceste reviste? V-ați pus întrebarea asta? Cred că
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
rămân de îndreptat. Expoziția "Umbre și lumini, patru secole de pictură franceză" își depășește cu mult ceea ce lasă să se înțeleagă titlul ei. Este de fapt o expoziție a culturii artistice europene, cu răsfrângeri în universal, adevăr care onorează sporit gestul de a ne fi inclus în parcursul prevăzut.
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
o popularitate reală. Persoane în al căror discernămînt am încredere mi-l descriau ca pe un tip abil și norocos în afaceri, cu reputație meritată de gospodar tenace. Slăbiciunea lui pentru fotbal îl făcea cu atît mai simpatic , iar anumite gesturi de sprijinitor magnanim al culturii locale, fără să pretindă ode la schimb i-a adus prețuirea multor scriitori care îl descriau ca pe un tip inimos. Nu încerca să pară cult, părea imun la temenele și îi plăcea în continuare
Lacrimile lui Seche by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11550_a_12875]
-
Mihaela Mudure Discret, dar temeinic, școala de anglistică clujeană și-a manifestat de la începuturile sale interesul pentru traducerea literaturii române în limba engleză, gest cultural de mare importanță pentru cunoașterea României în lume. Se cuvin amintite, în acest sens, traducerile eminesciene ale lui Peter Grimm, întemeietorul catedrei de engleză de la Cluj-Napoca, prima catedră de anglistică din România, ori versiunile din poezia blagiană la care
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
sfîntă, în decorul de mahala al cozii la lumină, încît te poți întreba ce-o fi avut cu ea cenzura (dar ei, deja, vînau cuvinte...). Pentru roman, însă, e importantă. Atunci apare ideea ultimei datorii, un fel de reparație intelectuală: gestul de a-i publica, într-un sfîrșit, scrierile. Cum? Căutîndu-l pe Petru Arcan, fostul elev al lui Ion Silișteanu și fostul profesor al Letiției Branea. Care e brusc interesat de soarta nepoatei, singura ce i-ar mai putea adapta, pe
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
plac cărțile, nu-i așa? - Da, domnule. - L-ai citit pe Conrad? Inima întunericului? - De trei ori. Pălărierul își încreți fruntea, complet pierdut. - Dar Conrad ăsta cine mai e, dacă pot să-ntreb? Aldaya îl reduse la tăcere printr-un gest ce părea numai bun să le închidă gura acționarilor adunați în consiliu. - Acasă la mine am o bibliotecă cu paisprezece mii de volume, Julián. Eu cînd eram tînăr am citit mult, dar acum nu mai am timp. Acum, dacă mă
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
întregi, făcînd cu mîna sau salutînd - salutînd acest serviciu minunat. Străzile sînt pline de oameni cu brațele pe sus, uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor galbene" (p. 98). Scenele de amor, cu dialogurile afectate între amanți, cu etapele inversate și gesturile mecanicizate prin această răsturnare, au ceva caraghios, dar sînt într-un fel verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă și anapoda, mai ales cînd e vorba de iubire. Așa arată o scenă de despărțire, una din cele o mie din
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
Clipă de clipă moartea le închide, viața le deschide. Reperul cel mai evident al identității umane, fie și doar printre semenii noștri în societate, este poate numele cuiva. Oricât am fi de conștienți cât de supusă hazardului este ,botezarea", acest gest de identificare ne marchează - cu foarte puține excepții - pentru toată viața. Timp de secole, și chiar mai mult, în spațiul creștin european, doar un prenume distingea întrucâtva un individ printre ceilalți. Istoric vorbind, numele de familie este foarte recent... Aceste
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
90 în ,Luceafărul", ,Adevărul literar și artistic" și alte publicații culturale. Indiferent de temă, de subiectul abordat, intensitatea privirii autorului pare să modifice structura realității, însăși compoziția aerului pe care îl respirăm. Locurile și lucrurile familiare capătă o lucire stranie, gesturile cotidiene se înscriu într-o mecanică absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian Popescu fojgăie cerșetorii, mutilații, estropiații, surdomuții și nebunii cu acte, o umanitate bolnavă pe creștetul căreia scriitorul așează nimbul sfințeniei. Lumea jurnalului
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
împărtășite, id est dăruite lumii de care se disociază prin pura fatalitate a individuației. Cu toate că ,scriitorii sînt păsări rare", ei nu pot a nu comunica cu substanța mediului moral ce-i cuprinde. Deoarece, după cum recunoaște autoarea, ,dacă n-ar avea gesturi comune și fiziologii comune, geniul ar rămîne singur în forța de gravitație a altei lumi, ar fi doar o pată neagră în care nu trăiește nici un microorganism". în cazul în speță, numitorul comun al subiectului auctorial și al subiectului virtual
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
Limpeziri ce trezeau noi și noi întrebări, meditații. În stil meyerholdian, două grupuri ale aceleiași scene din Visul unei nopți de vară au fost rugate de regizor să dea următoarea interpretare: primul grup spunea textul, în timp ce acesta era exemplificat prin gesturi de celălalt grup. De ce? Ca să se înțeleagă acțiunea scenei. ,Îngăduința de a da cuvânt actorului ar fi bine să nu i se acorde decât după realizarea unui scenariu de mișcare. În teatru, cuvintele nu sunt decât desene pe canavaua mișcărilor
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
un an de zile nepoata, bătînd metodic imensul parc național din Abruzzi. O va găsi pe Colomba drogată, constrînsă să se prostitueze într-o rulotă ascunsă în codru. Tînăra fusese sechestrată de prietenul ei, un depravat cinic, cu trăsături și gesturi copilărești, pripășit, nu se știe de unde - amănunt semnificativ - în micuța localitate unde se cunoșteau toți. Dar nu povestea reprezentanților fiecărei generații constituie punctul forte al cărții și poate de aceea a fost pusă în pagină în așa fel încît firul
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]