1,669 matches
-
pe picioare. — Salut, Jeff. Te-au interogat deja? Ca introducere, Întrebarea asta era mult mai bună decât un comentariu despre vreme. Jeff arăta tras la față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă uit la cer, chiar dacă În prezent nu-l prea puteam distinge din cauza straturilor groase și Întărite de... etc. Cu toate acestea, adoram să fiu În culcuș Într-o noapte ploiasă și să ascult ropotul picăturilor pe geamul de deasupra, ghemuită În siguranță și la căldurică, sub muntele de pilote. Neajunsul era că, atunci când mă trezeam, răpăitul ploii era suficient de deprimant ca să mă facă să-mi trag păturile peste cap și să mă reîntorc la somn. Cel puțin, astăzi Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că nu! exclamă ea, ca și când ăsta ar fi fost cel mai evident lucru din lume. Acum intram pe Great Portland Street, semn că aproape ajunsesem. Sue și Tariq s-au dat jos la stația Camden Town, iar Devon s-a ghemuit pe scaunul din spate, uitându-se lung pe fereastră. Maică-sa Îi aruncă o privire fugară. — Ne Întâlnim cu o prietenă, la cinema, Îmi explică ea. Are o fetiță cam de vârsta lui Devon. — Mami! spuse Devon indignat. Julie are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sun Înainte să plec, ca să mă asigur. Nu a fost o mișcare prea inteligentă să-mi amintesc de sală. Acum, creierul meu bâzâia de ipoteze și, În starea În care mă aflam, efortul Îmi provoca dureri de neîndurat. M-am ghemuit cu genunchii la piept și-am Încercat să adorm la loc. Mi-a luat ceva timp să reușesc. * * * Am ajuns la sală pe la trei, cu Încă două tablete de solpadeină În mine și cu o perspectivă ceva mai stoică asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
portocaliu turnat era tare și neconfortabil. Designul pretențios și cel de duzină au ceva În comun: nu produc scaune pe care să fii fericit să te așezi. Gustul burghez este cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui. Dar la ce mă așteptam oare de la mobilierul de Închisoare? Ușa din celălalt capăt se deschise și ea intră, urmată de o gardiană. Femeia În uniformă era micuță și drăguță, opusul a ceea ce anticipasem. Se Îndreptară amândouă spre mine fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urmă acest palat, nu privi Înapoi, nu-ți lua rămas-bun, nici măcar nu-ți strânge lucrurile, vino, dă-mi mâna, să ne Întoarcem acasă, tu Îți vei compune poemele, eu Îmi voi cerceta stelele. În fiecare seară, vei veni să te ghemuiești goală lângă mine, vinul tămâios ne va Îndemna să cântăm, pentru noi lumea va Înceta să mai existe, o vom străbate fără a o vedea, fără a o auzi, nici noroiul, nici sângele ei nu se va lipi de tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el văzuse filmul transmis de iugoslavi și fusese profund dezamăgit. A evitat să-mi explice de ce, el și mama se pregăteau să se așeze comod în sufragerie. A început fix la zece și jumătate. Câteva minute mai târziu, m-am ghemuit și eu în spatele ușii, dar după o vreme am adormit. În film, Marcello tocmai intrase să facă baie în fântâna Trevi. Capul mi s-a lovit de ușă cu zgomot, m-am trezit imediat, însă era prea târziu: în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ocupa o cămăruță înghesuită, cât o debara, cu fereastra spre curte. E poate prea mult să spui că locuia în chițimia aceea, căci în picioare nu putea sta într-însa fără să se aplece, iar culcată n-avea loc decât ghemuindu-se. Ea avea obiceiul să-mi ia bărbia în palme, răsucindu-mi capul într-o parte și-n alta, și să spună că un băiat ca mine și-a dorit toată viața sau, oricum, un copil, însă Domnul dă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spânzura pe creangă, era clar că ea nu-l mai purta. Am sărit în sus și am vrut să pornim în goană spre mal, ca să vedem ceea ce așteptam. Dar în aceeași clipă am simțit umflătura dintre picioare și ne-am ghemuit iar în apă. Atâta a fost să fie. Cineva a ajutat-o pe Lea să-și recapete sutienul, un altul a alungat vacile, iar noi am rămas în ascunziș, înjurând. Câți ani vor mai trece, până să sosească momentul? Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
drum, asta le-ar fi purtat ghinion pentru viitor. Noaptea era străvezie. Dar probabil, când ai asemenea planuri, întunericul nu e niciodată îndeajuns de des. Au deschis portierele fără zgomot, toți deodată, cu urechea ciulită în noapte. Apoi au coborât ghemuindu-se, ghemuiți au dat mâna cu mine și, într-o clipită, iarba i-a înghițit. Am așteptat două sau trei minute, îmi era teamă să pornesc motorul. La întoarcere am lăsat toate geamurile deschise, căci mașina era atât de plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sau țipau unii la alții. În parcare, câțiva indivizi se distrau cu rolele, iar un profesor cu o servietă de piele în brațe făcea slalom printre ei, încercând să-i evite. În curtea inerioară, o studentă cu coif pe cap, ghemuită la pământ, scria ceva în legătură cu invadarea Asiei de către americani. Era atmosfera obișnuită a pauzei de prânz din campus, dar privind cu mai multă atenție, am devenit conștient de un lucru: fiecare, în felul său, părea fericit. Nu știu dacă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Probabil băuse prea mult. La centrul de jocuri mecanice de peste drum, bucătarul unui birt din apropiere își omora pauza jucând bingo și toca bani serioși. Sub streașina unui magazin care se închisese, am văzut un vagabond, cam negricios la față, ghemuindu-se la pământ și rămânând acolo, nemișcat. O fată rujată, ce părea a fi doar elevă de gimnaziu, a intrat și m-a rugat să-i pun discul cu melodia Jumping Jack Flash a formației Rolling Stones. Când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la voi când stau în așternutul călduț. Am senzația că sunteți ghemuite lângă mine și dormiți buștean. Îmi imaginez ce grozav ar fi dacă ar fi adevărat. Uneori îmi e îngrozitor de dor de voi dar, în general, îmi adun toate forțele pentru a-mi vedea de propriile mele treburi. Așa cum voi hrăniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ebisu? Hatsumi a dat din cap. — Am înțeles. Vrei să mai bem undeva și să stăm de vorbă? — Da, spuse ea. — Shibuya, i-am spus eu șoferului de taxi. Hatsumi și-a încrucișat brațele, a închis ochii și s-a ghemuit într-un colț. Cerceii ei de aur se unduiau, sclipitor, în ritmul mașinii. Albastrul rochiei părea să se potrivească perfect cu întunericul taxiului. Buzele ei frumoase, rujate discret, tremurau ușor, lăsându-ți impresia că sunt gata să vorbească singure. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mai avem o bucată puțin mai grea, pe urmă una foarte grea și după aia am ajuns. De-acum putem să așteptăm să se facă lumină. Culcă-te, Piticot. Nu ți-e frig? — Nu, Nickie. Am puloverul pe mine. Se ghemui lîngă el și adormi. În scurt timp adormi și Nick. După două ore Îl trezi lumina dimineții. Nick Înconjurase de cîteva ori tufele pînĂ s-o ia pe poteca pe care se transportau buștenii. — SĂ nu lăsĂm urme direct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
geam ca să văd Canada, dar nu vedeam decît curțile de pe lîngă șine și vagoanele de marfă. Apoi ne-am oprit și doi bărbați cu felinare au bătut În roți cu niște ciocane. Nu vedeam nimic În afară de bărbații Ăștia care se ghemuiau lîngă roți și de vagoanele de marfă din față, așa că m-am băgat Înapoi În pat. — În ce oraș din Canada sîntem? — Windsor. Noapte bună, Jim. Dimineață, cînd m-am trezit, treceam prin niște locuri frumoase, ca-n Michigan, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai acoperi ca să nu se reflecte lumina. Atacul stătea să-nceapă - așteptam să apară avioanele și să-nceapă bombardamentul, care era un substitut al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul era de un bronz-auriu, era minunat, cum pășea pe drum cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem noi. Cum ajungeam la golf, vîntul Ăsta o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și pentru băuturile alea două și pentru sendvișuri și berea asta, de care o fi ea, și pentru rîul Swannee și celelalte locuri prin care o să mai ajungem. — Culcă-te, iubirea mea. — Așa o să fac. Trezește-mă cînd vrei. Se ghemui În scaunul ÎncăpĂtor și adormi, În timp ce Roger continua să conducă, fixîndu-și privirea pe șoseaua largă, scoțînd timp bun printre pădurile de pini, Încercînd să rămÎnă peste sută ca să vadă cît cîștigă pe oră. Nu mai condusese pe șoseaua asta, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
merg să-mi cumpăr pantofi. Și, cu toate acestea, mă aflu dincolo de toate. Nu-mi mai aparțin. Mă trezesc dimineața, iau micul dejun și trimit trupul și mintea la serviciu, în timp ce adevăratul eu, sufletul sfârșit de durere, rămâne în pat, ghemuit în poziție fetală. Dacă aș avea piciorul rupt de luni de zile și nu s-ar vindeca nicicum, aș deveni un caz în lumea medicală. Doctorii s-ar strânge la căpătâiul meu, încercând să-și dea seama de ce naiba oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
rămân acolo câteva zeci de minute, poate că paznicul n-avea să mă vadă. Și subacvatic am rămas pentru un timp care-mi păru foarte lung. Auzeam pașii celor Întârziați, pe cei ai ultimilor paznici. Am fost ispitit să mă ghemuiesc sub tabloul de bord ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare, iar dacă picioarele mă dureau, ghemuit pe vine, cel puțin vreo două ore. Ora de Închidere pentru vizitatori nu coincide cu cea a plecării angajaților. Mă apucă spaima la gândul curățeniei: și dacă acum Începuseră să facă curat În toate sălile, palmă cu palmă? Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai surd, poate niște grenade, și, În fine, mitraliera. Am Înțeles că nu se mai jucau. Dar n-am avut timp să discutăm despre asta, pentru că de-acum vocile noastre nu se mai auzeau. Bim bum bang ra-ta-ta-ta. Ne-am ghemuit sub chiuvetă, eu, soră-mea și mama. Apoi a venit unchiul Carlo, de-a bușilea pe coridor, să ne spună că pe partea aceea eram prea expuși, să ne ducem la ei. Ne-am mutat În aripa cealaltă, unde mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută împreună eu spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce, crezi că numai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]