1,781 matches
-
volumul Ștefan Lupașcu, Logica dinamică a contradictoriului, București, Editura Politică, 1982, pp. 7-11. 2 Stéphane Lupasco, L'énergie et la matière psychique, Paris, Julliard, 1974, pp. 187-189. 3 Cf. Gilbert Durand, L'Imagination symbolique, Paris, PUF, 2003, pp. 21-41. 4 Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l'Imaginaire. Introduction à l'archétypologie générale, Paris, Dunod, 2005, pp. 15-27. 5 Gaston Bachelard, La Poétique de l'espace, Paris, PUF, 1957, p. 80. 6 Gaston Bachelard, La Terre et les Rêveries du repos
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Imaginaire. Introduction à l'archétypologie générale, Paris, Dunod, 2005, pp. 15-27. 5 Gaston Bachelard, La Poétique de l'espace, Paris, PUF, 1957, p. 80. 6 Gaston Bachelard, La Terre et les Rêveries du repos, Paris, Corti, 1948, pp. 82-83. 7 Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l'Imaginaire. Introduction à l'archétypologie générale, p. 41. 8 Gilbert Durand, L'Imagination symbolique, p. 109. 9 Jean-Jacques Wunenburger, La vie des images, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble, 2002, pp. 16-23. 10 Mircea Eliade
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de l'espace, Paris, PUF, 1957, p. 80. 6 Gaston Bachelard, La Terre et les Rêveries du repos, Paris, Corti, 1948, pp. 82-83. 7 Gilbert Durand, Les Structures anthropologiques de l'Imaginaire. Introduction à l'archétypologie générale, p. 41. 8 Gilbert Durand, L'Imagination symbolique, p. 109. 9 Jean-Jacques Wunenburger, La vie des images, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble, 2002, pp. 16-23. 10 Mircea Eliade, Images et symboles. Essai sur le symbolisme magico-religieux, Paris, Gallimard, 1952, pp. 16-17. 11 Jean-Jacques Wunenburger
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
crescută, anemie; urină: urobilinogen crescut, bilirubina absentă; scaun - stercobilină crescută). Chirurgul trebuie să suspecteze și posibilitatea coexistenței unei litiaze pigmentare survenită pe terenul unei hemolize cronice ori de câte ori se asociază și o suferință veziculară sau/și coledociană tipică. 2. enzimatic neglicuronidat - Gilbert, CriglerNajjar, Lucey Driscoll a. clinic: copii și adolescenți frecvent cu neuropatii; familială; compatibile cu viața (formele moderate); scaune acolice → ușor colorate; urini decolorate (prin urobilinogenă. b. paraclinic: sânge - bilirubina neconjugată crescută; urină - urobilinogen prezent În cantități mici; bilă albă; diagnostic
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
din Bogota. În Brazilia trăiesc numeroase familii venite din țară cca 20.000 persoane. La Săo Paulo se află colonia cea mai numeroasă. Majoritatea vin periodic în România pe care o descriu cu dragoste si nostalgie. Zaven Karaigian - medic, Ilie Gilbert - științe politice, Marcu Preotescu - inginer și avocat, Ștefan Kitzemia - fost militar, Mariana Iacob - medic, Alexandru Mateescu - preot, Domnița Ileana - devenită maica Alexandra din conducerea Coloniei din Brazilia, H.H. Stahl - sociolog, Jean Boghici - inginer. Mărturisirile lor sunt unanime că se gândesc
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
autodidactă formată în biblioteca tatălui ei din Thoresby Hall, una dintre cele mai renumite biblioteci particulare din acea vreme. Își începe cariera prin a scrie cărți de poeme și nuvele. Susține o corespondență bogată cu episcopii Thomas Tenison 38 și Gilbert Burnet 39 și descrie viața femeilor musulmane. Devine una din doamnele preferate la curtea regelui George I și a prințului de Wales, până când scrie o satiră la adresa Carolinei de Wales și intră în dizgrația Curții. În 1716 soțul este numit
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
este acva "biblia" și piscicultura. Din toate aceste motive, merită să fie încadrat în spirala ascendentă a progresului biomedical. 7) Spira bioelectricității Luigi Aloisio Galvani (1737-1798), medic și fizician italian din Bologna, este descoperitorul bioelectricității. Cu un secol înainte, William Gilbert descoperise existența electricității statice (sau a magnetismului) prin modul în care atrăgea fragmentele de chihlimbar prin frecarea unei bucăți mici de una mai mare. Oamenii de știință Otto von Guericke 34, Robert Boyle, Stephen Gray103 și C. F. du Fay104
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de la Roma, atacă idolatria practicată de ea ca fiind păgână și o definește ca "Romanism". Este foarte apreciat de regalitate și ia parte activă la conducerea țării. Devenit sfetnicul lui Lady Montagu, are o influență extrem de pozitivă asupra ei. 39 Gilbert Burnet (1643-1715), teolog, istoric și scriitor scoțian, episcop de Salisbury. Vorbea curent olandeza, franceza, latina, greaca și ebraica. La 13 ani absolvă un curs de magistru în filosofie. Primește gradul de Doctor of Divinity, la propunerea Arhiepiscopului de Canterbury. Devenit
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
științei, filosofia analitică este divizată în mai multe părți: Realismul reprezentat prin George Edward Moore și Bertrand Russell; Analiza logică sau atomismul logic, în cadrul căruia se remarcă contribuția unor gânditori ca Bertrand Russell, George Edward Moore, Ludwig Wittgenstein, Paul Ramsey, Gilbert Ryle; Pozitivismul sau empirismul logic, ilustrat prin activitatea Cercului de la Viena unde s-au impus Rudolf Carnap, Moritz Schlick, Otto Neurath, prin Cercul de la Berlin în care s-au evidențiat cercetările lui Hans Reichenbach și Carl Gustav Hempel, cât și
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
care s-au evidențiat cercetările lui Hans Reichenbach și Carl Gustav Hempel, cât și prin Școala de la Cambridge din care, printre alții, au făcut parte Jane Austen și Ludwig Wittgenstein; Filosofia limbajului comun, cu reprezentanții mai cunoscuți, Ludwig Wittgenstein și Gilbert Ryle. Față de filosofia tradițională marcată de spiritul de sinteză, filosofia analitică își reduce domeniul la limbaj și devine o activitate de al doilea ordin în raport cu cunoașterea științifică și comună, anume o activitate de clasificare a gândirii prin analiza logică a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
analize din antropologie, psihologie, istoria religiilor, simbologie, psihanaliza și filosofia artei - nu au dus totuși la o lectură sistematizată a fenomenului în sine până foarte târziu, în ultimele decenii ale secolului XX, după studiul de arhetipologie din 1960 datorat lui Gilbert Durand. Am recurs la o selecție critică a bibliografiei, dată fiind varietatea lucrărilor dedicate obiectului de studiu în general, dar și perioadei medievale - care diferă ca încadrare temporală în funcție de comunități și culturi, însă nu foarte mult în ce privește imaginarul colectiv (intervalul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
discutabil, este între secolul IV, anul 313 d.Ch. și secolul XVIII, consacrarea modernității prin Revoluția de la 1789). Întâlnirea cu anumite interpretări, metode și analize a devenit decisivă pentru viziunea dezvoltată în cercetarea de față. Selecția îi include pe: Évelyne Patlagean, Gilbert Dagron, Enrico Valdo Maltese, Marie-José Mondzain, Giorgio Agamben, Georges Guyon (autori care se referă la primul mileniu creștin); Ernst H. Kantorowicz, Georges Duby, Jacques Le Goff, Paul Zumthor (pentru evul mediu occidental); Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger și Joël Thomas (pentru
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
față. Selecția îi include pe: Évelyne Patlagean, Gilbert Dagron, Enrico Valdo Maltese, Marie-José Mondzain, Giorgio Agamben, Georges Guyon (autori care se referă la primul mileniu creștin); Ernst H. Kantorowicz, Georges Duby, Jacques Le Goff, Paul Zumthor (pentru evul mediu occidental); Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger și Joël Thomas (pentru istoria, dar și pentru teoria imaginarului în ansamblul lui). În paralel, pentru cazul românesc, subliniez importanța studiilor lui Alexandru Duțu și ale lui Dan-Horia Mazilu în ce privește corelarea textului cu fenomenele culturale care îl
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mondzain caută sursele gândirii colective contemporane în miezul unor vechi dezbateri, precum cea legată de imaginea divinului. Chiar și pentru societatea românească de azi imaginarul medieval nu este întotdeauna atât de departe precum am crede. Îi dăm dreptate astfel lui Gilbert Durand, care identifică în structurile antropologice ale imaginarului locuri comune fără vârstă, așa cum le găsim prezente și în mărturiile medievale. Să fi rămas fundamentele gândirii colective neschimbate? Ieșirea din medievalitate este mai spectaculoasă în occident, în "scenografie" și în formele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întreagă școală de istorici și de filologi coordonați de Bernard Guenée (Le métier d'historien au Moyen Âge, "En guise d'introduction: L'historien par les mots" 1-17). I-aș aminti aici, pentru lucrări similare ca orientare teoretică, și pe Gilbert Dagron, pentru istoria imperiului bizantin; pe Louis Marin, Yves-Marie Bercé, Isabelle Flandrois, Michel Senellart, Jean-Paul Roux, Alain Boureau, Ran Halévi, Joël Blanchard, printre mulți alții, pentru Franța secolelor XIV-XVIII; pe Giovanni Tabacco și Carlo Varotti, pentru evul mediu și renașterea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lui de lectură: arhetipologia divinului, fie în accepțiunea pre-creștină, fie creștină, fie reieșită din "contaminarea" celor două (în credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare", ci este o schemă a gândirii colective (în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
domenii, mai incitante, deși mai dificile, precum cel al imaginarului. În legătură strict cu acest fenomen al mentalului colectiv, lucrările mai importante au fost încadrate la început în arealul filosofiei simbolului și al antropologiei (pe urmele lui Gaston Bachelard, respectiv Gilbert Durand) și al mito-criticii (dezvoltate ca metodă tot de acesta, dar și de Jean Burgos, Joël Thomas și Claude-Gilbert Dubois, printre mulți alții). Ele au inspirat însă și alte domenii care studiază evoluția societății în ansamblul ei, dar și progresul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acum a întâlnirii în oglinda timpului cu privirea teoretică. Două modele, ambele cu caracter antropologic, se vor regăsi într-o singură imagine, dar nu se vor suprapune. Ambele adună reflexele interpretărilor prealabile, la care se vor adăuga și altele. De la Gilbert Durand la Paul Zumthor, de la Jacques Le Goff la Joël Thomas, schemele pe care le voi propune adună din teoriile anterioare, prin diferențiere sau prin afiliere, elemente care susțin o altfel de interpretare a imaginarului, într-un exercițiu de lectură
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
colectiv drept rezultatul unui proces de creație și de memorare; ce anume îl alcătuiește și dacă principiile sunt asemănătoare cu cele ale realității (ierarhizare, coordonare, combinare, ordonare spațio-temporală sau auto-"prezentificare"). Această lectură nu urmează fidel teoria arhetipologică propusă de Gilbert Durand și nici supraordonarea poetico-simbolică a elementelor primare în raport cu realitatea, așa cum a văzut Gaston Bachelard imaginarul, ci caută să îi prezinte complexitatea cu ajutorul mai multor noțiuni și exemple, și nu doar antropologice. În acest fel, imaginarul poate releva și discontinuitățile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
altfel, și Le Goff). Calea metodologică recomandată de Walter duce către antropologie literară, traversând, pentru a colecta concepte viabile pentru obiectul de studiu, istoria religiilor (Mircea Eliade), istoria formelor sociale și mitografia comparatistă (Georges Dumézil), antropologia structurală (Claude Lévi-Strauss și Gilbert Durand). Categoriile cu care operează imaginația colectivă sunt în primul rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii antice, atașate de un mod
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
artele mimetice; al doilea, al schemelor, modelelor și tipurilor; al treilea, al formelor arhetipale (urme de memorie, izolate, vide), preluate în mituri (înțelese drept povești fondatoare), prin intermediul schemelor și al imaginilor. Zumthor ia astfel distanță de definiția dată arhetipului de către Gilbert Durand (53). Pe această linie de interpretare se va înscrie și propria mea opțiune, dar, spre diferență de Zumthor, voi situa diferit schema în raport cu totalitatea planurilor (care vor fi patru, nu trei), precum și arhetipul în raport cu mitul (noțiuni încadrate la nivele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
locale. Așadar, speculum speculorum... Speculum speculorum Elemente pentru o nouă lectură a imaginarului Dat fiind că s-au configurat în câmpul științelor umaniste, teoriile contemporane despre imaginar asupra cărora ne-am oprit în capitolul anterior - fie cele generale, precum la Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger, Joël Thomas, fie circumscrise obiectului de studiu cu caracter istoric, la medieviștii Jacques Le Goff, Évelyne Patlagean sau Paul Zumthor - dezvoltă o complexă arhitectură de concepte, dar și de relații, în mod special cu imaginea și imaginația
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru studiul manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o sumă de reflexe combinate într-o a doua oglindă, provenind
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sumă de reflexe combinate într-o a doua oglindă, provenind de la teoriile discutate, propun alte două configurări ale imaginarului. Ambele sunt de factură antropologică și simbolică și reies, de fapt, din bazinul conceptual umanist delimitat prin această cercetare. Gramatica imaginarului Gilbert Durand, în Structurile antropologice..., pe urmele lui Immanuel Kant, Carl-Gustav Jung și Jean-Paul Sartre (căruia îi critică necruțător volumul din 1940, închinat imaginarului), alege să definească noțiunea de schemă drept: ... o generalizare dinamică și afectivă a imaginii, ea constituie factivitatea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Meridiane, 1984. Crețu, Bogdan. Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ. Iași: Institutul European, 2013. 2 vol. Crețu, Vasile Tudor. Existența ca întemeiere. Timișoara: Facla, 1988. Culianu, Ioan Petru. Religie și putere. București: Nemira, 1996. [1981]. Dagron, Gilbert. Naissance d'une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 à 451. Paris: PUF, 1974. ---. Empereur et prêtre. Étude sur le "césaro-papisme" byzantin. Paris: Gallimard, 1996. Danto, Arthur. Analytical Philosophy of History. Cambridge: Cambridge UP, 1965. Delumeau, Jean. Frica în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]