965 matches
-
și îi îndemnau furioși pe cei doi gladiatori să lupte, neadmițând nici o pauză în spectacolul care trebuia să fie tot timpul excitant. Pentru cei ce sfidau moartea în arenă, strigătele de nemulțumire reprezentau un pericol mai mare decât adversarul, iar gladiatorii știau asta. Flamma privi mulțimea și se ridică încet, arătându-și corpul superb, aproape gol, lipsit de echipamentul greoi al secutor-ului. Ridică brațele, îndreptând armele spre cer și scoțând un strigăt asemenea celor pe care le scoteau barbarii înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
echipamentul greoi al secutor-ului. Ridică brațele, îndreptând armele spre cer și scoțând un strigăt asemenea celor pe care le scoteau barbarii înainte să pornească la atac. În partea dinspre apus a arenei, deasupra porții libitinaria, pe unde erau scoase trupurile gladiatorilor uciși, se auzi un cor, slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului care vindeca - era lama mortală a gladiatorului. Înțelesese care era destinul lui în clipa când folosise pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o mișcare și continua să se uite la vârfurile tridentului, care treceau înainte și înapoi prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o mișcare și continua să se uite la vârfurile tridentului, care treceau înainte și înapoi prin fața ochilor săi. „Trebuie să reacționez“, se gândi. „Sunt un gladiator.“ În cele din urmă, păru că se trezește. Își dădu seama că Flamma era foarte aproape și că, dacă ar fi atacat, i-ar fi îngăduit rețiarului să arunce cu ușurință plasa din partea stângă. Plasa aceea constituia principalul obstacol dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simți vârful ascuțit al sabiei. Se întoarse încet, gâfâind, cu chipul crispat de mânie și uimire. Ridică brațele spre cer și, cu un gest teatral, aruncă tridentul și pumnalul. Arena începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deodată cuvintele preotesei - „Orpheus...“ Bău, încercând să-și liniștească bătăile inimii. „Orpheus“, se gândi îngrozit. Listarius se aplecă și-i șopti la ureche: — Orpheus... Ai văzut cum l-a învins pe Flamma? De astăzi, el va fi cel mai bun gladiator, după Skorpius al tău. Adu-ți aminte ce a spus preoteasa... Ce știi tu despre asta? șuieră Vitellius întorcându-se spre el, dar chipul lui Listarius era impasibil. — Eram acolo, împăratule. Ai uitat? Cei doi se priviră îndelung. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuvânt. Ce ziceți? — Eu zic că n-am mai văzut un asemenea secutor, răspunse Asiaticus cu glas molatic, învârtind pe deget inelul de aur pe care Vitellius i-l dăruise cu câteva seri în urmă. Cumpără-l. — Dacă vrei ca gladiatorul cel mai puternic din întregul Imperiu să lupte pentru tine, cumpără-l, zise și Vinicius Crulpus. Eu cred că Orpheus e mai bun chiar decât Skorpius. În locul tău, n-aș lăsa să-mi scape un asemenea campion. Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arenă. Nu-ți amintești ce a spus Velunda? Vitellius clătină din cap. Nu-și amintea... Nu-și mai amintea nimic. — Medicul acela... bolborosi. — Nu e medic, zâmbi Ausper. Este Orpheus, secutor. Nu voiai să-l ai pe cel mai puternic gladiator din lume? Cumpără-l! — Dar el nu ucide, nu aduce sacrificii zeului Marte... Știi foarte bine că Orpheus trebuie să lupte. Cumpără-l și ia-l cu tine la Roma. — Îl am pe Skorpius, replică Vitellius. Gândul că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu mai am ce să-ți spun. Manteus ieși repede, ordonând gărzilor să-l însoțească pe Proculus afară din Ludi. Maestrul se întoarse spre Valerius. — Plec. Mă duc la gymnasium-ul meu de la Pietas Iulia. Mâine vei părăsi Cremona împreună cu ceilalți gladiatori. Veți merge la Roma. Vitellius i-a cumpărat pe Marcus, pe Flamma, pe Trac... și mulți alții. — Aș vrea să nu pleci. Valerius se ridicase și stătea plin de respect în fața lui Proculus. — Ești Orpheus, nu mai ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întunece? Proculus nu-i răspunse. Înainte să iasă din cămăruță, se întoarse spre el. — Orpheus... De azi înainte ești Orpheus, zise încet, fără să mai zâmbească. Pașii lui și ai gărzilor răsunară tot mai încet pe coridor, acoperiți de glasurile gladiatorilor care comentau victoria lui Orpheus. O lună mai târziu, lunga călătorie a împăratului Vitellius, începută la Colonia Agrippinensium, se încheia la porțile Romei. Împăratul insistă să intre în urbe pe podul Milvius, călare și îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încruntat rana lui Antonius. — Pentru asta e nevoie de fratele tău. Se uită neîncrezător spre medicul care își pusese instrumentele pe tăciunii aprinși. El n-ar folosi fierul înroșit ca să vindece o rană, ci uleiuri, rășini, pomade... — Fratele meu e gladiator, ai uitat? replică Antonius punând jos cupa; se întoarse apoi spre medic: Poți începe. — Încă nu sunt gata, murmură medicul. O să te doară, dar am să-ți vindec rana, cu toate că nu sunt la fel de priceput ca Valerius. L-am cunoscut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arenă să-l vadă pe Valerius. Îi plătesc pe paznici ca să intre la Ludi și să petreacă noaptea cu fratele tău. El însă refuză, iar celor care vin la el pentru că îi cunosc faima de medic le răspunde că e gladiator. — Gladiator... repetă Antonius. Nu mi-aș fi închipuit că poate învinge... Dar mă tem de Skorpius. Cred că ai idee cine-i Skorpius. Știu că, deocamdată, nu a luptat cu el. — Vitellius a interzis luptele între ei. — Mă mir, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-l vadă pe Valerius. Îi plătesc pe paznici ca să intre la Ludi și să petreacă noaptea cu fratele tău. El însă refuză, iar celor care vin la el pentru că îi cunosc faima de medic le răspunde că e gladiator. — Gladiator... repetă Antonius. Nu mi-aș fi închipuit că poate învinge... Dar mă tem de Skorpius. Cred că ai idee cine-i Skorpius. Știu că, deocamdată, nu a luptat cu el. — Vitellius a interzis luptele între ei. — Mă mir, zise Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Cremona, în fruntea a paisprezece mii de soldați călare, urmat de cele cinci legiuni. Era a opta zi după idele lui septembrie. 35 — Tu nu ești în stare să ucizi! Glasul lui Skorpius se ridică, amenințător, peste cele ale gladiatorilor așezați la mesele cantinei din Ludus Magnus, imensa cazarmă ce-i aparținea împăratului. Tot lui îi aparțineau și gladiatorii. Nu ucizi niciodată! Îl amenință cu pumnul pe Valerius, care stătea la o masă din apropiere. Valerius ridică din umeri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
după idele lui septembrie. 35 — Tu nu ești în stare să ucizi! Glasul lui Skorpius se ridică, amenințător, peste cele ale gladiatorilor așezați la mesele cantinei din Ludus Magnus, imensa cazarmă ce-i aparținea împăratului. Tot lui îi aparțineau și gladiatorii. Nu ucizi niciodată! Îl amenință cu pumnul pe Valerius, care stătea la o masă din apropiere. Valerius ridică din umeri fără să răspundă, conștient că gladiatorii de la mesele învecinate îl observau, unii cu simpatie, alții cu ostilitate, așteptându-i reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din Ludus Magnus, imensa cazarmă ce-i aparținea împăratului. Tot lui îi aparțineau și gladiatorii. Nu ucizi niciodată! Îl amenință cu pumnul pe Valerius, care stătea la o masă din apropiere. Valerius ridică din umeri fără să răspundă, conștient că gladiatorii de la mesele învecinate îl observau, unii cu simpatie, alții cu ostilitate, așteptându-i reacția. Continuă să privească pe fereastra din fața lui. Printre zăbrele se vedea cerul Romei, pe care vântul de miazănoapte îngrămădea nori întunecați, ce apăsau orașul ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Marcus pentru că e laș! râse Flamma, privind în jur. În arenă, medicului nostru îi e teamă să nu-și mânjească mâinile cu sânge - de asta nu ucide. Dacă ar fi ucis, acum tu ai fi mort, replică Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și se duse lângă Skorpius, care lua cupele din fața gladiatorilor, una câte una, și le golea dintr-o înghițitură. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi ucis, acum tu ai fi mort, replică Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și se duse lângă Skorpius, care lua cupele din fața gladiatorilor, una câte una, și le golea dintr-o înghițitură. — De ce nu ucizi? Spune-ne și nouă! strigă un trac, luându-și cuțitul în care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un trac, luându-și cuțitul în care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru veghează asupra noastră. — Nici un cuvânt despre maestru! Alți gladiatori, printre care și Flamma, vociferară indignați la auzul cuvintelor tracului. Acesta privi în jur neliniștit. — Dar nu voiam să-l vorbesc de rău pe maestru... Ca voi toți, am o profundă devoțiune pentru el, zise, lăsând cuțitul să cadă. Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pași de el. El și Skorpius se evitaseră până atunci - o forță divină părea să-i țină departe unul de altul -, cu toate că de la Cremona merseseră împreună de la un Ludus la altul, până la Roma. Când Valerius îl zărea pe Skorpius printre gladiatori, inima începea să-i bată cu putere, fiindcă revedea trupul lui Salix în arena de la Augusta. Skorpius, la rândul lui, păstra distanța, invidios, ziceau unii, pe Valerius, care era faimos atât pentru că-l atacase pe împărat, cât și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învingi mereu, cu vrăjile lui, zise Skorpius cu glas răgușit, când Valerius îl eliberă din strânsoare. Imediat, pumnul lui Valerius îl făcu să se dea câțiva pași înapoi și să se lovească de Flamma, care se ridicase între timp. Unii gladiatori erau indignați de cuvintele lui Skorpius, alții îi dădeau dreptate. Se adunară în jurul celor doi. Se repeziră unul la altul, dar fură despărțiți de mulțimea ce intrase în cantină și se îngrămădea strigând în jurul meselor. Sub bolți răsunară numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de cuvintele lui Skorpius, alții îi dădeau dreptate. Se adunară în jurul celor doi. Se repeziră unul la altul, dar fură despărțiți de mulțimea ce intrase în cantină și se îngrămădea strigând în jurul meselor. Sub bolți răsunară numele celor mai admirați gladiatori - în primul rând al lui Valerius, apoi al lui Skorpius. Exista obiceiul ca publicul să asiste la cena libera, banchetul pe care împăratul îl oferea gladiatorilor înainte de munera. Vitellius promisese că jocurile de a doua zi aveau să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cantină și se îngrămădea strigând în jurul meselor. Sub bolți răsunară numele celor mai admirați gladiatori - în primul rând al lui Valerius, apoi al lui Skorpius. Exista obiceiul ca publicul să asiste la cena libera, banchetul pe care împăratul îl oferea gladiatorilor înainte de munera. Vitellius promisese că jocurile de a doua zi aveau să fie și mai fastuoase decât cele pe care le organizaseră legații săi Caecina Alienus și Flavius Valens cu aproape o lună în urmă, de ziua lui. Se zvonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar detaliile spectacolului rămâneau secrete. Acum, înainte de a intra în arenă, publicul voia să-i vadă de aproape pe cei care aveau să ucidă sau să fie uciși a doua zi. Se știa că în timpul acestor banchete - care, pentru mulți gladiatori, constituiau o cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cină funebră - publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]