885 matches
-
că așa am ajuns un om de știință, chiar dacă am schimbat științele pe parcurs. Dar în viața mea au existat și alte alegeri, pe care le-am abandonat treptat pentru că această formație s-a impus, orientarea mea e spre dia‑ gnostic și rezolvarea unor probleme, nu spre speculație. Alegerea asta timpurie, nu a mea, a determinat, fărĂ să fi decis eu în mod deliberat, faptul că am devenit un om de știință, și nu un artist. Parcă aș fi preferat să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ce i s-a întâmplat colegului său de la Uppsala) de acel prurit d’écrire, care adesea (deși nuîntotdeauna) se însoțește cu o haine sociale (pentru a relua o formulă genială pe care un istoric nonconformist precum Michel Tardieu o aplică gnosticilor din Antichitate). Această trăsătură putea fi suficientă pentru a mi-l face simpatic. La aceasta trebuie adăugat faptul că, puțin câte puțin, am aflat (grație recunoașterilor din operele mult mai prolificului Georges Dumézil, precum și câtorva dintre rarele mele incursiuni în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
după cum evenimentele memorate sunt biografice sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În acest fel, Eliade identifică o certă continuitate între arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Svensk Teologisk Kvartalskrift, 17 (1945), pp. 228-233, unde „Stig Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander susținea originea iraniană a celebrului text gnostic Lied von der Perle, cu argumentul că în persană gohr semnifică atât perla, cât și substanța, esența, poziție ulterior criticată de Jacques Duchesne-Guillemin. Interesant este cum Eliade a știut, ca de atâtea ori, să extragă ceea ce era mai puțin perisabil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fostul lor coleg de generație - cf. C.-M. Edsman, „Ein halbes Jahrhundert Uppsala-Schule”, Festschrift für Anders Hultgård, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 2001, pp. 194-209. Vezi și critica „iranismului” lui Widengren la Gilles Quispel, „The Birth of the Child. Some Gnostic and Jewish Aspects”, Eranos Jahrbücher 40 (1973). 5. Tor Andræ (1885-1946): istoric al religiilor și membru al structurilor clericale suedeze. S-a născut la Linköping, unde, în 1936, va fi ales episcop. A studiat teologia, dar și limbile orientale, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pă tărâmu ălaltu”. Trimiterea în infern este orchestrată de monstrul ofidian, dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul acesta toate dimensiunile lumii i se deschid eroului, care descrie o traiectorie totalizantă. „Gnosticii socoteau șarpele un animal privilegiat, deținător al tainelor ezoterice și stăpân al inițierii”. El își trage puterea din pântecele teluric și din spațiile sepulcrale, și tocmai această încărcătură este indispensabilă eroului civilizator. Animal primordial, șarpele are în basme o imagine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
efectul stilistic al religiozității poeziei acestuia, fără o analiză neapărat teologică a conținutului de idei pe care îl pune în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de mistagogie. Posedând însușiri care ar fi putut face din el un gnostic, Eminescu n-a fost în cele din urmă unul dintre ei. Gnosticismul său (oarecum naiv) este unul profund sceptic, de unde rezervele și îndoielile sale cu privire la puterea spirituală a poeziei, mai ales în "veacul cel de fier". Structura sufletească i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unui «scopt» cu o femeie, ceea ce era nefiresc, pruncul era tăvălit În făină, străpuns cu cuțite, sângele absorbit de făină și apoi utilizat la o slujbă specială” <endnote id=" (261, p. 45)"/>. Alte secte eretice creștine (cu ritualuri de tip gnostic) erau persecutate de Biserica rusă pe motiv că omoară copii și folosesc lumânări făcute din grăsimea extrasă din trupul lor <endnote id="(254, p. 60)"/>. „Mărturiile [privind practica infanticidului] - constată Ioan Petru Culianu - sunt Îndreptate Împotriva unor grupări care par
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a trecut de-a lungul scurtei existențe. Și, dacă un greiere poate transmite o întreagă istorie, mă întreb, ființa umană unde s-ar găsi pe scala povestitorilor de legende?? Suntem un tip de animal, animal intelectual, cum ar spune maestrul gnostic Samael Aun Weor <footnote id=”59”> 59 Samael Aun Weor (Víctor Manuel Gómez Rodríguez) (19171977) <footnote> . Dacă intelectul ne apropie sau ne îndepărtează de momentul prezent, încă nu am reușit să-mi clarific. Cred eu, intelectul armonizat cu intuiția și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau tenebroasă, drept care se distanța de ea cel puțin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
c) Revanșa victimelor târzII ale persecuțiilor ecleziastice prin intrarea în rândurile mișcării New Age; d) Atracția inițierii personale. Creștinismul a respins de la început tipul de religie-mister bazată pe ritualuri de inițiere secrete. Misterul creștin era asumat și aclamat deschis. Elitismul gnostic cu ritualurile sale secrete era stigmatizat. Creștinismul se adresa tuturor. Or, ezoterismul contem poran marca New Age oferă sentimentul că respectivul om este ales și valorizat ca personalitate din „mulțimea anonimă și stingheră”; e) Căutarea stării de comuniune ca reacție
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
discipolii preotului alexandrin arius, susțineau, nu fără o anumită logică, ideea că, dacă Fiul fusese zămislit de Tatăl (lucru admis de toți creștinii), el nu putea fi veșnic precum acesta din urmă, fiindcă astfel ar fi doi zei.” în viziunea gnosticilor, creația divină era de ordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuși. Universul material - marcat pe vecie de imperfecțiune - este opera demiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării lui Hristos; b) adorarea lui Bafomet, un idol cu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
precum acesta din urmă, fiindcă astfel ar fi doi zei.” în viziunea gnosticilor, creația divină era de ordin spiritual, fiind actul gândirii lui Dumnezeu asupra lui însuși. Universul material - marcat pe vecie de imperfecțiune - este opera demiurgului rău. În concluzie, gnosticii refuzau dogma întrupării lui Hristos; b) adorarea lui Bafomet, un idol cu cap de țap. Era arătat doar celor inițiați. Nu era propriu-zis idol, căci ar fi contrazis ritualul scuipării crucifixului; c) sărutul ca semn al homosexualității. Templierii interogați au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
culori exprimă „unificarea tuturor tradițiilor, contopirea tuturor învățăturilor într-un adevăr unic și misterios, ținta tuturor inițierilor ezoterice (philosophia perennis)”. * Rubedo sau Iosis - este produsul final roșu. Mai este numit și Abraxas, termen „pe care alchimiștii l-au preluat de la gnostici, în special de la gnosa lui Basilide, unde este una din denumirile date arhontelui suprem...”. Metalul este pur, asemenea cinabrului sau chinovarului. Pe un plan mai subtil, procesul simboliza purificarea lăuntrică. Alchimistul putea ajunge la obținerea unor puteri speciale (siddhi). De
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
remarcată rapiditatea cu care cultura franceză, putred de bogată sau mai degrabă putredă și bogată, a adoptat estetica lui Kant și a formulat noi spații de manifestare a libertății. Meritul Îl au poate fondatorii modernității poetice, marii nihiliști ai Europei, gnosticii care au descoperit În poezie o experiență spirituală liberă de tradiție și deci cu atât mai crudă. În ciuda reîntoarcerilor raționaliste, ba de la mijlocul secolului al XIX-lea prin Victor Cousin sau a pozitivismului lui Auguste Comte, ba În prima jumătate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
șochează prin concizie. Fideli metodei noastre hermeneutice, îi vom expune ideile cât se poate de solidari cu acest stil. Festinger și-a rezumat teoria în numai câteva teze succinte. Totuși, ele pot deruta dacă nu avem în vedere sensul lor gnostic. Următoarele patru formulări teoretice au fost enunțate strict cu privire la elemente cognitive (vezi Festinger, 1957; Lawrence, Festinger, 1962). 1. Perechi de elemente pot exista în relații relevante, consonante sau disonante. 2. Două elemente cognitive sunt în relație relevantă dacă ele nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o concepție unică în ceea ce privește numele sau numărul treptelor către desăvârșire. Spre exemplu Sfântul Isaac Sirul vorbește de copilărie, adolescență și maturitate spirituală. În Comentarii la psalmi Origen propune o scară în trei trepte preluată, prin Evagrie (Tratatul practic 1 și Gnosticul 49), de misticii care leau urmat: 1) practica, 2) contemplarea naturală și 3) cunoașterea lui Dumnezeu. Sfântul Dionisie propune în Ierarhiaia cerească III,2-3, o scară în trei trepte care va deveni clasică: 1) purificare; 2) iluminare; 3) desăvârșire. Se
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
la o cercetare superficială, punctele de discontinuitate dintre cele două abordări (a lui Origen și a Sfântului Grigorie), în ciuda faptului că ambele țin de aceeași tradiție platoniciană. Diferența principală rezidă în faptul că demersul lui Origen poate fi luat drept gnostic sau intelectualist, în vreme ce despre al Sfântului Grigorie nu putem spune același lucru. Un bun exemplu de exegeză de acest tip a operei Sfântului Grigorie întâlnim într-una dintre notele lui Langerbeck de la începutul omiliei a V-a (GNO, p. 137
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Grigorie nu putem spune același lucru. Un bun exemplu de exegeză de acest tip a operei Sfântului Grigorie întâlnim într-una dintre notele lui Langerbeck de la începutul omiliei a V-a (GNO, p. 137). El propune o comparație între abordarea gnostic/origenistă și cea a marelui Capadocian pentru fragmentul de la Cântarea Cântărilor 2:8. Aici, demersul arhipăstorului din Capadocia este calificat ca mistic. Langerbeck sugerează prin observațiile sale din pagina următoare, unde Sfântul Grigorie afirmă că sfârșitul tuturor înălțărilor nu este
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
include componente din aproape toate religiile mari ale lumii apărute de-a lungul timpului, de la lumea antică a Greciei (prin preluarea mesajelor lui Socrate), pînă la spațiul Orientului mijlociu (Zoroastru) sau cel Extrem Oriental (Lao Tze, Confucius). Elemente de crestinism gnostic sau islam de factură mistică (sufi) sînt de asemenea preluate de această metodă. Miezul învățăturilor predate de fondatoarea metodei rămîne în esență de factură hindusă cu rădăcini în vedanta. Metoda este una de "tantra yoga" cu elemente de bhakti yoga
Sahaja Yoga () [Corola-website/Science/298634_a_299963]
-
epoca în care patru loji londoneze au format o "Mare Lojă Unită" în 1717, francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizații - zidarii sau "masonii lucrători". Francmasoneria și-a dobândit cunoștințele ezoterice mai ales de la masonii speculativi, filosofi, alchimiști, gnostici, hermetiști sau rozacrucieni. Webster afirma: „Originile francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar ordinul a apărut dintr-o combinație de tradiții care au evoluat și s-au contopit într-o perioadă mai lungă de timp. Astfel, masoneria
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
afirmă că Ioan a scris atât Apocrifonul cât și Apocalipsa. Donald Guthrie scria că dovezile oferite de Părinții Bisericii susțin identificarea autorului cărții cu apostolul Ioan. Conform lui Epifanie de Salamina, un anume Caius din Roma credea că Cerinthus, un gnostic, era autorul Apocalipsei lui Ioan. În secolul al treilea episcopul Dionisie din Alexandria respingea ideea că ea ar fi fost scrisă de un apostol, dar accepta cartea drept canonică. Dionisie credea că autorul era un al bărbat numit Ioan, și
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
instruiți în cunoașterea esoterică intră treptat pe nivele tot mai subtile de înțelegere a textului. Ei văd cartea ca oferind atât o serie de avertismente date omenirii cât și o descriere amănunțită a proceselor interne, spirituale, ale sufletului individual. Cabaliștii gnostici cred că Apocalipsa (la fel ca Geneza) este o carte foarte profundă de simbolism cabalistic. Acest punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
interne, spirituale, ale sufletului individual. Cabaliștii gnostici cred că Apocalipsa (la fel ca Geneza) este o carte foarte profundă de simbolism cabalistic. Acest punct de vedere este expus de învățători cum ar fi H.P. Blavatsky, Eliphas Levi și Rudolf Steiner. Gnosticii creștini este improbabil să fie atrași de Apocalipsa deoarece le repugnă doctrina mântuirii prin Mielul sacrificat, care este parte centrală a Apocalipsei. Gnosticii creștini „credeau în iertarea păcatelor, dar nu printr-un sacrificiu pentru păcat... ei îl acceptau complet pe
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]