20,979 matches
-
acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur extatic amar/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/Metaforă./ La academia poemului principalul subiect e uimirea" (Academia poemului). Cerneală, instrument al sacrificiului literar, apare celebrata nervalian: "Copleșitoare măreția golului/ pe care urmează să-l umplem./ Astfel așezat între imnele stăpînirii de sine/ în camera asta unde vorbesc singur/ să nu mă uit/ soarele negru al cernelii/ m-apasă./ Soarele negru al cernelii/ m-apasă". (Preludii pentru trompeta și patru
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
pus temeliile peste care deocamdată s-a amenajat o grădină de vară, cu mese și umbrele, unde se beau licori răcoritoare și bere/ vodca. Opoziția afirmă că sub temelii s-ar afla o gaură neagră în care se agită un gol exploziv, Puterea că, sub planșeul de beton susura un izvor limpede, ce va fi captat din fondurile unor împrumuturi viitoare. Nimic nu se face bătând din palme și dacă, între timp, izvorul va seca, vom procura altul, din import. își
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
bolnav, vindecat și sănătos, S.F. își regizează poemele și își etalează textele. Poemele regizate șunt un fel de teatru textual. Între scris și viața, între viață și moarte. Cînd mincinos și plin de o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
dă impresia de abilitate poetica nu e decît un travaliu al limbajului. Sperînd să surprindă ciclicitatea fenomenelor poeta trage cuvintele de păr, exercițiu care-și găsește un deznodămînt "fericit" în interiorul aceluiași poem. În Fericită a nefericită poeta se dă de gol ("Din toate evidentele-ntinate numai albul nu poate fi demonstrat"), este speriată și foarte timidă, speră că acest lucru să nu se cunoască și lansează mesaje scrise care sînt doar simple mesaje ale generozității față de poezie. Din generozitatea personală față de poezie
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
în mod evident doar acest scop, în condițiile în care ideea avansată este banală: "Care e rolul intelectualilor? Havel recunoaște rolul acestora, arătând că sunt multe ocaziile când intelectualul este obligat să-și asume responsabilitățile politice." Dinamismul viforos practicat în gol devine de-a dreptul hilar în momentele în care se observă lipsa de dexteritate în folosirea limbii române. Cum ar arăta un Rambo care, vrând să tragă cu un pistol în toate direcțiile, n-ar reuși să-l scoată din
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
este cel cu copiii care împreună cu Sacristanul cântă, proslăvind victoria împotriva lui Napoleon. Ne punem o intrebare firească, la care nu putem gasi un răspuns: de ce regizorul l-a pus pe Scarpia să se autoflageleze, lovindu-se cu o curea, gol până la brâu, în timpul Te Deum-ului? Este un gest teatral neartistic, inestetic și nefuncțional cu structura caracterologica a personajului. Scarpia este un baron, un om de lume, aristocrat, cinic, rău, bigot, disimulat, criminal, dar foarte atent cu gesturile sale în public
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
deveneau poeme patetice ale creației și eroismului, strigăte de victorie anunțând încă o lovitură nimicitoare dată inamicului și cucerirea de noi medalii pe panoplia gloriei. Desigur, toate mai marile sau mai micile fapte de muncă erau acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența reclamei le cufunda însă adesea în trivial, transforma o bună treabă gospodărească în ceva frivol. Ctitorii nu aveau sobrietatea managerului de cursă lungă, pus pe făcut avere, gravitatea constructorului ce știe să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Neavând vanități (am oroare de ele pe măsură ce le constat înflorirea la tot mai mulți colegi ai mei de magistratură), îmi asum jovial formularea și trec mai departe. Dincolo de asemenea etichete și de altele mai grave, lansate, de astă dată, în gol (nu îmi dau seama cine sunt acei „alții”, care, în opinia lui Paul Cernat, „mai scriu doar despre prieteni, aliați ideologici, congeneri sau concitadini”) încerc să-i înțeleg criticului poziția de fond. Din rumoarea creată, s-ar zice că ea
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
Steaua a încasat lovitură după lovitură, iar cei care doresc să pună eșecul în seama unui accident să privească atent săptămâna europeană a echipelor românești. Europa vs România a fost 10 la 0. Nicio echipă românească nu a dat vreun gol, ba chiar mai mult Vaslui a stabilit un record greu de egalat: niciun șut pe poartă. În contextul ăsta înfrângerea Stelei nu pare o catastrofă, ci mai degrabă un lucru firesc. Trebuia să se întâmple pentru că nu poți să aduci
Asemănarea dintre Steaua şi Gaddafi () [Corola-journal/Journalistic/24868_a_26193]
-
foarte atractivă economic în viitor, datorită măsurilor luate de Boc. "Nu toate măsurile au fost luate atât cât ar fi trebuit, dar nu pot să nu observ măsurile bune luate. În contextul unei crize mondiale, România nu suferă de același gol de care suferă Europa matură: cea franceză, italiană, spaniolă. Ei suferă de boala bătrâneții, de Alzheimer, iar noi de boala copilăriei: de rujeolă. Suntem mult mai atractivi pentru o creștere, comparativ cu Europa matură", a mai spus acesta.
Arestează-mă să te iubesc! Directorul lui Patriciu îl laudă pe Boc, adevăratul om de dreapta () [Corola-journal/Journalistic/24877_a_26202]
-
un impact major asupra mediului, deci nu putem vorbi despre o zonă în care acum încep lucrările de exploatare. Nu știu dacă opinia publică cunoaște. În zona Roșia Montană există circa 140 de km doar de galerii subterane și nenumărate goluri, care reprezintă un real pericol pentru comunitate pentru că se pot prăbuși oricând. Iar aceste goluri sunt în mare parte responsabile de poluare. Și aș dori să explic puțin această afirmație. Aceste goluri conțin mineralizații asociate sulfurilor de fier, care în
Este mineritul modern posibil în România, la Roșia Montană? - Citește aici transcriptul dezbaterii DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/25045_a_26370]
-
încep lucrările de exploatare. Nu știu dacă opinia publică cunoaște. În zona Roșia Montană există circa 140 de km doar de galerii subterane și nenumărate goluri, care reprezintă un real pericol pentru comunitate pentru că se pot prăbuși oricând. Iar aceste goluri sunt în mare parte responsabile de poluare. Și aș dori să explic puțin această afirmație. Aceste goluri conțin mineralizații asociate sulfurilor de fier, care în combinație cu apa și cu aerul produc o soluție slab acidă, care practic dizolvă toate
Este mineritul modern posibil în România, la Roșia Montană? - Citește aici transcriptul dezbaterii DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/25045_a_26370]
-
de km doar de galerii subterane și nenumărate goluri, care reprezintă un real pericol pentru comunitate pentru că se pot prăbuși oricând. Iar aceste goluri sunt în mare parte responsabile de poluare. Și aș dori să explic puțin această afirmație. Aceste goluri conțin mineralizații asociate sulfurilor de fier, care în combinație cu apa și cu aerul produc o soluție slab acidă, care practic dizolvă toate metalele grele din zăcământ, care sunt deversate necontrolat, fără niciun fel de tratare prealabilă. Nu știu la
Este mineritul modern posibil în România, la Roșia Montană? - Citește aici transcriptul dezbaterii DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/25045_a_26370]
-
o clipă de neatenție în ziua când era de rand la obligatoriu, în timp ce colonelul Zeller s-ar fi sinucis... deșertatul tinetelor, si s-a aruncat cu capul în jos de la etajul Și de ce depune Ianolide această mărturie? Ce trei, în golul scărilor. A murit... Colonelul Zeller a format o sentimente nutrește el față de “reeducare »? Voi reda în comisie de anchetă în jurul mortului, si lovind cu cizma în continuare ad literam una din marturisile sale precum și cadavrul, a spus: Da-l în
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
are în sens invers toate neregularitățile fundului de apă; scufundându-se acest cazan, el s-ar suprapune prin fundul său exact fundului apei. Cazanul acesta, cu un diametru tot de un kilometru și jumătate, ca și al cercului plutitor, fiind gol la început, plutește. În el, lucrătorii vor pune materiale de construit, piatră, nisip etc. Pe măsură ce cazanul se îngreunează el se scufundă puțin câte puțin și în același timp, ca să nu intre apă în el, autorul îi tot înalță pereții prin
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Dialogul generalizat“, pietre fundamentale ale unei existențe spirituale de aproape o jumătate de veac, întrucât condeiul său „a urmărit cu atenție meandrele unui gând-globalexplicitându- se-treptat“, luând-o pe „un drum cotit“, ca urmare a faptului că ființa este un gol plin în care mai orbecăim întru prinderea/surprinderea unui ce care să ne dea sentimentul împlinirii, spre a ajunge de la Clipă la Timp. Lucru deloc facil, dar cu siguranță epuizant și istovitor în cel mai înalt grad. Ceea ce aflăm în
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
ajungă la acea complinire, dialogul nefiind o luptă în care se câștigă sau pierd bătălii, ci un teatru al confruntărilor împlinitoare „sub blânda lumină difuză a bunului-simț“. În ce zonă se manifestă înțelegerea/ cunoașterea? Să fie acea „societate spectacol“ sau „golul“ pe care atât de adesea îl folosește Mihai Șora pentru a da margini unui „nemărginit“? În copilărie, descoperise „nemărginirea mărginită“ stând, întins pe pământ, într-un no man’s land - câmp nesfârșit și în afara timpului. Atunci face el cunoștință cu
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
timpului. Atunci face el cunoștință cu întinderea universului; că este sau nu finit, - cine știe? - are mai puțină relevanță; ceea ce interesează este dacă „incitatorul“ este egal cu „incitantul“; fiindcă, adeseori, întâlnim „incitatori“ fără a avea incitantul. Unde „dispare“ celălalt? În „golul“ ce urmează a se umple cu avutul celuilalt, mereu în stadiu devenitor, niciodată finit, niciodată „plin“? -, gol care să „permită cuvintelor să se în-ființeze“? Dialogul trebuie să-l facă pe participant să ajungă „prin propria bănuială“ să vadă „adevărul celor
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
puțină relevanță; ceea ce interesează este dacă „incitatorul“ este egal cu „incitantul“; fiindcă, adeseori, întâlnim „incitatori“ fără a avea incitantul. Unde „dispare“ celălalt? În „golul“ ce urmează a se umple cu avutul celuilalt, mereu în stadiu devenitor, niciodată finit, niciodată „plin“? -, gol care să „permită cuvintelor să se în-ființeze“? Dialogul trebuie să-l facă pe participant să ajungă „prin propria bănuială“ să vadă „adevărul celor auzite“, să ducă la umplerea, fie și parțială, a „golului“, unde cuvintele se află în slujba „predeterminărilor
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
în stadiu devenitor, niciodată finit, niciodată „plin“? -, gol care să „permită cuvintelor să se în-ființeze“? Dialogul trebuie să-l facă pe participant să ajungă „prin propria bănuială“ să vadă „adevărul celor auzite“, să ducă la umplerea, fie și parțială, a „golului“, unde cuvintele se află în slujba „predeterminărilor composibile...“, spune Mai Știutorul, „dar și contopite“, adaugă Tânărul Prieten. Dialogul este „datul întâlnirii“, se împlinește în relația vorbitor/ascultător, relație biunivocă, structurându-se în acel „a-fi-în-lume“, după cum spune un discipol al său
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
tristețe”. Ce frumos! Iisus n-ar mai fi trebuit să le reproșeze, poate, că nu l-au vegheat. Îmi amintesc o secvență din trecutul meu de spectator fotbalistic televizual. La Londra, într-un meci în care încasa fără vină multe goluri, Rică Răducanu s-a comportat ca un măscărici. Întrebat de jurnaliști ce-l apucase, a răspuns: „Eram așa de trist!”. Suntem aruncați, heideggerian, spune Pleșu, în străinătatea exteriorității, a inautenticității. Cam asta găsim și la Rilke, în a patra elegie
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
un videochat erotic, asta pentru că e șomer și trebuie să-și întrețină într-un fel sau altul familia. În Mama ei de poezie, același personaj-narator se decide - din aceeași lipsă de bani - să jefuiască o bancă, însă e dat de gol de chiar condiția lui de poet: portarul îl recunoaște și-i reproșează că i-a acordat o notă mică la un concurs de poezie pe care l-a jurizat la Pitești: „Ia ziceți, domnule Perța, ce aveți dumneavoastră în buzunare
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
meritorie, al cărei scop - comemorarea unui număr rotund de ani de la moarte - a fost atins în ciuda discrepanței de viziune a articolelor. Mai pe șleau, inegalitatea de ton a contribuțiilor preschimbă volumul într-un vas ciobit, pe întinderea căruia se ițesc goluri terne, echivalînd cu un șir de eseuri fără har. Din acest motiv, să lauzi intenția din care s-a ivit volumul e inevitabil, atîta doar că trecerea sub tăcere a lacunelor ar fi neserioasă. E uimitor să vezi cum, despre
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
primesc replica din spațiul acesteia, care astfel o confirmă elegiac. Oscilația între real și ireal reprezintă atît o celebrare a ceea ce dispare în mișcarea tectonică a poeziei, cît și un fapt de introspecție. Muzicalitatea e aidoma unui văl azvîrlit asupra golului dublu, exterior și lăuntric: „Sînt locuri depărtate ca un ecou prelung/ Pe unde, dus pe gînduri, aș vrea să mai ajung./ Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu./ Atîta știu, că totul mi se părea tîrziu/ Și
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
flăcări și rumoare”, „fantastice asfințiri”, autorul consemnează recursul său la un imaginar livrat nemijlocit de simțuri, precum o eliberare pe care nu șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor. Vădit, Ion Horea luptă cu golul. Gol al cărui corelativ este, în economia creației, indicibilul. Un mijloc al defensivei îl formează fără doar și poate cultura formulei poetice anterioare, care-i acordă bardului un echilibru, o certitudine că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]