2,610 matches
-
dar Sibi tocmai ieșea și îmi șopti: Mergeți acasă și vă culcați, mi-a spus că n-ați dormit deloc toată săptămâna. Veniți mîine!" "Așa a spus?" tresării. "Da, așa mi-a spus, să veniți mâine !" "Mă gonește!?" Nu vă gonește, dar e bine de-aici înainte să stea lângă ea o femeie și nu un barbat." "De ce?" "Plecați chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să-mi explice mai mult. Credeam că mama mai avea încă de trăit cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai multă viclenie, cu mai multă răbdare, și cu arme mai puțin vizibile și spectaculoase, dar mai otrăvite, mai bine ascuțite și care rănesc mai adine și mai nevindecabil... Dar nu e oare asta fericirea însăși? Această iluzie după care gonim pe vastitatea unei câmpii pe care lăsăm, moarte, bucăți din sufletul nostru, până când ne pierdem, istoviți, dincolo de orizont?... Săraca mama, ar fi vrut să deschid și eu pentru mine un nou spațiu epic, crezîndu-mă încătușat în celălalt, ca și când astfel ași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cută pură a obrazului care cu anii se adâncise fără să devie amară, acest păr castaniu niciodată coafat, strâns pe lângă tâmple într-un coc savant pe care nu-l văzusem niciodată desfăcut (cînd o surprindeam că și-l spală mă gonea cu o imperioasă voce), acești ochi mari, negri, de o strălucire opacă, în care parcă lumea nu se reflecta, asemeni unei fintîni în care nu se zărea cerul răsturnat, ochi care erau și ai mei, ai fi zis dușmănoși dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Vremea trece! și nu se mai întoarce." " Da, desigur, zisei, și cine se scoală de dimineață departe ajunge! (Observînd că deși îmi vorbise mie stătea foarte vizibil întoarsă spre băiat, parcă lui i se adresase, înțelesei că ei doi mă goneau, vroiau să rămână singuri; să rămînă!) Doamna Chiriță, luați dumneavoastră paharele și i le dați bunicii mâine dimineață, eu vă urez noapte bună!" "Noapte bună, domnule Petrini", răspunse ea cu un glas afectuos. El, băiatul, nu spuse nimic. Era, desigur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despre nici un fel de femeie. Știam destule, mi-ajungeau... Că trăisem o minunată aventură, sau că nu fusese doar atât, ci ceva mult mai mult, mi-era egal... da, roata se poate mișca, dar osia, deși dusă tot acolo unde gonesc spițele, nu rămâne ea nemișcată? Soarta lor nu e chiar comună, și de ce ar fi? Spițele mele fuseseră odată sfărâmate și cu greu făcusem rost de altele. Nu vor alerga la voința acestei fete și a nici uneia alteia, asta nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din partea acestei fete, dar și din a părinților, o... Numai dacă toți cei opt i-ar fi fost rude apropiate, veri, cumnați, veri de-al doilea sau colegi de facultate (hm!) se putea justifica păstrarea ei în album, putea adică goni primul gând al privitorului străin, cum eram eu, gând care ne vine în minte cu aceeași precizie și rapiditate cu care ne vine cuvântul roșu într-un test asupra culorilor. Roșu aici era s-a culcat cu opt bărbați, mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
episod fulgurant al existenței mele. Și atunci mă bucurai că am fost condamnat. Liber, cu ea, n-ași fi avut, poate, niciodată această revelație și n-ași fi putut ieși niciodată din paradisul meu, din care însă ași fi fost gonit neîncetat prin mici revelații, iar cu m-ași fi opus neîntrerupt și până la sfârșitul zilelor mele, în lipsa unei revelații unice și totale. Da, îmi spuneam și simțeam cum treptat sentimentul meu de singurătate și de necomunicare cu lumea își diminuează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unor femei, copii și tineri, iar uneori și ale câte unui bătrân care a reușit să nu-și umbrească complet ființa. Bogătași luxoși pe dinafară nu mai au ochi să privească la semenii lor, fără "norocul" de a poseda bolizii gonind nebunește pe șosele ori ocupând sfidător trotuarele înțesate. Ca și "majoritarii", "minoritățile" nu se mai ajută între ele ca altădată fiindcă s-au accentuat diferențele pe noile criterii de averi în bani, aur, mașini, locuințe cu înfățișări epatante, plus înfumurările
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cei zece cascadori, în orice caz va fi spectaculos. Vor fi lupte adevărate pe scenă, vor fi dansuri, va fi reconstituită tabăra lui Soliman Pașa unde se benchetuia după ce-l învinseseră pe Ștefan. După aia, Ștefan se întoarce, după ce-l gonește mama lui se duce la Vrâncioaia, adună cu buciumul, fiii Vrîncioaiei adună toată armata, intră peste Soliman, o poveste bazată și pe istorie, dar și pe legende în același timp", a menționat Mazăre. CARNAVAL MAMAIA. Ediția carnavalului în care primarul
CARNAVAL MAMAIA. Radu Mazăre va fi Ștefan cel Mare, Maia Morgenstern, mama lui by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/61931_a_63256]
-
epileptic, altminteri slujitor devotat al așezării. Chinovia își trage numele de la un măr cu roade excepționale, din păcate vămuite zilnic de un urs care sare pîrleazul și se înfruptă din ele după pofta inimii. Ieri a vrut mutul să-l gonească, dar ursul s-a repezit și i-a tras mutului o palmă după ceafă de l-a trîntit cît colo pe brînci. De aceea e mutul așa de supărat acuma." Un nou episod al conflictului se va consuma sub ochii
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
care este rezervată lui. Uitând de sfatul contelui adoarme într-o odaie străină și va fi trezit de trei femei frumoase cu buze roșii și dinți ascuțiți, care sunt împiedicate de conte să-l muște. Contele da de înțeles femeilor gonindu-le, ca englezul îi aparține lui. Avocatul remarcă cu groază primejdia care-l paste. În cele din urmă englezul reușește să scape cu viața fugind din castel. Între 1879 și 1898, Stoker a fost directorul comercial al Lyceum Theatre din
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
deschidă ușa cât mai repede. Gregor reușește, într-un final, să răsucească cheia cu gura, dar efectul apariției sale în cadrul ușii nu este cel pe care îl aștepta: mama leșină, procuristul refuză să îi asculte scuzele, iar tatăl său îl gonește înapoi în camera cu un ziar și lovituri de baston. Samsa se rânește în timp ce încearcă să se strecoare prin ușa. Realizând că prin vocea lui de insectă nu se mai poate face înțeles, Samsa renunța să mai vorbească și se
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
să le fie de ocina și de ohaba sfintei mănăstiri și dumnezeieștilor călugări de hrană, iar noua și părinților noștri de veșnică pomenire". Satul Vădăstrița și alte șase state au fost cumpărate în secolul al XVI-lea de călugări de la Gonea Taurul, un necunoscut, pentru suma de 650 aspri. Tot în secolul al XVI-lea, sătul Vădăstrița este amintit că un hotar cu satul Vădastra. Satul a luat ființă în anul 1748 în urmă legii lui Constantin Mavrocordat prin care s-
Comuna Vădăstrița, Olt () [Corola-website/Science/302030_a_303359]
-
înființat raiaua Bender (existentă până în secolul al XIX-lea, cu un rol important în menținerea controlului turcesc în această zonă). Cu puțini însoțitori, domnul s-a îndreptat spre Piatra lui Crăciun, unde, potrivit tradiției înregistrate de Ion Neculce, a fost gonit de pietreni, fiind nevoit să tragă cu arcul într-un popă care-l ajunsese. Petru s-a îndreptat apoi spre Mănăstirea Bistrița, dar și de acolo a fost nevoit să se refugieze. La 18 septembrie plecă peste Carpați, intrând la
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
cititorii apreciară gesturile generoase ale lui Takamura, ziarul, și în curând întreaga presă, continuă să relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bună voie, așa că n-am mai violat-o. 14/15 octombrie 2004 NOAPTEA COMPOZITORULUI Era iulie, sâmbătă, 4 noaptea, cald, București. Mă întorceam de la un club, Foca, deschis de curând pe strada Sf. Vineri. „Întorceam“ e, de fapt, puțin spus; goneam cu 140 la oră pe bulevardul Brătianu înspre Victoriei, în rotundul meu Audi TT decapotabil, alături de Dora, o puștoaică cu buze subtile care mă agățase în club. Era una dintre multele groupie pe care le descopeream cu din ce în ce mai puțină uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
noi nu ne temem de bombe! strigă Slobodan Înainte de a trînti ușa. Wakefield Își face o notă mentală. Cine este șeful lui? CÎnd iese cu Susan În stradă, după multe pupături și Îmbrățișări din partea doamnei Petrovici, Îl zăresc pe Slobodan gonind cu vechitura lui de mașină pe stradă, lăsînd o dîră de gaze de eșapament În urma lui. N-ar trece de inspecția tehnică, gîndește Wakefield. Și nici vechea lui țară n-ar trece-o, cu dîra ei de fum, ucigător de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
începi să sesizezi cât de tineri arată toți bărbații superbi, știi că ai îmbătrânit. Auzeam vocea lui Helen, dar mi se părea că vine de undeva de foarte departe. Era de parcă vocea îi era înecată de vâjâitul sângelui care-mi gonea prin trup, către cap, astfel încât să mă înroșesc într-un fel în care nu mă mai înroșisem de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
hainele pentru următoarea săptămână. Cea petrecută în viața viitoare. În general, mă număram printre primii sosiți la o petrecere. Și invariabil eram printre ultimii care plecau. Un rotocol generos de fond de ten, întins cu energie pe față, mi-a gonit paloarea alburie și bolnăvicioasă specifică iernii. Eram adepta școlii de machiaj care mizează nu numai pe calitate, dar și pe cantitate. Și cu toate că pielea bronzată era considerată a fi un simbol al anilor ’80 și total demodată în plini ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
da orice să mor acum cu el, dar să nu știu că m-a trădat vreodată. 1 DECEMBRIE Țara mea, România, Își pregătește straiele de sărbătoare. Azi tot poporul laudă și cântă: „Trăiască nația aceasta mare!” Tinerii se uită, militarii gonesc, Poporul acesta prea mult îl iubesc. E sângele nostru, scrie pe el mândrie, De ziua națională chiar și morții învie. Popor român, popor iubit, Prin multe războaie ai fost prigonit. De la Mihai Viteazul la Mircea cel Bătrân, Sau de la Antonescu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
s-a dus trist. Fericirea e un joc, o iluzie de fapt, O idee, un compromis, O faptă bună facută-n vis. Fericirea, nume scump Nu o poți trăi mereu, Căci se bagă un dușman Și trist observi ca a plecat, gonind pe un cal. NOAPTE DE AMOR Plutind prin întunericul de dor, Ai apărut și tu, mi-ai dat primul fior, Nu știam cine ești și nici de unde vii, Dacă ești real sau ești un vis sau... cine poate știi? Te-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
în camera lui, iar eu îi simțeam absența cu o disperare mută și parcă ceva mă oprea, și acela era orgoliul meu de femeie superioară căreia nu i se cade “să pice” pradă unui bărbat. Mă simțeam ca o ciută gonită în noapte de vậnătorul cu numele Yon, rănită în dragostea mea, fără să înteleg totuși, că, dacă există vreo fericire pe pămậnt, apoi aceasta e prietenia, dragostea senină, curată, irațională. Și totuși, ce tragic este să rămậi izolată în dragoste
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
era atât de intensă încât mi se părea că visez. La suprafață, mi-am spus. Trebuie să ajung la suprafață. Privind în sus, părea foarte, foarte departe. Am țâșnit, mișcând violent din picioare, cu plămânii gata să-mi plesnească, am gonit în sus, tot mai sus, încălcând toate regulile, gândindu-mă că o să mor și e numai vina mea pentru că m-am înscris la un curs de scufundări la preț redus. La fiecare cincisprezece picioare ar fi trebuit să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca și cum ai spune că mai degrabă ai trăi în iad.) A înțeles imediat. La fel de încet, mi-a răspuns: — Am înțeles, să trăiți. Deja camera se golise. Singurii oameni care rămăseseră eram noi și agentul. Ceilalți alergau disperați după taxiuri sau goneau pe treptele de la metrou, gata să sară peste aparatele de taxat, sau fugeau - efectiv fugeau - de-a lungul celor 47 de străzi. — Ieși încee-eet, i-am zis lui Aidan. — Recepționat. Agentul ne-a observat pasul leneș. Și-a ridicat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de peluze interminabile, în sfârșit la doi pași de poartă. Atunci am făcut o greșeală: Am luat-o la fugă. Ca și câinii. Hei, își spuneau. Deci i-a fost frică, de fapt. S-o prindem. Lătrând din toți rărunchii, goneau prin iarbă și aproape mă ajunseseră când mi-am dat seama că blestemata de poartă se închisese și îmi prinsese rucsacul, făcând bucăți tot ce era înăuntru: creioanele de ochi, gloss-urile de buze (asta am descoperit mai târziu.) Trăgeam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]