1,645 matches
-
cu șapte etaje, precum Kinokuniya. Nici nu cred că și-ar fi putut imagina o librărie mică, sărăcăcioasă. Librăria Kobayashi. Biata librărie Kobayashi. Ușa de la intrare scârțâie jalnic și în fața ochilor nu apar decât reviste. Cele mai fidele cumpărătoare sunt gospodinele preocupate de ultimele tehnici în arta amorului. Ele cumpără revista Femeia care are și un supliment special, ilustrat, dedicat vieții sexuale. Probabil că stau la masa din bucătărie și îl citesc cu zel din scoarță-n scoarță și pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie demonstrativă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-se la loc pe gâturi. Dar iată că sosește mae-de-santo, Ialorixá”. Întâlnirea cu stareța din terreiro a fost calmă, cordială, populară și totodată cultivată. Era o negresă voinică, cu surâsul sclipitor. La prima vedere ai fi zis că-i o gospodină, dar când Începurăm să vorbim am Înțeles de ce femeile ca ea puteau domina viața culturală din Salvador. „Dar acești orixás sunt persoane sau forțe?” am Întrebat-o. Mae-de-santo răspunse că erau forțe, desigur, apă, vânt, frunze, curcubeu. Dar cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mâna, curviștină a universului meu de rahat... Ce gentilom.” „La o adică, Elena aceea era curviștina. Și apoi, pe timpurile acelea prin prostituată se Înțelegea o femeie liberă, fără obligații, o intelectuală, una care nu voia s-o facă pe gospodina, știi și tu că o prostituată era o curtezană, una care ținea salon, azi ar fi una care se ocupă de relații publice, tu numești curvă o femeie care se ocupă de relații publice, ca și cum ar fi o matracucă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meu cu date Încrucișate. Ea comenta: „Mănâncă, ești slab ca un cui”. Într-o seară se așezase lângă biroul meu, Își despărțise ciuful din mijlocul frunții ca să mă privească drept În ochi și-și pusese mâinile În poală ca o gospodină. Nu se mai așezase niciodată așa, depărtând picioarele, cu fusta Întinsă de la un genunchi la celălalt. Am crezut că era o poză nu prea reușită. Dar pe urmă i-am observat fața, și mi se părea mai luminoasă, inundată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ore, singura soluție e o cină sănătoasă. Cap-de-cal extrage din debara un borcan de două kile cu carne de porc în untură. Răstoarnă conținutul într-o tigaie înfierbântată. Varsă deasupra și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-a curmezișul și mă așez pe ea. Nepoate, tocănița asta nu merge fără un coniac. Din sufragerie Clemanza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani. Băiatul ei, Vasilică, încă frecventa ciclul secundar. Elevul nu avea tată - fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se ducă toți buluc peste oameni. Prințesa nu știa ce să facă, de aceea mergea tăcută pe lângă Izaura, care era experimentată. — Doamnă, dațâ-ne și nouă ce vă lasă inima. Sfânta zâ de az să vă ajute, spunea ea când ieșea gospodina, după ce bătea la poartă. Dacă primeau ceva era bucuroasă și spunea: — Bogdaproste! Să vă dea Dumnezău sănătate! Dacă nu primeau nimic și erau alungate cu: „Țâgănci împuțite, iar ați venit după pomană? Să muncească tată tău și mumă-ta să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fie o atmosferă împăciuitoare și liniștită și să se respecte canoanele bisericești. Făcând acum referire la modul în care oamenii se pregăteau din punct de vedere material vorbind,există un intreg ritual. Pregătirile încep cu cel puțin două săptămâni înainte.Gospodinele se aprivizionează cu toate cele necesare pentru a prepara mâncăruri cât mai gustoase și pentru că musafirii și colindătorii să se simtă cât mai bine. Primul eveniment care prevestește nașterea pruncului Iisus din Nazaret este venitul preotului cu ajunul Crăciunului, pe
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
întâlnit în mai toate regiunile țării este obiceiul "uratului",practicat îndeosebi de copii. Însoțiți de clopoței, ei umblă din casă în casă și doresc gazdelor sănătate, belșug, bucurii, prosperitate. Ultimul eveniment care încheie șirul sărbătorilor de iarnă este Boboteaza, cănd gospodinele pun boabe de porumb sub scaunul preotului pentru că vară să stea cloștele. Reportaj realizat de Alexandru Ana-Maria ( Gură Bustei)
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
Comuna Epureni este o comună înconjurată de păduri și șesuri, la 20 km de Bârlad. În această comună se respectă cu strictețe tradițiile marilor sărbatori. De Ignat (21 decembrie) se taie porcul, iar gospodinele fac pomana porcului șii servesc pe vecini și cei care a au ajutat la tăierea porcului. Mâncarurile tradiționale de Crăciun sunt toba, lebărbuști, cârnați afumați, șuncă, turtă de șighir, toate astea trebuind terminate pană pe 23 decembrie. Pe 24 decembrie
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA EPURENI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Ticu Andra () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2056]
-
tăiau pui pe care îi frigeau la ciaun și fierbeau sarmale în oale de lut, făceau pâine în cuptorul de cărămidă și invitau nașii și prietenii. Scoteau oala cu vin și petreceau până spre meizul nopții. A doua zi toate gospodinele spălau vasele și le schimbau cu cele în care nu au făcut mâncare de frupt. Lingurile de lemn,după ce erau opărite cu apă fierbinte erau puse la streșina casei ca să se geruiască și nu mai erau folosite în post. Tot
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
porcul. Atunci când îl pârleau ne învârteam în jurul lui în așteptarea șoricului. Căram paie și puneam peste el, iar în timp ce oamenii mai mari mai cinsteau câte un pahar cu vin noi, copii furam șoric de pe purcel. După ce terminau cu tăiatul porcului, gospodinele pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită și unse cu jolfă făcută din sămânță de cânepă și floarea soarelui cu zahăr. Seara lumina candelei
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
alta comună, are o serie de tradiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou. Locuitorii comunei Lipovăț și-au păstrat din cele mai vechi timpuri obiceiurile și tradițiile sărbătorilor de iarnă: Crăciun și Anul Nou. Pentru sărbătorile de Crăciun fiecare gospodina pregătește pentru membrii familiei și musafiri, mâncăruri tradiționale cum ar fi: sărmăluțe în foi de vită și varză, drob de porc ciorbă de porc, friptură de porc, colăci, cozonaci și prăjituri. În Ajunul Crăciunului tinerii din sat, se adună în
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
GĂINI CU GÂTUL GOL Întâmplarea s-a petrecut pe vremea când gripa aviară a poposit și pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și era poreclită într-un fel în sat „Găina cu gâtul gol”. Ghinionul sau nenorocirea a făcut să se abată și asupra satului său. Aviara adusă de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
adesea doar cu numele, fiind, ca atîtea alte produse din lumea mondializată, delocalizate : brînza de Brăila, de pildă, este fabricată oriunde vrei în țară, iar în urmă cu cîteva săptămîni am adus, recunosc, la Tîrgul Țăranului dedicat Dobrogei o excelentă gospodină din Teleorman, care a vîndut cu succes un delicios șerbet „turcesc”. Aceste simboluri identitare, dimpreună cu identitățile pe care le exprimă, intră astfel pe ceea ce se cheamă „piața identitară”, delocalizată ca orice piață eficientă. Și pentru că veni vorba de Dobrogea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din ritual, a devenit doar un fel de mîncare. Dar cîți mai știu că doar bărbații erau îndreptățiți să taie o pasăre și că pentru aceasta trebuiau să se împărtășească mai înainte ; sau că, în lipsă de altă soluție, și gospodina putea să-și taie găina, dar atunci trebuia să-și pună o mătură între picioare ? Ca și în alte privințe, țăranul societății noastre domestice a făcut obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relațiile sale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aproape) unde vrei. Și, mai ales, cu cine vrei. Grătarul mai este apoi o sărbătoare care oferă o „egalitate de șanse” în fața nevoii de piua, adică este corect genderizat : la grătar, femeia poate să spună piua obligațiilor sale casnice de gospodină din viața de fiecare zi, iar bărbatul se simte king of the island, demiurgul, stăpînul evenimentului, artistul fleicilor, mesia plăcerilor, mecena bucatelor, distribuind, darnic și priceput, o fărîmă de bunăstare tuturor celor dragi - pe scurt, tot ceea ce nu poate sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
care turiștii le cumpărau ca suveniruri. Și lista o puteți continua și dumneavoastră... Toate acestea mi-au adus aminte de acel banc „cultural” faimos despre nevestele ideale : o italiancă focoasă la tinerețe, o franțuzoaică rafinată la maturitate și o româncă gospodină mai spre asfințit. Motivul ? Fac astea niște parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească Dumnezeu pe cel care ar spune ceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
paricidului la români Una dintre cele mai impresionante scene din documentarul lui Vlad Petri despre revoltele din ianuarie este aceea a unui lung schimb de replici între o doamnă mai în vîrstă, descinsă parcă din alt film (ceva de genul gospodinelor salutîndu-i pe mineri), și un mic grup de tineri furioși. Singură, izolată, cu vocea mică, dar fermă, aceasta îl acuză pe cel mai vocal dintre tineri de toate violențele din Piață și sfîrșește prin a-l trimite la plimbare pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
colț de iarbă, și dă-i și freacă ? Cunosc o groază de românce la Paris care nu spală covorul pe gazonul din fața casei în fiecare duminică. Pe de altă parte, nu e greu să regăsești în această întîmplare pathos-ul bunei gospodine de la țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii casei. Poate că femeia din poveste chiar dorea să le demonstreze noilor săi vecini francezi că ea e gospodină, că e curată, adică nu ca „ăia”, știm noi cine... Singurul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parte, nu e greu să regăsești în această întîmplare pathos-ul bunei gospodine de la țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii casei. Poate că femeia din poveste chiar dorea să le demonstreze noilor săi vecini francezi că ea e gospodină, că e curată, adică nu ca „ăia”, știm noi cine... Singurul lucru cert și care putea fi spus era că femeia nu era nici nebună, nici rău intenționată. „Cam asta le-am explicat și eu”, îmi mărturisește M. „Doar că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț, da’ era și aia tare neîngrijită. Țigănie, ce mai, ca-n tot Bucureștiul ! Mizerie, curățenie, îngrijit... Această viziune urbanistică de gospodine îmi trezește amintiri, îmi evocă alte scene și păreri similare... Nimic nu rezumă mai bine românitatea domestică decît îngrijitul. Cel puțin aceasta este concluzia unui antropolog britanic care și-a petrecut cîțiva ani prin apartamentele sucevenilor și a scris o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tip occidentalosuburban «este frumoasă și îngrijită, poate puteau să-i pună alți baluștri... dar arată bine oricum»”. „Vechile case degradate sînt catalogate drept urîte, în timp ce noile construcții devin modele estetice de netăgăduit”, conchide amica mea. Iată deci că ochiul de gospodină a ajuns nu doar la oraș, ci chiar și printre specialiști... Ceea ce îmi aduce aminte de un alt antropolog străin (nimeni nu e profet în țara sa, se spune...), care mi-a atras atenția cît de des revine „îngrijirea” în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să citesc povestea aceea. M-am înspăimîntat. Am lăsat foile și mi-am întors iarăși privirea către tânăr. Acesta mă privea și el, zîmbindu-mi iar. Apoi îmi arătă, pe perete, un calendar, din alea populare, cu anecdote, caricaturi, sfaturi pentru gospodine pe reversul foilor cu data. Nu înțelegeam, așa că el s-a ridicat, a rupt foaia, a împăturit-o și mi-a pus-o în palmă. S-a aplecat apoi iar peste mașina de scris. M-am îndreptat spre ușă obidită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]