4,325 matches
-
scurtă" și invocă argumentul existenței a numeroase dizertații academice in care opera lui este comparată cu operele lui Borges, Calvino sau García Márquez, iar modernismul lui este pus alături de acela al lui Eliot, Joyce, Beckett. Donald Barthelme a trăit intens, grăbit, a murit de cancer la numai 58 de ani. Nici in viață n-a fost mai cuminte, mai conformist decât in artă, dar și-a purtat omeneștile slăbiciuni și până și viciile cu eleganța cu care s-a purtat in
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
mai mare decît un chihuahua. Nu era chiar un mistreț sălbatic, însă era totuși ceva ce merita privit, cum stătea așa agățat cu mîna stîngă și cu ambele picioarele de trunchiul arborelui și zgrepțăna scoarța subțire cu un aer iritat, grăbit. Matelotul Houston luă în cătarea puștii spinarea slabă a maimuței. Ridică țeava cîteva grade și ținti spre mîna maimuței. Fără să stea deloc pe gînduri, apăsă trăgaciul. Maimuța se lipi de arbore, de-părtîndu-și dramatic brațele și picioarele, după care, întinzîndu-și
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
se aplică prozei publicistice. De ce ? Pentru că atunci când expertizele critice n-au fost expediate în pripă, interesul comentatorilor pentru Eminescu-publicistul a fost motivat de rațiuni exterioare literaturii. De pildă, radiografia meticuloasă a operei întreprinsă de G. Călinescu rezervă jurnalisticii câteva pagini grăbite. Ca o falsă compensație, apariția ediției monumentale de Opere a dus la așa-zise redescoperiri vulgar-conținutiste, actualizând abuziv, pervertitor, gândirea social-politică a creatorului. (Mă gândesc în special la încercările lui Ilie Bădescu de a face din redactorul Timpului un precursor
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
altceva: „materialul viu”, descoperit de scandalosul prinț, da, de pacostea de Mîșkin, care constată, oho, că această materie primă trebuie lucrată. Despre ce anume vorbesc nu numai Alioșa și Ivan, ci și toți tinerii Rusiei secolului al XIX-lea, tineri grăbiți să transforme tot ce în Occident este ipoteză - pe terenul rodnic al Rusiei - în axiomă? Taman despre asemenea probleme „blestemate”, esențiale, de rezolvarea cărora atârnă, nici nu se putea altfel, destinul întregii lumi. Cei ce nu cred în Dumnezeu, spune
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
sub influenț a recentă a englezei. Ca și în alte situații, structura sintactică pe care o impune, prin tradiție, a notifica și care a fost preluată ca atare din franceză (de la verbul notifier) este tot mai des modificată, prin traduceri grăbite sau de către vorbitori cărora le este mai familiar verbul englezesc to notify. A notifica a intrat în română încă din secolul al XIX-lea: Dicționarul limbii române (DLR, Litera N, 1971) cuprinde exemple dintr-un document de la 1848 - „Am onoare
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
Gheorghe Grigurcu O judecată grăbită a unora dintre noi ne îndeamnă adesea în ultimul timp a socoti unele filoane ale artei întru cuvînt secate, definitiv ieșite din uz. Să fie aceasta o reacție ce acompaniază foamea de originalitate, tot mai irepresibilă, al cărei frison ar
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 (Editura Humanitas); Alex Goldiș, Critica în tranșee. De la realismul socialist la autonomia esteticului (Editura Cartea Românească); Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIX-lea (Editura Ideea europeană). Semnalate grăbit, fie și foarte laudativ, ele nu provoacă dezbateri, efervescență de idei, polemici constructive. Nu sunt „contagioase”. Și când receptarea lor e masivă cantitativ (vezi primirea pe care au avut-o alte cărți-model ale trecutului recent: Istoria critică... a lui Manolescu
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
simplu accident istoric), pentru a accede la esență. Sunt construcții echilibrate care fac efortul subtil și expresiv de a înțelege universul literaturii/culturii. Multiversul literar se lasă interpretat, ba chiar există prin intermediul lecturii. Cititorii neavizați, cum ne-am obișnuit, cam grăbit, să-i numim, creează zumzetul de fundal al nevoii de literatură. Cititorul avizat face un pas mai departe și pune în legătură, reconstituind rețele, diversele ficțiuni intermediare și parțiale. În fine, deținătorii de instrumente ale analizei profunde și ale sintezei
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
microromanul Interior lipsit de subiect, confuz; Blaga, căutat la Cluj pentru încurajări, consideră irealizabil proiectul de a descoperi originea limbajului. Nu e sigur că lui Constantin Fântâneru i-ar fi convenit neapărat comentarea sa ca precursor al postmodernismului, cum prea grăbit, cred eu, s-a spus la reeditări. Jurnalele se citesc cu interes fiindcă propun o radiografie a bolii și o descriere cu luminișuri de luciditate a gestionării ei. După o prezență ezitantă, dar destul de consistentă în viața literară interbelică - e
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
la celălalt, Caietele (amestec de jurnal, memorii, eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de copil, fascinația cuvintelor. Fără îndoială, poate fi fructuoasă o stare de veghe în fața limbii, o conștientizare repetată a faptului că dincolo de rostirea simplă și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc, se anchilozează. În
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
îmbrăca uniforma, Apostol și cucerea o casieriță sentimentală, „jurându-i credință veșnică și uitând-o pe urmă în brațele altuia”. Pe unde îl ducea soarta, „iubirile trecătoare îl întâmpinau și i se ofereau”, iar el le culegea fără alegere, „aproape grăbit, ca și când ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut”. În termenii descriși de René Girard, iubirea egoistă, mediată, înscrisă în triunghiul dorinței, funcționează ca un bumerang care revine pentru a lovi subiectul fără știrea lui. La polul opus, pasiunea
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
doar/prea umane -, la care alte limbaje, cum ar fi cel romanesc sau cinematografic, îi pot da mult mai lesne acces? Și apoi, experiența poetică pretinde o anume intrare într-o stare sufletească sau spirituală pentru care oamenii de azi, grăbiți, stresați și prea puțin profunzi, nu au nici educația, nici timpul, nici gustul necesare. Și apoi, forma poemelor suferă adesea de o așezare în pagină fie eliptică, fie pretențioasă, fie narcisistă, în orice caz, nu tocmai favorabilă pentru producerea unei
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
numele vandabile ale literaturii contemporane. Mai ales în Europa. Se pare că, cel puțin în Franța, Dan Lungu face parte din categoria norocoasă a scriitorilor preferați de librari. Cum „instituția” criticii literare a cam dispărut, librarii selectează și propun cititorilor - grăbiți, debusolați, curioși - nume și cărți. Amână, uneori, raftul al doilea, numai pentru că ei cred în autorul respectiv. Iată un mister dezlegat pentru mulți râvnitori la un statut de scriitor agreat într-o țară străină. Dan Lungu a devenit un specialist
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
Gorduz, singurul nume semnificativ din sculptura autohtonă după Brâncuși, are o operă marcată, ca și aceea a maestrului cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
astfel de situații, calea dialogului politic nu dă rezultate, există modalitățile constituționale, parlamentare, democratice, care trebuie să ducă la ieșirea din situația de blocaj", afirmat ministrul Justiției. Titus Corlățean consideră că astfel de opinii neoficiale pot fi o reacție ”uneori grăbită”. Astfel de chestiuni puse pe Twitter pot fi o reacție uneori grăbită. Avem timp în această perioadă să clarificăm și aspectele pe care le-ați evocat. Important este ca instituțional să avem un dialog și vă asigur că-l vom
Corlățean: Suntem atenți la reacțiile externe, chiar dacă sunt pe Twitter () [Corola-journal/Journalistic/43905_a_45230]
-
parlamentare, democratice, care trebuie să ducă la ieșirea din situația de blocaj", afirmat ministrul Justiției. Titus Corlățean consideră că astfel de opinii neoficiale pot fi o reacție ”uneori grăbită”. Astfel de chestiuni puse pe Twitter pot fi o reacție uneori grăbită. Avem timp în această perioadă să clarificăm și aspectele pe care le-ați evocat. Important este ca instituțional să avem un dialog și vă asigur că-l vom avea cu toți actorii europeni implicați, pentru că nu cred că este de
Corlățean: Suntem atenți la reacțiile externe, chiar dacă sunt pe Twitter () [Corola-journal/Journalistic/43905_a_45230]
-
de care mă loveam. Și de ale tale, chiar dacă te vedea mai puțin, dar le înțelegea intuitiv, îți aduci aminte? Ori deductiv”. „Nu cred că merită osteneala, în cazul lui cel puțin”, a răspuns Luisa. Și s-a ridicat parcă grăbită. „O să cobor în stradă înainte ca ei să plece”, a spus. De asta nu-și scosese haina și nu-și golise pungile, știa că de fapt încă nu se întorsese acasă. „De obicei îi dau fetei câteva monede când intru
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
plecase în altă țară, în nomadismul impus de împrejurări, ori nici măcar nu mai aparținea timpului nostru, expulzat din el prea devreme, în urma unei nenorociri ori lovit de năpastă, nu-i nimic neobișnuit să aibă parte de asemenea grozăvii cei prea grăbiți să intre în rând cu lumea, cu datoriile ei, cu bucuriile și necazurile ei. Așa că uneori mă trezeam la miezul nopții, ori asta credeam, scăldat în sudoare și întotdeauna agitat, și mă întrebam încă în vis ori abia ieșind din
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
Constantin Țoiu De la Drăgășani în sus, Oltenia se face mai sprintenă. La Râmnic, grătare cu mititei, vin, o lume veselă, cu timpul ei grăbit, iute, săltând la perfectul simplu. Autobuzul a tras în stație. Pornim iarăși. E o zi cu soare. Departe se văd crestele munților. Pe șosea, dulăi răi, galbeni se reped la mașină, lătrând mai să o rupă... Femei în negru, case
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard doar pe pronostic, față de care prognostic era considerat o variantă învechită. Această limitare se asocia, în DEX, cu restrângerea explicației etimologice la o singură sursă: franceza. De altfel, o aducere la zi cam grăbită, în ediția revăzută din 2009, face ca forma prognóstic să fie în continuare explicată exclusiv prin cuvântul francez pronostic. De fapt, cuvântul în discuție e surprinzător de vechi în română: a intrat mai întâi în limbă cu varianta prognostic, atestată
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
naturalețe și străzile late, jalonate de carete în mers și porți mari, și labirintul nebunesc al ulițelor întortocheate din cartierul meu, pline mereu de băltoace, gunoaie, strigătele vânzătorilor și lătratul ascuțit al câinilor flămânzi; pe ulițele acelea, toți erau foarte grăbiți și, când se striga „atenție, vine apa”, se puneau iute la adăpost, ca să nu-i plouă cu stropi de urină. Meșteșugari, mici negustori, funcționari și muncitori cu ziua recent sosiți în capitală umpleau casele de închiriat, dând cartierului un aer
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
funcționari și muncitori cu ziua recent sosiți în capitală umpleau casele de închiriat, dând cartierului un aer popular. Mulți dintre ei abia dacă ieșeau de acolo, și doar în cazuri de forță majoră; mama și cu mine, în schimb, plecam grăbite în zorii zilei spre strada Zurbano și ne apucam fără nici o întârziere de muncă în atelierul doñei Manuela. La doi ani după ce am început să muncesc, mama și doña Manuela au hotărât că sosise vremea să învăț să cos. La
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
a pleca”; în Iuliu Zanne, Proverbele românilor, vol. II, expresia apare în variantele a sta/a face pe picior de ducă, cu sensul „în grabă, a fi gata de plecare” (p. 409). Ceva făcut „pe picior de plecare” este, desigur, grăbit și superficial. Oricum, indiferent dacă provin din imaginea lucrului „pe genunchi”, a hotărârilor luate „pe picior de plecare” sau au altă sursă, construcțiile pe picior și pe genunchi sunt mai vechi decât am putea crede. În culegerea lui Zanne mai
Pe picior, pe genunchi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5699_a_7024]
-
dai cu tifla!”), de Iordache din D’ale carnavalului („Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dând cu tifla înapoi”), de cetățeanul indignat din Atmosferă încărcată („Omul meu îmi dă cu tifla, se scoală și pleacă grăbit, fără să-și plătească halbele, pe care lea băut una după alta... Las’ că i le plătesc eu!”) și evocat de Lache din Amici („Și alt’dată să-mi dai cu tifla dacă ți-oi mai spune ceva...”) etc. Expresiile
Tifla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5797_a_7122]
-
manifestarea onirismului estetic este îngăduită numai până în august 1968 (cât timp Ceaușescu își consumă „luna de miere” cu democrațiile occidentale, în urma refuzului de a participa la înăbușirea „Primăverii de la Praga”), Dimov este unul dintre poeții cei mai hotărâți și mai grăbiți în a lichida „moștenirea” modernistă. Semnele originalității sale ieșite din comun se văd încă din 1966, după cum și începuturile manifestărilor postmoderne sunt vizibile încă din Pe malul Stixului, ceea ce face ca separarea între cele două „etape” să nu fie una
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]