7,204 matches
-
-și consecințele gestului său, apoi, cu o mișcare decisă, degetele i se strânseră în jurul chestiei lui Carol... Wiggins plănuise să o împingă puțin în timpul acesta, pentru a putea pretinde că fusese vorba despre un accident - că totul se întâmplase din pricina grabei cu care încerca să ajungă afară, în stradă. Dar cursul ulterior al acțiunii a fost în întregime decis de Carol și de reflexele ei din ce în ce mai rapide. Simțind că „odorul“ îi e amenințat, Carol apucă o sticlă de lichior abandonată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi aflat în apropierea sa, orice persoană ale cărei interese s-ar fi dovedit similare cu ale sale. Cum altfel s-ar fi putut explica prietenia strânsă dintre el și indiferențiabilii Barry, Gary, Gerry, Derry și Dave 1 sau graba cu care se apropiase de persoane ca Derek Labagiul sau chiar Dave 2? Încă de la început, în momentele când erau împreună, Carol își asumase responsabilitatea deplină pentru deciziile importante ale lui Dan. Iar el i-o încredințase fără șovăire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe treaptă. Și l-am zărit, îndepărtându-se în grabă. Avea întocmai pasul ferm și mic pe care i l-aș fi recomandat eu însumi într-o astfel de situație. Crezi că m-am dus la poliție? Că le-am înșirat toată povestea? Nicidecum, bunule cititor. Tu ai fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Mercx, își dădea seama că aceasta era doar varianta contemporană a iei și a poncho-ului. Când se dezbrăca, pe pielea ei mată se vedeau urmele atâtor abuzuri din trecut, încât aveai impresia că trupul ei a fost însăilat în grabă. Iar părul, pe care-l coafa acum în stil prerafaelit, fusese atât de des decolorat, vopsit și filat în decursul anilor că avea, la atingere, consistența vatei de zahăr amestecate cu pilitură de fier. Bull se abținuse să-și treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ediție îngrijită de Dan Grigorescu și Lia-Maria Pop, Editura Univers, București, 1987. Desiderata (1927) - poezie aparținându-i scriitorului și avocatului american Max Ehrmann (1872-1945). Citatul exact este: Go placidly amid the noise and haste... („Treci nepăsător prin zgomot și prin grabă...“). (n.r.) Încălzitorul de iarnă (n.t.). Aluzie la poemul lui Samuel Taylor Coleridge, The Time of the Ancient Mariner (1797-1799), în care personajul omonim este condamnat să rătăcească prin lume, spunându-le celor pe care îi întâlnește povestea tragică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
capabili și să discute cu ei despre treburile statului, acordă prea mare atenție lucrurilor mărunte. E doar o păpușă, un om care nu știe să-și țină aproape prietenii adevărați". După ce a rostit aceste vorbe, Ma Yuan a plecat în grabă. În acea perioadă, Liu Xiu din centrul Chinei întemeiază la Luoyang un stat național și îi trimite un mesaj lui Gongsun Shu, în care îi explică situația și încearcă să-l convingă să se predea. Considerându-se împărat, Gongsun Shu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
focul. De îndată, și pe celelalte turnuri s-au aprins pe rând, focuri de semnalizare. Ducii și prinții din împrejurimi au primit imediat vestea și încredințați că a fost atacată capitala, au venit imediat cu oștile în ajutor. Veniți în grabă la poalele Muntelui Lishan, ei l-au găsit pe împărat și favorita sa petrecând pe turnul de veghe cu vinul pe masă, dar nici urmă de dușmani. Au înțeles că au fost înșelați, dar neîndrăznind să-și arate supărarea, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost comandant al armatei inamice și fiica sa l-a ajutat să facă pe furiș o vizită în tabăra acesteia, împărăteasa s-a supărat foc și a vrut să ordone executarea lui prin decapitare. Prințesa Tiejing a venit în mare grabă cu copilașul la mama ei, cerându-i iertare. Până la urmă, înduplecată, împărăteasa și-a iertat ginerele, permițându-i chiar să-și viziteze familia de-atunci încolo. Pavilionul Mudan Du Bao, prefect al ținutului Nan'an, avea o fată pe nume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îi cunoștea pe toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
torță. Așa mă vedeam cîteodată, un Alergător cu o Torță. Și vai, ce cărți am descoperit În timpul acelor prime zile Îmbătătoare ! Chiar și azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu vei fi țărînă. O tragedie americană. Peter Pan. Roșu și negru. Amantul doamnei Chatterley. Inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de afaceri al lui Langston. CÎnd am reușit În fine, cu mare efort, s-o extrag din raft, am observat că prețul trecut În creion pe coperta interioară fusese redus de la douăzeci și cinci de cenți la cinci. Am dat paginile fără grabă, interogînd-o mutește pe Frumoasa din carte. Căutam cea mai simplă și mai inteligibilă expresie pe care să o pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice, și am Învățat În doi timpi și trei mișcări cum se zice „adio fermoar”. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dar nu văzu pe nimeni Înăuntru. Pe o masă, lîngă o carte de telefon deschisă, zări, Într-o farfurie, un sendviș Început: părea să zacă de cine știe cîte săptămîni acolo! Din pricina asta, făcea impresia că Încăperea fusese părăsită În grabă, ca acele palate regale În care li se arată turiștilor reviste deschise la pagina unde ajunseseră cu cititul auguștii lectori Înainte de a fi plecat, În urmă cu mulți ani, În exil. Arthur Rowe așteptă o clipă, apoi deschise o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse În grabă: — Trebuie să Închid telefonul. — Vor Încerca să te omoare pe Întuneric, mai spuse vocea, Înainte să se deschidă ușa. Era Hilfe. — Vino, domnule! Ești așteptat de toți. Cine era? — În timp ce dumneata, Îi scriai un bilet domnului Trench, eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu se ducă! rosti Henry. VÎntul Îi aducea În auz pașii tuturor celor din cortegiu, Încît avea sentimentul că o Încredințase pe soția sa poporului, căruia ea nu-i aparținuse niciodată. — Scuză-mă, bătrîne! zise Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o ușoară amețeală: Ori de cîte ori vedeam pe cineva suferind, mi se făcea rău. Îmi amintesc de-o poveste cu un șobolan... — Nu te obosi, Îl Întrerupse ea. N-are rost să-ți forțezi creierul. Nu-i nici o grabă. — A, e o poveste de demult. Din copilărie... Dar unde ajunsesem? La medicină... Da, ar mai fi comerțul. Nu mi-ar plăcea deloc să-mi amintesc deodată că am fost directorul general al vreunei rețele de magazine. Ar fi absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă. — Nu-l arestați? Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scările spre toaletă. — Urîtă noapte, urîtă! mormăi omulețul. Fața lui palidă exprima o scîrbă fără margini. În clipa cînd Rowe ajunse la primele trepte, o bombă Începu să se rostogolească pe scară cu un zgomot infernal. Omulețul Își Încheie În grabă nasturii și se ghemui la pămînt, ca și cum ar fi vrut să sară. Hilfe se sprijinise de marginea unei chiuvete și asculta, cu un zîmbet amar și parcă nostalgic, ca și cum ar fi auzit glasul unui prieten ce pleca pentru totdeauna. Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se uita la văduvul plictisit de lângă ea? După un accident pe pista de decolare a Aeroportului Londra, corpul său avea să fie marcat ani întregi de învinețirea abdomenului lovit de tija centurii de siguranță. De fiecare dată când pleca în grabă la toaleta restaurantului ei de provincie, cu vezica slăbită mușcându-i uretra afectată, și în timpul fiecărui act sexual cu soțul ei prostatic avea să se gândească la cele câteva secunde dinaintea accidentului. Rănile ei fixau pentru totdeauna această infidelitate imaginară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
comunist inveterat ca Iliescu avea să fie vestitorul schimbării, au tras rapid concluzia că se purtase un minirăzboi fictiv pentru legitimarea noii puteri, conferindu-i-se prestigiul de salvatoare a revoluției. Procesul execuției cuplului Ceaușescu s-a făcut într-o grabă de-a dreptul suspectă, fără a avea caracteristicele proceselor penale, aceștia fiind judecați în fața unui tribunal militar extraordinar pentru genocid. De aceea „un act lăudat inițial ca unul de purificare a dat naștere suspiciunilor potrivit cărora Iliescu și complotiștii săi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Dormise oricum destul, la vârsta ei nu-și mai putea permite să piardă timpul. Deschise ochii și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
excesiv în jurul ei și aș sfârși prin a o distruge, din dorința de a o pune cu-adevărat în valoare; având, însă, un depozit practic nelimitat de material de povestit sunt în măsură să-l manevrez cu detașare și fără grabă, lăsând să transpară chiar și o anume plictiseală și permițându-mi luxul să mă lungesc asupra unor episoade secundare și a unor detalii nesemnificative. De câte ori scârțâie portița - eu stau în garajul plin de căzi din fundul grădinii - mă întreb din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Uneori îmi vine o poftă absurdă: aș vrea ca fraza pe care o scriu să fie cea pe care femeia o citește în clipa aceea. Ideea mă tulbură atât de mult, încât mă conving că e adevărat: scriu fraza în grabă, mă ridic, merg la fereastră, îndrept ocheanul ca să controlez efectul frazei mele în privirea ei, în cuta buzelor, în țigara pe care și-o aprinde, în mișcările corpului ei pe șezlong, în picioarele ce se încrucișează sau se destind. Alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
trebuie venit aici. — Dumneavoastră citiți? — Dacă citesc nu numai din datorie profesională, vreți să spuneți? Da, aș spune că eu citesc orice carte, orice document, orice corp delict din această arhivă de două ori, două lecturi complet diferite. Prima, în grabă, pentru părțile cele mai importante, pentru a vedea în ce dulap trebuie să păstrez microfilmul, sub ce rubrică să-l cataloghez. Apoi, seara (îmi petrec serile aici, după orele de serviciu: locul e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar găuri la mijloc și le-ar înșira pe o ață de nailon sau chiar pe un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mașini și motoare trebuie insuflate de la o vârstă fragedă; nu se pot fura din mers mai târziu. Evident, te poți face mecanic la orice vârstă, dar nu toată lumea înțelege motoarele. Acesta e un lucru care trebuie dobândit prin osmoză, fără grabă, de-a lungul anilor. Parcă mașina în fața ușii biroului, astfel încât Motholeli să coboare cu scaunul cu rotile la umbră. Băiatul țâșni imediat să cerceteze un robinet de la capătul clădirii și trebui să fie chemat înapoi. — Locul acesta este periculos, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]