6,153 matches
-
a năzărit în drumul lui și nu mai pleacă nicăieri. Îmi povestește bunica cât de tragic și de absurd este războiul, cum că în cel de al doilea tragic și absurd trebuia să ia cele două perechi de cai din grajd și să fugă-n munți aproape de Sighet pentru că se zvonise că vin rușii să-i ia, câtă frică a răbdat pentru că numai ea și o fată apropiată de vârsta ei trebuiau să stea pe vârfurile munților să nu le fure
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 Autor: Sorin Andreica Publicat în: Ediția nr. 867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului PRAGUL PREA ÎNALT AL ȘATREI -PRISPEI- Crescut pe la bunici îmi plăcea să stau în grajd când mulgea vaca, să beau o cană de lapte cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, că într-o seară
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu o durere în piept și nu zic la nimeni nimic
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
a năzărit în drumul lui și nu mai pleacă nicăieri. Îmi povestește bunica cât de tragic și de absurd este războiul, cum că în cel de al doilea tragic și absurd trebuia să ia cele două perechi de cai din grajd și să fugă-n munți aproape de Sighet pentru că se zvonise că vin rușii să-i ia, câtă frică a răbdat pentru că numai ea și o fată apropiată de vârsta ei trebuiau să stea pe vârfurile munților să nu le fure
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
nedrept mai târziu că am vrut să-l bat și despre care aflu tot mai târziu că a stat în spatele propunerii de a am trimite) Ajung eu mai târziu acolo la C.A.P. și văd că suntem cazați în niște grajduri de vite ce erau văruite în alb, cu paturi de lemn și cu saltele de armată fiind cam câte o sută în acele așa zise dormitoare. Simțeam un parfum de sudoare și de picioare de îți venea să ieși afară
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
cu saltele de armată fiind cam câte o sută în acele așa zise dormitoare. Simțeam un parfum de sudoare și de picioare de îți venea să ieși afară să dormi sub lumina lunii. Cu toate că era vară iar geamurile mici de grajduri fiind deschise larg nu puteau face fața danfului (mirosului) cu care ajungeai din cauza epuizării să te obișnuiești. Începe munca la tăiat de porumb și ce mai tăiam eu, dar numai câte unul în rând, lăsând să cadă pe umăr câte
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
de cum a ajuns poetul la Giurgiu, găsit de Pascaly, după mărturia lui Caragiale, „într-un hotel din Giurgiu pe acel băiat- care slujea în curte și la grajd- culcat în fân și citind în gura mare pe Schiller. În ieslea grajdului, la o parte, era un geamantan-biblioteca băiatului- plină cu cărți nemțești.” Curios să cunoască pe „tânărul aventurier”, Caragiale îl descrie astfel: „Tânărul sosi. Era o frumusețe! O figură clasică încadrată în niște plete mari, negre; o frunte înaltă și senină
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
de poveste. Ajuns la casa bunicilor a alergat să-i îmbrățișeze oferindu-le mici cadouri cumpărate de el. Pe masa din bucătărie îl aștepta un platou mare cu prăjituri. Bunicul l-a luat de mână și l-a dus în grajd pentru a i-l prezenta pe noul membru al familiei - micuțul mânz. Era mic dar vioi și avea în frunte o pată albă ce semăna mult cu o stea. Bunicul i-a spus să aleagă el numele, dar cu grijă
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
-i îndeplinească dorința și au lăsat-o pe Steluța în casă. Copilul a așteptat până spre dimineață venirea Moșului, apoi a adormit. Bunica l-a purtat pe brațe până în camera lui, iar bunicul, cu mare grijă, a dus căluțul în grajd. Andei visa cum alerga pe dealurile din împrejurimi având-o alături pe Steluța. Soarele cu razele sale îi mângâiau fața. -Este Crăciunul!, a strigat copilul uitându-se pe fereastră. Când, ce să vezi! În curte era un om de zăpadă
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
S-a îmbrăcat repede, a fugit afară. Un singur cadou nu îi aparținea - două legături de morcovi și câteva mere frumos aranjate într-o cutie aurie. Moș Crăciun se gândise și la Steluța! Andrei a alergat cu micul dar în grajd unde i l-a oferit Steluței. Aceasta a început să ronțăie fericită. COPILUL FĂRĂ INIMĂ Paul este un copil singuratic. De curând a împlinit paisprezece ani. În urmă cu trei ani își pierduse tatăl și acest eveniment îl marcase. Mama
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
a făcut milă, l-a dus înăuntru, l-a servit cu fursecuri și lapte cald, poftindu-l chiar să doarmă în patul lui. Noaptea, musafirul s-a transformat în cumplitul vrăjitor din Ținutul de Foc, care a aprins casa și grajdul renilor. Totul s-a făcut cenușă, iar cei doi moși au dispărut împreună cu toiagul lui Moș Nicolae și cu sania lui Moș Crăciun. - Crezi că au ars? Ionuț puse întrebare cu ochii măriți de spaimă. - Nu, nu! Cred că le-
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
mult voiam să mă bucur de zăpadă! Pământul înghețat așteaptă și el ninsoarea. Pomii bătrâni ai grădinii caută cu ramurile lor goale, prin cer, cuibul fulgilor de nea. E spre înserat. Tata a terminat de băgat nutreț la vite, în grajd. Mirosul plăcut al fânului umple aerul rece. Păsările și-au mâncat boabele și s-au cuibărit mulțumite. Cățelul, vesel, mai trage o raită prin grădină, pe lângă gard, în rondul lui normal, de seară. Pisicul se strecoară diplomat, în casă, lângă
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Emiluț și-a găsit de lucru la oraș. A lăsat ograda în seama bătrânilor și a pornit să-și croiască un nou destin, departe de mirosul grajdurilor și de tină. Sătenii îl văd în fiecare dimineață ieșind la ocazie pe marginea drumului, cu cea mai bună chemeșă fluturând modern peste nădragi și cu pletele buclate geluite bine, pregătit pentru oraș. Pleacă odată cu ciurda și se întoarce mult
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
câteva zile, apoi îl luă din nou: - Nu-i nici un bai dacă nu mai vrei să meri la oraș... - Nu-i asta! Tata Sandu era hotărât ca de această dată să afle boala ce îi macină ficiorul. Îl trase în grajd să nu îi vadă Saveta și, în bâzâitul înnebunitor al muștelor, începu să îl descoasă. - Îi vreo fătucă la mijloc? Ai lăsat-o borțoasă? - Nu fac eu de-astea! - Mie poți să-mi spui! Până la urmă, Emiluț recunoscu că era
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
ia. - M-am gândit să încerc să o iau în rate, oftă ficiorul, am făcut hârtiile, dar banca nu mi-o dat încă nici un răspuns. Tata Sandu căzu pe gânduri, împingând cu vârful cizmei din gumă paiele murdare de pe lespezile grajdului. - Auzi la tata, o să vindem porcu’ să-ți iei bicicletă! - Doamne feri! Ne spintecă mama pe amândoi! - Las-o tu pe mă-ta, că mă descurc eu cu ea, zise încrezător tata Sandu, chiar dacă în acel moment inima lui era
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
înlocuindu-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a bătrânului dud, existent înainte de a se însura tata și a-i da bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două magazii, pătul, grajd, șopron - curtea toată și grădina întinsă pe câteva hectare. Da, că bunicul fusese moșier sau chiabur, cu mare avere, pe care a împărțit-o la toți ceilalți 11 frați ai tatei, după căsătoria fiecăruia în parte. Averea asta a fost
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
lega cele două ciuturi, iar curtea era mare, aveai de mers, nu glumă, cu gălețile pline cu apă! Nu era o simplă joacă. În plus, erau animalele și păsările de adăpat și de întreținut, ceea ce presupunea și curățenia generală în grajd, în cocină și sub șopron, erau lemne de tăiat, porumb care trebuia cules și curățat, erau glugi de paie, de fân și de coceni, de înălțat, era iarba de prășit în lungul gardului de la stradă, pe lățimea trotuarului și de
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
țară la Grindu, în Bărăgan. Eu lucrez ca normatoare la Inox. Și mai departe reia de parcă un anume gând nu i-ar fi dat pace. - Mătușa a avut noroc cu oile. Aleargă mai mult, e și mizerie cu mirosul la grajd dar fără asta nu se poate. Dar nu duce lipsă de nimic. În sfârșit, nu poți să ai parte de toate în viață. - Ai dreptate domnișoară. Omul nu trăieșt cum vrea, ci cum poate. - Părinții mei încep să îmbătrânească. Pământ
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
dimineața-n zori. Cu cuvinte de ocară Către poartă alergând, Văzu-o tânară Fecioară Și-un bătrân cu chipul blând. Și voind el să-i vorbească Bătrânu-l ruga zicand Că i s-a-mplinit să nască Fecioarei, pe Pruncul Sfânt Într-un grajd de oi și vite Pe-amândoi îi alungă Să stea până-n zorii zilei Cu toiag i-amenință Și-acolo născu Fecioara Pe Fiul lui Dumnezeu Lânga oile și boii Bătrânului celui rău În iesle, pe fânul rece Iisus Pruncul privea
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]
-
lui Iisus Și păstori de oi sosiră, De prin văi și de prin munți Lui Iisus să i se-nchine De îngeri fiind vestiți Acea stea văzând bătrânul Crăciun cel rău și zgârcit, A-nțeles cine-s străinii Ce la grajd i-a găzduit. Și cu lacrimi de durere, Către iesle alergând Iertare-ncepu a cere De la Blândul său Stăpân Și încă spunând acestea Bătrânul ce povestea Lacrimile-i udau fața Și graiul îi tremura. Voind noi să ne mai spună
MOȘ CRĂCIUN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369354_a_370683]
-
apărare a țării, din care fac parte aproape toți miniștrii, șefii serviciilor secrete, dar și comandanții militari ai categoriilor de arme (trupe terestre, aviație, marină, etc.). Mareșalul, denumire preluată de la funcția șefului casei militare a palatului regal (inițial responsabilul cu grajdurile, funcție deosebit de importantă), a apărut ca necesitate, atunci când în componența armatelor erau mai mulți generali (armate mixte, apoi multinaționale). Ceva mai târziu, când titlul a devenit de sine stătător, a fost introdusă pentru acordarea acestuia, condiția de participare la cel
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
fiindcă, uite, făcuse rost de o slujbă, fără să mai fie nevoit să meargă la școală... Costan, un flăcău tomnatic, ciolănos și foarte mândru de mustața lui, fiind destul de obișnuit cu misiuni secrete, veni în spatele grădinii, apoi urcă în podul grajdului și, în zori, când mergea, deșelat și cu mustața cam pleoștită, spre casă, era deja numit în funcție. Nici mama Verginicăi nu pierduse vremea! Îl convinsese întâi pe nașul de cununie, apoi pe un văr de-al doi-lea, iar
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
biciu de foc, pedepsindu-i pentru răutatea lor. Puhoiul, s-a pornit din munți, găsindu-și apoi vad pe Valea Găujanilor, aducând brazi întregi, cu rădăcini cu tot, bolovani și stânci uriașe, de parcă jurai că era sfârșitul lumii. Casa noastră, grajdul și hodăița unde m-am născut eu, au fost construite pe piciorul dealului Spechică, așa că am fost feriți de prăpădul venit pe Valea Găujanilor. Se apropia sorocul venirii mele pe lume și, cum, pe atunci, nașterile se făceau mai mult
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > DOAR ... VORBE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Doar ... vorbe Când mănâci scaieți și iarbă arsă, iarba veche și veștejită ți se pare delicatețe. Omul care din grajd nu a ieșit, că-i slugă, nu știe unde ar putea duce drumul lui! Când aștepți să-ți dea altul pentru că poarta vieții-ți pare închisă, te faci vinovat că nu te duci să o deschizi ca să vezi că alții
DOAR ... VORBE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369553_a_370882]
-
bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va fi, timp de patruzeci de
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]